Imi revine deosebita onoare si placere de a pune la zid avionul preferat de Iulica cel Resboinic, si ce moment mai nimerit decat aceasta superba zi de duminica care a inghetat mercurul prin multe termometre?
Intrebarea nu-mi apartine dar a gasit ecou si la noi, fiind murmurata indeosebi de acei experti care isi rad de Dassault si al lor proiect dar si de creatorii francezului de generatie 4,5: cat timp mai are Rafale la dispozitie inainte de a deveni un dezastru financiar pentru Dassault?
Povestea lui Rafale e epica. In 1985 francezii au abandonat ideea care a stat in spatele aparitiei Eurofighterul si si-au spus ca pot face mai bine. Initiativa laudabila, Franta este una dintre tarile care tin la industria militara proprie si braveaza de multe ori cu ea, chiar daca de multe ori au trebuit sa-si inghita mandria si sa apelezi la americani pentru ajutor tehnic. In principal insa ruptura s-a datorat faptului ca francezii aveau nevoie de un avion cu anumite specificatii, ca de exemplu capacitatea imediata de a fi utilizat pe un portavion, si prin urmare, fiind cantonati ferm in ideea lor, iarasi laudabil, s-au gandit ca e mai simplu s-o puna d eun lucru manual. Evident, cand au vazut nota de plata, care era evident mai mare pentru ca le revenea lor in intregime, si nu se platea nemteste ca in cazul EADS, nu au mai fost asa de fericiti. Dar planul ramanea ca Rafale sa devina nu numai avionul francez numarul unu dar si un produs de export de succes.
Costurile ridicate nu au fosta singura problema, de fapt momentul pentru asemenea cheltuieli a fost prost ales. Sfarsitul Razboiului Rece a dus la o scadere drastica a bugetelor de achizitie si a eforturilor de a dezvolta noi arme din moment ce inamicul numarul unu nu mai arata deloc amenintator. Asa c Rafale, desi produs finit pana la urma, a iesit sub forma unei platforme de generatia 4++ foarte promitatoare dar cu capacitati operationale mai reduse chiar decat a unor precursori precum Mirage 2000 de exemplu.
Primul Rafale operational, varianta M, a fost livrat marinei nationale in 2000 iar modelul in sine a intrat in serviciu de-abia in 2004, planul incluzand 60 de unitati. Tot in 2004 a fost livrat primul biloc Rafale B catre aviatia militara iar in 2005 a fost inaugurat si monolocul Rafale C. Tot planul zice ca avioanele intrate in uz sunt transa F2 si F3 si ca totalul ar putea vedea 234 de unitati insa conform predictiilor actuale, planul cade si numarul ar putea fi mult mai mic, cu un efect dezastruos pentru linia de asamblare Dassault. Si iarasi ajungem la export care e zero, Dassault investind in trecut cu cap in proiecte care s-au vandut bine, ba chiar s-a suplimentat productia (vezi Mirage 2000).
Sa nu trecem direct la export, sa ramanem la Rafale-ul in uz. In prezent, majoritatea sunt la standardul F2, care include modelele B, C si M, principalul atu fiind capacitatea de a folosi arme de atac la sol. Din pacate pentru ei, in ciuda radarului performant , F 2-ul nu dispune de un sistem independent de telemetrie cu laser, si prin urmare in Afganistan de exemplu, Rafale a trebuit condus de pana de avioane mai innapoiate precum Super Etandard sau acelasi Mirage 2000, varianta D.
Din 2008 avioanele sunt livrate la standard F3, putand fi altfel utilizate pentru a livra corespondenta atomica a presedintelui Sarko dar si rachete Exocet, preferatele mele. Lotul livrat in 2009 a beneficiat si el de ceva imbunatatiri, de remarcat fiind prezenta radarului Thales RBE2-AA AESA. F4, inca in faza de idee sau pre-productie, ar urma sa se ocupe de instalarea si utilizarea de rachete AA Meteror (cele MBDA).
Asa. Si asa ajungem la exporturi, ideea de baza a articolului si unica sansa de supravietuire a Rafale-ului in bransa 4,5-urilor. Radarul AESA face bine la imagine si teoretic Rafale devine mai competitiv in fata unor concurenti precum F16/15/18, JAS-39NG Gripen, Eurofighter Typhoon sau familia Sukhoi.
Chiar si asa, nu se vinde. Rafale a fost propus si respins pe rand in tari precum Algeria (a castigat Su-30MKA), Grecia (F-16), Maroc (F-16 C/D), Olanda (intre F-35 in viitor si Gripen mai aproape), Norvegia (F-35), Arabia Saudita (Eurofighter Typhoon), Singapore (F-15 SG), Coreea de Sud (F-15 K), Elvetia (Gripen) si Emiratele Arabe Unite (F-16 E/F). Situatia in Brazilia este in continuare incerta iar zvonurile dinspre MMRC-ul indian pun in postura de favorit tot Typhoon-ul, BAE System promitand chiar si o varianta navalizat pentru ambiile portavionice ale indienilor. Dassault a mers atat de jos incat incearca sa-i convinga pe arabii din emirate sa faca un fel de buy-back cu Mirage-urile 2000 din dotare.
Efect imediat? In 2009 Dassault au produs doar 11 avioane, aproape minimum pentru a tine banda de asamblare in afara pierderilor. Comenzile francezilor pentru aviatia proprie nu se apropie nici ele de predictii. In plus, contractul inchieat in 2008 pe 10 cu SIMMAD pentru mentenanta si operatiuni post-vanzare nu a dus la rezultatul scontat, si anume o crestere a profitabilitatii achizitiei de Rafale pentru un posibil doritor, problema fiind legata de sub-contractele implicate.
Concluzie: Dassault Rafale poate fi un epic fail. Avion bun, competitiv, continua sa piarda puncte in fata competitorilor si prestigiu in fata Eurofighter-ului pentru simplul motiv ca de-a lungul vremii programul a suferit in urma unor decizii care ar fi putut fi cele bune si corecte dar nu au fost. Viitorul nu suna prea placut, mai ales daca MMRCA-ul nu le vara 10 miliarde de dolari in cont.
Intrebare: cat timp mai are Rafale-ul la dispozitie si mai ales, cat spatiu? Generatia 5, cu toate belele inerente, vine din spate iar generatia 4,5 are deja exemple stabilite ferm in multe tari, cu preturi mai mult sau mai putin avantajoase.
Rafale e cel mai frumos avion din lume :)…e suuuuper sexos, pacat ca nu se vinde si pacat ca nu avem 10 miliarde sa luam si noi 24 de bucati ca sa ne iubeasca si pe noi kokalaru fracomaghiar Sarkozy …pana atunci il iubim noi pe el
doua remarci: prea scump…prea inutil….
Oare de ce crezi tu chestia asta?
1. este primul model de avion european dintre cele 3 eurocanarduri care decoleaza fara probleme de pe portavion.
2. pana acum 5 ani asa se vorbea si de Gripen ca este un proiect defunct ca nu o sa il cumpere decat Suedia, ca nu e suficient de bun la raportul calitate pret, etc.
3. F 35 nu e gata si mai are de zburat in teste asa ca Regatul Unit al Marii Britanii o sa ia cel putin in leasing Rafale pentru a isi acoperi golul de capabilitati, Typhoon are o varianta pentru portavion dar care pana acum nimeni nu o prea ia in seama deoarece exista doar in format CAD.
4. Solutia “of the shelf” va mentine Rafale pe linia de plutire, multe echipamente vor putea fi integrate de pe platforme ca si Gripen sau Typhoon.
5. participarea Rafale la programul Meteor va duce la o comonalitate a armamentului aer-aer a tuturor celo 3 eurocanarduri, asa ca probabil Rafale o sa ramana avionul preferat de marina iar Typhoon va fi avionul fortelor aeriene europene cu baza la sol.
6. Printr-un market inteligent o sa se vanda si Rafale, este drept prima data timid in cateva exemplare maxim zeci dar apoi o sa vina grosul de comenzi, Brazilia si UAE nu au iesit din carti, doar vor sa scoata ceea ce pot mai mai mult de la Dassault.
7. Libia ce spuneti nu cumva va achizitiona Rafale dupa ce Franta s-a chinuit sa o elibereze? – aici cel putin felia de tort pare taiata!
Sunt de-acord cu tine Marius pana la un punct, si anume ca e un avion bun, dar fara noroc in viata. Ce spui tu, ca o sa fie sau ca ar putea fi, ei bine, nu e, nu acum. Si acum se cumpara. Dassault nu poate concura cu EADS pentru simplul fapt ca reprezinta o singura tara, cu o piata finita, in competitie cu giganti care deja ocupa nise importate din piata si deja au legaturi trainice cu Mecca (la propriu si la figurat) a achizitiilor de arme. Marketingul inteligent lipseste deocamdat si nu uita ca timpul trece, banii se duc. Si nu cred ca actuala concerinta, precum si cea viitoare, vor sta cu mainile in san sa-i lase pe Dassault sa le ia fata.
Adica, d-aia nu e un avion bun… ca nu are pile, ha? :)) Nu te supara, tu esti din Romania… tara aia unde pilele sunt de baza, nu? :))
Bre, lasand la o parte caterinca noastra cu Rafale si Typhoon, faptele vorbesc. Acu, un pic de trafic de influenta e implicit utilizat in orice tranzactie cu atatea zerouri, daca-mi amintesc, indienii au dat afara niste francezi pe tema asta la inceputul MMRCA-ului. Dracu, nici spaga nu stiu sa dea.
Apropo, zi sincer, ca te-am intrebat si pe Facebook. Apropos de trafic de influenta, tranzactii, zerouri si in general… mita, spune sincer cat ti-a dat la Expomil nea’ italianu ca sa zici de rau despre Rafale si de bine despre Typhoon?
Bre, evident mai mult decat ti-au dat tie aia de la Dassault, si mai putin decat aia de la Lockheed. Dar aia s-au fript, ca materialul lor a ajuns in revista aia de nu mai apare.
Bre, faci cum vrei, io ti-am zis parerea mea. Sincer, as vrea sa ramai la Rafale, restul e in trecut.
Bine, nu mai zic. Sa fie la el!
Revenind la Rafale… se vor moderniza primele M-uri. 🙂
in loc de pile, a se citi lobby 😉
el si-asa nu se vinde..dupa ce apare F-35 a cam pus-o(de aceea am spus ca e cam inutil)….iar daca pentru portavion va aparea acea versiune a thrust vectoring nozzle and lift fan atunci nu numai Rafalu tau va avea de suferit..ci si F/A-18 si multe avioane…asa ca raman la parerea mea…
Inutil nu este sigur.
O sa castige in India, sunt 99% sigur. Cu Su-30 MKI in ograda si cu PAK-FA in viitor India chiar nu are nevoie de un avion ca Eurofighter, adica gandit pentru misiuni aer-aer.
Logic ar fi asa cum zici zu insa poate ca India are nevoie de un transfer de tehnologie militara din partea tarilor care produc Eurofighter.
Din datele postate pe wikipedia(oare cat de exacte sunt acestea?) Rafale sta mai slabut cu puterea motoarelor, respectiv cu plafonul maxim de zbor, in comparatie cu Eurofighter.Ar fi interesanta o lupta aeriana intre cele doua aparate.
Cum am mai zis, ei nu au nevoie de un avion de superioritate aeriana. S-au vazut rezultatele intalnirilor SU-30 MKI vs Eurofighter. Rafale-ul a demonstrat in libia ca e un avion de atac la sol in primul rand care e mai mult decat bun si in lupta aeriana. Raza de actiune, capacitatea de transport armament, echipamentele incorporate, toate il scot in evidenta ca un foarte bun avion de atac. ar trebui sa cititi cateva relatari despre performanta acestui avion in timpul razboiului, despre cum poate executa misiuni ELINT gratie sistemului Spectra, despre misiunile Wild Weasel (suprimarea apararii anti-aeriene) pe care le executa gratie aceluiasi sistem in combinatie cu munitia AASM, protectie a spatiului aerian, bombardament , etc. toate aceste misiuni putand fi efectuate fara o configurare pre-zbor ca in cazul celorlalte avioane (de aici si definitia omni-role). sunt multe de zis si despre bomba-racheta AASM care este o realizare ea insasi, despre raza ei de actiune, despre traiectoriile programabile de lovire, despre ghidarea modulara, despre cum a fost proiectata de catre un pilot in baza experientei din razboiul din Golf, etc. daca as vrea un transfer de tehnologie, ei bine acesta ar fi unul francez nu unul multi-national. dupa parerea mea decizia indienilor e ca si luata odata ce au restrans competitia la aceste doua avioane.
Stiu ca aia de la SNECMA au scos o varianta de M88 mai puternica.
Eu cred ca principala problema a Rafale este ca e un avion bimotor si la categoria avioane de lupta bimotoare e concurenta mare .
Azi citii ca Dassault a modificat oferta pentru Elvetia si a scazut pretul pana la 120 de milioane de euro .
Nu stiu pe unde am citit ca un avion isi scoate costurile de dezvoltare de abia dupa 600 de aparate produse.
depinde de aparat…daca are subansamble comune,depind multe …de la costuri de proiectare,de fabricare…la unii de ex costurile de proiectare,dezvolatare sunt suportate partial de guverne,dupa aia la fabricare deoind de mai multe ,dar e posibil ,asa ca norma generala sa fie pe acolo,in jur de 600
Si… cum era cu programul in picaj? :))))