C-130 Hercules, Fortele Aeriene Romane
Lockheed Martin preconizează un viitor luminos pentru programul multianual de achiziție a avioanelor C-130 Hercules. Potrivit programului ce se întinde pe o perioadă de 5 ani, gigantul american ar trebui să livreze beneficiarului – Pentagonul – 79 de aeronave de transport tactic C-130J SuperHercules în intervalul cuprins între anii fiscali 2014-2018.
Lawrence Gallogly, director de dezvoltare a afacerilor pe partea de ”air mobility” a USAF preconizează că continuarea programului ar putea genera economii de până la 600 milioane de dolari pentru guvernul american.
”Semnele sunt bune, atât din partea clientului, cât și din partea Congresului” a declarat Gallogly pentru REUTERS. Potrivit Biroului de Evaluare a Programelor și Contalilizare a Costurilor din cadrul Pentagonului, prin acest program multianual de achiziție se vor realiza economii de până la zece procente față de achiziția individuală a aeronavelor.
LM fabrică C-130 cu o cadență de 24 exemplare pe an și preconizează continuarea producției până în 2020-2025. C-130 Hercules a fost vandut în 14 țăti, iar vânzările pentru modelul J sunt sunt preconizate la încă 200 bucăți. Printre clienți se numără Egiptul, India, Libia și Arabia Saudită (care a scos din buzunare 6.7 miliarde de dolari pentru 25 de C-13J-30 și KC-130J-30).
Cum reușește LM să asigure fluxul continuu al producției la uzina din Marietta, Georgia? Simplu! Prin lobby…
Începând cu 1990, LM a raportat contribuții totale către eșalonul politic în valoare de $22.289.859, iar cheltuielile de lobby ajung anual la alte câteva milioane de zgomoței verzi. Punctul culminant a fost atins în 2008, cand gigantul a platit $16.181.506. Astfel, prin procedeul de adaos congresional (congressional add-on), Lockheed a reușit să bage pe gât Pentagonului Hercules-uri de care nu avea nevoie. Potrivit unui studiu realizat de GAO la cererea senatorului John McCain în 1998, pe parcursul a 20 ani, între 1978 și 1998, Forțele Aeriene au solicitat un număr de 5 C-130 Hercules, in timp ce Congresul a mai adăugat 256.
Anul trecut, USAF evidenția un necesar de șapte C-130J, totuși a beneficiat de finanțarea și livrarea a 14 exemplare.
Programul C-130J Super Hercules a fost demarat de Lockheed din bani proprii, înghițind un miliard de dolari în costuri de dezvoltare. Rezultatul a fost un avion care nu presta chiar ”as advertised”, fiind măcinat de tot felul de probleme. Un raport al Inspectoratului General al Pentagonului concluziona: “The design of the C-130J is not stable and the C-130J aircraft has not passed operational testing. It is not operationally effective or suitable.”
Toate astea pentru un avion care a ajuns, după repetate creșteri ale prețului – pe model F-35 – sa coste 93.6 milioane de dolari, cu 61%mai mult decât varianta anterioara, C-130H și cu 307% mai mult decât varianta E.
Mai multe detalii despre ”matematica” C-130 Hercules găsiți AICI
– Marius Constantin –
C-130J Super Hercules $93,6 milioane
A-400M Atlas $152 milioane (2013)
Tragand linie, LM sta bine.
Just!
De asemenea nu prea poti face comparatie intre un proiect demarat de la zero si o modernizare a unui proiect mai vechi. Ar fi fost rezonabila o comparateie intre C-130 Hercules si C-160 Transall, sa zicem…
Nu poti compara o incarcatura utile de 19 tone cu una de 37 tone…
🙂
Comentariul meu a pornit de la un articol din Le Figaro: Concurentii lui A-400M.
http://www.lefigaro.fr/societes/2010/03/09/04015-20100309ARTFIG00551-les-appareils-concurrents-de-l-a-400m-.php
Acolo era trecut C-130 Hercules, articolul fiind mai vechi, din 2010.
De aceea, cand am vazut articolul de fata despre C-130J Super Hercules, am spus ca LM inca sta bine pe piata avioanelor de transport.
De fapt, articolul batea intr-o alta directie. Faptul ca LM a “muls” din nou statul american. Eu zic ca Airbus a facut la fel, cu deosebire ca i-a “muls” pe europeni 🙂
Sa vedem cine va vinde mai multe aparate.
Analiza comparativa facuta de US Air Force in Decembrie 2012:
C-130J
-Sarcina maxima: 44.000 libre (20 tone)
-Raza maxima: 1.700 mile nautice
-Cost: $49 milioane in 2012 USD
A400M
-Sarcina maxima: 81.600 libre (37 tone)
-Raza maxima: 1.780 mile nautice
-Cost: $170 milioane in 2012 USD
C-17
-Sarcina maxima: 170.900 libre (78 tone)
-Raza maxima: 2.400 mile nautice
-Cost: $202 milioane in 2012 USD
Trageti voi concluziile.
Eu am gasit alte valori pentru raza maxima.
C-130J Super Hercules 5250 Km (2835 nmi)
A-400M 3928 Km (1781 nmi)
A-400M 30-tonne payload 4540 Km (2450 nmi)
A-400M 20-tonne payload 6390 Km (3450 nmi)
Distanta Bucuresti – Bamako este de 4800 Km. C-130J s-ar incadra bine, nefiind necesara nicio realimentare in zbor.
Dar daca ai avioane cisterna, A-400M ar cara dublu.
LM-ul este copilul de suflet, cretin si iresponsabil al SUA, mereu greseste si o comite, dar este iertat de fiecare data, rasplatit pe nemeritate si i se fac toate pe plac, iar restul in special Northrop cu YF 23 Black Widow sunt copiii vitregi, carora li se rupe cate o bucatica din ce nu mai are nevoie grasanul purcelus Loked Martin. F 23 a fost mult peste F 22 dar clanul Bush nu a fost de acord. Prietenii stiu de ce!
Ca LM este un soi de „mega-UTI” americanesc, care traieste numai din contracte cu statul american si statele din sfera de influenta americana, de acord.
Insa ce scoate LM? Cea mai de succes gama de avioane de transport, C-130, cea mai de succes gama de avioane de lupta contemporana, F-16, cel mai avansat avion de lupta existent acum si in urmatorii 20 de ani, F-22, cel mai promitator dpdv comercial avion de lupta post-razboi rece, F-35, este cel mai mare producator de radare, nave, tehnologie terestra etc.
Atunci cand produci tehnologie militara pe care neam de neamul adversarilor(China, Rusia), clientului tau principal nu or sa o vada vreodata, numai cretin si iresponsabil nu esti, ca esti cam abonat la contracte cu statul, alta treaba.
erata
Mai produce si radare, echipamente terestre samd.
Nu este cel mai mare producator de nave si echipamente terestre.