În episodul precedent, am povestit pe lângă pozele Adinei. Acum, prezant evenimentul aşa cum l-am împărţit umăr-la-umăr cu colegul Emil Boboescu.
Începutul a fost unul clasic – am întârziat, apoi taximetristul m-a pus să descalec în altă parte decât coordonatele pe care mi le dăduse Emil. Drept pentru care, mai întâi am stat cuminte lângă un grup de jandarmi şi l-am aşteptat pe camarad.
Cuminte-cuminte. Chiar cu regret că eram aşa de cuminte. În grupul respectiv, era o domnişoară ofiţer taman perfectă pentru prezentat la tradiţionala galerie a “Frumuseţilor Patriei”. Hm. Voi v-ati fi riscat să o pozaţi? Eu am zis să şed blând, că tot îmi admirau tricoul. Acel tricou!
Boscorodeala de care am avut parte a ţinut de la treptele alea şi până la standuri, când am făcut cu mâna primului avion şi l-am întrerupt pe Emil comunicându-i într-o exprimare academică obiectivul principal:
“- Nea’ Emile, lăsăm avioanele pe mâna Adinei… că noi avem treabă la Cercetaşi!”
Răspunsul a venit în acelaşi ritm, cu stângul pe tobă:
“Nea’ Iuliane, hai la Cercetaşi!”
Am dat un ocol, apoi am zis: hai să începem de aici!
“Aici” am descoperit un pat improvizat între doi copaci, dar şi câteva machete cu adăposturi aşa cum mai văzusem la Cursul pentru jurnalişti de război, reale, unde instructorii din Brigada 6 Operaţii Speciale ne-au învăţat la final de etape ale traseului de orientare cum să improvizăm şi să supravieţuim.
Evident, s-a lăsat cu amintiri şi am început să arăt cu degetul.
“Aici”, alături de exponate şi patul suspendat, am avut un prim şi lung dialog despre adăposturile improvizate, rucsacul acela mare pe care l-am purtat cu mândrie la curs, aplicaţiile tipice ale Cercetaşilor, istoricul şi tradiţia armei.
I-am identificat cu uşurinţă ecusonul de pe umărul drept, acum că posed în colecţie unul identic primit de la un prieten luptător.
Lui Emil i-a fost desigur mai uşor, dată fiind specializarea sa de uniformolog, dar… trebuie să menţionez că în colecţia sa are unul primit de la prietenul comun.
N-am mai fi plecat de lângă militarul cercetaş, nici eu şi nici Emil. Dar, mai erau şi alte obiective ale cercetaşilor de vizitat… Însă, de câte ori părea că a sosit momentul trecerii mai departe, mai găseam câte ceva de întrebat sau dialogat.
Multe mulţumiri Cercetaşului, atât pentru discuţii cât şi pentru permisiunea de a realiza o poză… ca “de copertă”:
Ne-am îndepărat într-un final, cu regret dar foarte impresionaţi în urma acestei prime conversaţii. Sperăm să-l mai întâlnim pe dumnealui şi sperăm să ne tragă de mânecă dacă nu îl vom recunoaşte fără vopselurile de camuflaj.
N-am dat pe la tiroliană şi zidul pentru escaladări. Dar, suplinim detaliile pierdute printr-o poză cu zidul pentru căţărat din spatele căruia pornea tiroliana… de la Curs, nu de la Cercetaşi:
Nu, nu vă grăbiţi să mă felicitaţi! În poză este surprins viteazul meu camarad Cosmin de la Prima TV.
Revenind la Cercetaşii din 313 “Burebista”, Emil şi cu mine ne-am oprit la un obiectiv foarte atractiv:
Iar am văzut rucsacul acela stârnitor de amintiri. Plus, o mulţime de bunătăţi.
Însă, ne-a atras altceva:
Aici… ne-am privit reciproc ambalajul. Eu examinam ghilia Cercetaşului, iar dumnealui tricoul meu, pe care l-a recunoscut şi identificat uşor: militarul era şi scafandru.
Şi uite aşa, am stat la poveşti reciproce şi cu o amintire de la curs, cu un moment în care nu am reuşit să descoperim un sniper din FS camuflat în apropierea noastră cu o ghilie.
Să nu-l uităm pe dumnealui, care prezenta asaltat de public toate bunătăţile expuse.
Mai departe, am îndrăznit să îndrăznim… Tentaţia era prea mare:
Şi nu doar AG-40-ul ne-a atras atenţia. Am cerut voie să o facem pe propaganzii şi cu puşca mitralieră:
Zdravănă armă! Se simte, se trăieşte, dă un sentiment de putere.
Eh, acum trebuie să şi recunoaştem că n-ar fi fost aceeleaşi trăiri dacă militarii ne-ar fi dat un rucsac si puşca mitralieră şi ne-ar fi ordonat o tură de parc, măcar în alergare uşoară…
I-am mulţumit cercetaşului puşcaş-mitralior, iar colegul Boboescu şi cercetaşul au procedat la tradiţional schimb de ecusoane:
Foarte bucuroşi de întîlnirea cu Cercetaşii din 313 “Burebista”, am mai tras câteva poze prin jur:
Până data viitoare, ne salutăm prietenii Cercetaşi şi sperăm ca data viitoare să-i prindem în teren!
Avem onoarea!
– Iulian Iamandi & Emil Boboescu –
Tot AG40-ul ala vechi fara tragaci.Te chinui sa apesi si sa tii siguranta in acelasi timp.Vai de dotarea armatei romane.
Ce va mai place pusca mitraliera.