Pe biletul primit la intrarea la a XV-a ediţie a Zilelor Muzeului Militar Naţional am citit „Ostaşul, istorie, tradiţie, spirit de corp” şi mi-am amintit că am discutat cândva, în facultate, despre acest subiect, şi anume coeziunea la grup şi spiritul de corp.
Coeziunea este un termen care se referă la solidaritatea membrilor unui grup. De gradul de coeziune depind foarte mult starea de spirit a membrilor grupului, moralul şi motivaţia acestora.
Coeziunea se traduce prin consens asupra ţelurilor, loialitate faţă de ceilalţi membri ai grupului, coordonarea acţiunilor, identificarea cu interesele grupului şi mândria apartenenţei la acesta. Unităţile militare în care există coeziune luptă şi se coordonează mult mai bine, nu cedează psihic atât de uşor şi suportă stresul mult mai bine, se instruiesc la standarde mult mai ridicate şi nu sunt dependenţi de sprijin administrativ.
O manifestare a coeziunii îl reprezintă spiritul de corp, care iese din sfera relaţiilor personale directe ce se stabilesc între militari şi ajunge să se bazeze pe informaţii, valori, ţeluri şi simboluri. Spiritul de corp reprezintă de fapt sentimentele pozitive de apartenenţă la grupul din care militarii fac parte şi este de dorit să fie cultivat în rândul militarilor, pentru a se simţi legaţi de grupul din care fac parte şi mai ales să-şi dorească să fie asociaţi cu acesta.
Cum se poate dezvolta şi întreţine spiritul de corp?
Cea mai eficientă metodă este reprezentată de utilizarea simbolurilor, a uniformelor, a însemnelor specifice. O altă metodă o reprezintă participarea la diverse manifestaţii militare, cum ar fi paradele, demonstraţiile, de la care să nu lipsească muzica şi tobele, acestea din urmă stimulând, pe lângă sentimentul de apartenenţă şi spiritul combativ.
Însemne militare
Cu toate că uniformele şi-au pierdut parţial din farmecul estetic pe care îl aveau în epoca medie şi mai ales modernă, ele joacă un rol deosebit prin culoare şi accesorii specifice pentru o anumită categorie militară, mijloc prin care se realizează cu succes stimularea identificării militarului cu organizaţia din care face parte.
Caracterul standardizat al uniformelor dizolvă individul într-o masă relativ restrânsă de oameni. Deşi se uniformizează prin camuflaj, apar la indivizi însemnele de apartenenţă disimulate, cum ar fi ecusoanele, eşarfele, însemnele la beretă sau la piept, etc. Aceste însemne, prin faptul că sunt specifice unei instituţii militare, au funcţia simbolică necesară pentru a genera efecte emoţionale pozitive, precum sentimentul de forţă, siguranţă, încredere. Efectul este invers în cazul uniformelor armatei adverse, care generează nelinişte, alertă, nesiguranţă, sentimente de ameninţare.
Spiritul de corp are, pe lângă efectele benefice pentru coeziunea unui grup, şi alte efecte de natura competiţiei, în sensul că poate genera rivalităţi între diferitele categorii de forţe armate (infanterie, aviaţie, marină, etc.). În general, aceste rivalităţi se manifestă prin diferite glume, dar, în cazuri mai grave, se pot transforma în încăierări.
La ediţia a XV-a a Zilelor Muzeului Militar Naţional (09-10.05.2015) am avut ocazia să văd toată teoria descrisă mai sus transpusă în practică. Spirtul de corp a fost vizibil în cadrul demonstraţiilor de instrucţie de front şi tactică ale armatelor română şi germană din Al Doilea Război Mondial efectuate de membrii asociaţiilor Tradiţia Militară şi Deutsches Freikorps.
Asociaţia Tradiţia Militară
Asociaţia Tradiţia Militară
Asociaţia Deutsches Freikorps
Zilele Muzeului Militar Naţional 2015
Reconstituire luptă dintre Armata Română şi Armata Germană din timpul celui de-al II-lea Război Mondial realizată de Asociaţia Tradiţia Militară şi Asociaţia Deutsches Freikorps
Demonstraţie instrucţie de front şi tactică realizată de Asociaţia Tradiţia Militară
Reconstituire luptă dintre Armata Română şi Armata Germană din timpul celui de-al II-lea Război Mondial realizată de Asociaţia Tradiţia Militară şi Asociaţia Deutsches Freikorps
Reconstituire luptă dintre Armata Română şi Armata Germană din timpul celui de-al II-lea Război Mondial realizată de Asociaţia Tradiţia Militară şi Asociaţia Deutsches Freikorps
Reconstituire luptă dintre Armata Română şi Armata Germană din timpul celui de-al II-lea Război Mondial realizată de Asociaţia Tradiţia Militară şi Asociaţia Deutsches Freikorps
Le spunem „Felicitări!” ambelor asociaţii şi ne mândrim că avem prieteni în fiecare dintre ele.
Nu au fost deloc mai prejos nici ceilalţi participanţi la acest eveniment.
Zilele Muzeului Militar Naţional 2015
Zilele Muzeului Militar Naţional 2015
– Adina Călin –
Bibliografie:
POPA, Marian-„Psihologie militară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2012
“Creme de la creme”- Emil Boboescu. Musteata face totul.
/O
Va las razboiul cu cea mai mare placere. Daca se poate,însa,as dori coordonatele personajelor din ultima poza. As dori sa (re)constitui ceva cu dânsele. Multumiri anticipate pentru solicitudine 🙂
Cu barbi si sorturi ca in 1er Rég.
Cuvinte frumoase. Din păcate eu nu am constatat pe undeva in sistemul militar românesc existenţa unui spirit de corp. Este un lucru deloc încurajat de autorităţi.
În plus, schimbarea frecventă a denumirilor unităţilor şi subunităţilor nu ajută deloc la stabilirea unei tradiţii. Nu ştiu dacă mai avem o unitate/subunitate despre care să se poate spune că este continuarea uneia din 1877, de exemplu.
Pt Alexius.
Mai citeste odata articolul,nu doar titlul.
Coeziunea apare prin trairi si experiente, nu la ordin.
Iar spiritul de corp e ceva ce cred ca nu ai trait inca, e de fapt apartenenta la o arma/ specialitate,pe care un militar a dorit sa o aiba. Daca un parasutist a fost mutat din motive obiective sau subiective si acum este infanterist,in sufletul lui va fi toata viata parasutist si va respecta si onora acest lucru chiar daca aceasta trasatura se va gasi la adversar/inamic.
Asa cum sublinia si Adina,spiritul de corp duce la competitii si rivalitati,dar in acelasi timp motiveaza indivizii pt a deveni o entitate.
Nu confunda coeziunea de grup si spiritul de corp militar cu “team building”.
Iar apartenenta nu are nimic de a face cu 1877.
Cunoastem trecutul il respectam dar trebuie sa traim in viitor si sa stabilim seturi de valori adaptabile situatiei contemporane.
Integrarea presupune munca nu vorbe plus ceva stachete destul de inalte pe care daca nu le vei trece vei fi marginalizat.
Sper ca nu asta ti s-a intimplat tie ca sa faci comentarii despre armata romana.
Misha. Eu am spus ceva foarte clar. Nu răstălmăci. Nu e vorba de team building. Nu ma refer la categorii de armă. Nu atac pe cineva. Iar consideraţii legate de Armata Română pot fi făcute neîngrădit şi obiectiv.
Spiritul de corp legat de apartenenţa la o categorie de armă este ceva bun, dar practic este un criteriu destul de vag.
Spiritul de corp poate fi dus într-o dimensiune superioară prin existenţa (dacă ar fi fost cazul) a unei unităţi de tradiţie, de elită, care poate impune exigenţe pe care puţini le pot îndeplini. Puţini dintre cei buni.
Păstrarea deumirii, vechimea unei unităţi, mă refer aplicat, poate impune anumite atitudini, tocmai prin exigenţa încadrării personalului, o doză de orgoliu (benefic), spirit de competiţie, de apartenenţă şi de unitate.
De exemplu: Coldstream Guards, regiment înfiinţat în 1650. Militarii aceia nu sunt mândrii de apartenenţa lor?
Sau militarii americani ai escadronului 2 de cavalerie, parte a Regimentului 2 Cavalerie, înfiinţat în 1836, care a traversat estul ţării de la Kogălniceanu către Cincu, nu sunt la fel de mândrii de apartenenţa o unitate veche de 179 de ani?
Dacă acest spirit există într-o fază incipientă de ce nu l-am putea ajuta să se dezvolte.
Avem o istorie frumoasă şi exemple se pot găsi pentru a construi în jurul lor acest spirit.
Alexius, in primul rand… sa ma laud: am tras mai bine la Cupa presei la tir, anul acesta. 🙂
As adauga la cele spuse de tine si de Misha (si nu ziceti rau, desi va referiti la aspecte diferite) doua treburi. Am citit ceva texte pe care mi le-au dat Emil si Victor, cu propuneri de intoarcere la denumiri traditionale. In opinia mea, o vreme ar fi ceva in genul jocului din copilarie “matele incurcate”, pentru ca s-a pierdut o bucata de istorie prin scoaterea traditiei (ma refer aici chiar si la desfintarea intr-o perioada a salilor de traditie). Acum se face, se lucreaza din greu in unele unitati la refacerea traditiei. Se mai recupereaza din partea uitata.
Pe de alta parte, observ de ceva timp competitie intre batalioane si ma bucura mult. Militarii tin la apartenenta de unitate/structura/specializare de arma, implicit muncesc sa fie cat mai buni, cei mai buni. Aceasta competitie “neoficiala” intareste si moralul, nu doar creste nivelul de pregatire.
Iulian
Felicitări sincere pt Podium la Cupa Presei. Dacă am putea să ne atrenăm mai des, am câștiga orice competiție.
2. Da, eu am dezvoltat ideea de bază legată de fundamentul pe care trebuie construit l`esprit de corp.
3. Mă bucur că se încearcă acum reconsiderarea acestor noțiuni, este adevărat, mai mult “neoficial”.
Stati putin cum putem noi sa ne comparam dpdv al traditiei militare cu americanii, englezii sau restul mapamondului care nu au trecut prin experimentul comunist.
Noi cu o armata a carei continuitate si evolutie a fost sectionata dupa 1944.
Daca vrem sa ne comparam cu altii, atunci ne comparam in primul rand cu tarile ex-tratatului de la Varsovia.
Armata Romana de astazi este mai degraba descendenta armatei implementate de ocupantul sovietic decat urmasa armatei care a luptat in Razboiul de Independenta si a facut Romania Mare, ca ne place sau nu ne place.
Traditiile armatei ante-1944 nu stiu in ce masura poti sa perpetuezi din moment ce armata aia impreuna cu lumea ei au murit acum 70 de ani.
Romania cu armata si restul societatii sale o sa mearga mai departa cu genele violatorului sovietic, bine rau asta e situatia.
Atunci degraba sa redenumim unitatile in rosiori,dorobanti,calarasi,artilerie-calareata si altele asemenea.Ei,cum suna?Si chiar in vremea OTV cine a vrut sa-si personalizeze armata a facut-o.Si AR a readoptat casca model olandez,de care vad ca unitatile de instructie nu pot scapa nici acum.Lasati traditiile la traditii,ca fondul este important nu forma.
Pai cu tot atata violenta poti sa scapi.Poti redenumi tancurile-cavalerie etc… Mare chestie sa dai din pix.Iar treaba nu e nevoie sa fie generalizata,poate fi aplicata selectiv.Functionalitatea nu se schimba cu nimic daca un batalion este numit dorobanti iar altul e ”doar” inafanterie.Tot infanterie mecanizata sunt.La americani treaba merge fara cusur.Divizii si regimente sunt reorganizate constant in functie de nevoile vremii.La englezi,francezi suedezi etc… la fel.Poftim,ai regimentul de husari al garzii.O unitate veche de 500 de ani.Scrie pe drapel Lutzen,Lund,Kliszow,batalii date acum 3-400 de ani.Azi e un amestec de unitati aeropurtate,cercetare si forte speciale.
Armata Romana la nivel de simbolistica nu este urmasa armatei comuniste.semnele de grad,decoratiile,bataliile nemurite pe drapele,numele onorifice etc… sunt fara treaba cu comunismul.Singurul lucru comunist ramas inca in armata este excesul hartogaresc.
Apropos,chestia asta cu datul din pix merge si la rusi.Si poate fi lesne amestecata cu ce traditii s-au format in vremea comunista.Daca poti numi Preobrajenski unitatea de garda si protocol a Kremlinului,formata initial ca unitate a NKVD,poti face cam orice.Iar menirea acestei denumiri este taman de a lega traditiile seculare ale armatei ruse de ce este acum.
Daca nu mai construim omul nou,trebuie sa stim cine suntem si de unde venim.Sa bagam la cap ca avem victorii,continuitate si onoare.La care sa tot adaugam.Ca nu erau cei din trecut cu 2 capete si 4 brate.Si nici adversarii de azi si de maine nu-s mai grozavi decat cei invinsi in trecut.
E adevarat ca la noi nu exista nostalgii .Nemtii din fostul RDG si acum duc “dorul” fostei armate NVA:uniforme cu un design placut,hranirea si relatiile umane altele etc.
Sa o luam pe rind:
Sa nu confundam notiunile da popor cu cea de natiune.
Sintem un popor cu o vechime de 2000 si ceva de ani, unii spun ca sintem daci altii romani.
Sintem o natiune relativ tinara:1848/1878/1918/1945.
Dca e sa luam valori si denumiri si traditii, istoric vorbind, o sa vedem ca se incearca o armonizare intre valorile de popor, istorie si eroism. Denumirile unitatilor si marilor unitati evoca apartenenta, momente de cotitura din istoria poporului sau eroi si conducatori mai vechi si mai noi ai poporului si natiunii romane,plus ceva ce poate reprezenta pentru unele categorii de forta un simbol mult mai impunator decit figuri/evenimente istorice.
Da e adevarat Armata Romana s-a restructurat.Asta nu inseamna ca nu se continua traditia care poate fi scurta sau lunga.Nu poti interzice “Vulturilor” sa aiba traditie pt ca e cea mai noua unitate de elita a Armatei.
Sau mai bine, ca sa dau un exemplu mai concludent : SAS comparativ cu Coldtream Guards adica 1944 cu 1650.
Daca vorbim de traditii si vechime de ce Escadronul 2 Cavalerie s-a deplasat de la Kogalniceanu pina in Cincu pe Strikere si nu pe niste Cai Focosi ca doar sint cavalerie.
Si sa ne reintoarcem la istorie ; am fost vaduviti si interzisi o buna perioada de timp de unitati si arme de elita a armatei romane de catre marele frate de la est.E greu sa iti regasesti valorile si traditiile mai ales cind istoria e rescrisa si figuri de marca ale istoriei contemporane sint ca de exemplu Andreea Esca.
In Ardeal sentimentul de nationalism este pus la pamint cind iti amintesti ca Antonescu este criminal de razboi si treci prin Vinatori Mures si vezi monumentul lui Petofi Sandor plin zilnic de coroane si flori proaspete.
A si ca sa fie mai interesant nicaieri in cartile de istorie nu se vorbeste de Petofi Sandor ,acest erou al maghiarimii care a violat si ucis ,criminal de razboi,mercenar al armatei Austro-Ungare, de origine sirba pe numele lui de botez Petrovici Stefan.
Las istoria militara in si partea de traditii lui Emil care e mult mai in masura sa vorbeasca despre asta.
Si vorbind despre coeziune si spirit de corp.
Coeziunea nu se face la ordin se face traind intr-un sistem in care exista un lider si e un exemplu de urmat iar oamenii se string in jurul lui.Spiritul de corp e o definitie inexistenta in dictionarele romanesti,totusi am sa o definesc asa cum o definesc altii:
esprit de corps
A French phrase meaning spirit of the group, used to mean a feeling of belonging to a group and having pride in sharing its aims.
Esprit de corps is a French expression meaning literally “Spirit of Corps” or “Spirit of Body” in English language. It denotes a strong shared team spirit, mutual solidarity and fellowship, sense of duty, and devotion to a cause among the members of a group. Esprit de corps is tied very closely with the French Foreign Legion and other military units worldwide. In the United States Marine Corps, it is a phrase that sits alongside the core values Honor, Courage, and Commitment as a living, breathing, entity that is not only the fighting spirit but the pride for the unit, service branch, and country, and the devotion and loyalty to the other members of the unit that the men and women fight and serve with. Within the USMC and the RM there is a special meaning and place in the hearts of the men and women for the phrase “Esprit de corps”.
BTW cu adevarat acest spirit de corp este cel mai bine definit de catre LE deoarece acolo nu este vorba despre nationalitati,popoare, religii convingeri sexuale, este vorba de apartenenta la un grup ce poate fi deasupra a orice.
Si ca sa combat nu sa rastalmacesc: Spiritul de corp nu este un criteriu vag, e un criteriu bine definit iar standardele se impun de la sine.Si vorbind despre 1877 “plecat-am 9 din Vaslui si cu sergentul 10” spiritul de corp s-a vazut la romani de multe ori.Nu a contat ca a fost Odessa sau Muntii Tatra sau Oarba de Mures.
Cred ca am fost destul de concludent Alexius si da nu rastalmacesc ci te combat.Nu imi poti nega spiritul de corp sau determina ca aceasta expresie e destul de vaga atit timp cit eu stabilesc valorile acestei expresii.
Scuze pentru postarea aceasta lunga.