Pentru vizionat Duminica, după prânz, este filmul perfect: cuminţel, ceva lupte, buget redus, te pune un pic pe gânduri.
Acţiunea are loc pe la jumătatea lui August din 1944 şi se desfăşoară în sudul Franţei.
Personajele principale, trei militari americani din cadrul 517th Parachute Regimental Combat Team (PRCT) se întâlnesc în urma unui desant aerian şi încep să îşi facă de lucru cu nemţii.
“I am an Airborne trooper,
A PARATROOPER!”
Uneori de simţi de parcă joci jocul, nu că te-ai uita la film. Scena de mai sus, dacă nu am început deja să uit/încurc, este cea în care se rosteşte crezul celor din aeropurtate:
“I jump by parachute from any plane in flight. I volunteered to do it, knowing well the hazards of my choice.”
E ca şi cum te-ai uita la un scurt filmulete, într-o trecere de la o misiune la alta.
“I serve in a mighty Airborne Force – famed for deeds in war – renowned for readiness in peace. It is my pledge to uphold its honor and presige in all I am – in all I do.”
Filmului îi lipseşte ceva foarte important, la capitolul feeling. N-am auzit niciodată clinchetul ăla, deşi se trage cu două puşti Garand.
Aproape păcat. Le-a scăpat…
“I am an elite trooper – sky trooper – a shock trooper – a spearhead trooper. I blaze the way to far-flung goals – behind, before, above the foe’s front line.”
Normal că-i propagandă. La ce vă aşteptaţi? E film american…
“I know that I may have to fight without support for days on end. Therefore, I keep mind and body always fit to do my part in any Airborne task. I am a self-reliant and unafraid. I shoot true, and march fast and far. I fight hard and excel in every art and artifice of war.”
Tanti din film este urâţică, dar are acel ceva care stârneşte interes. Cărturarii japonezi îl denumesc “french kiss”…
“I never fail a fellow trooper. I cherish as a sacred trust the lives of men with whom I serve. Leaders have my fullest loyalty, and those I lead never find me lacking.”
Uneori, timpul se odihneşte şi războiul pare foarte departe. Un cola, două cola, un francez care varsă sucul în iarbă, pofta de… culmea, mie mi s-a făcut poftă, uitându-mă la ei cum beau, mi s-a făcut poftă de Pepsi din ăla bun, din anii ‘optzeci.
“I have pride in the Airborne! I never let it down!”
Tuns ca un Mohawk, purtătorul de carabină.
Boxer, deţinătorul recordului la numărul de KO-uri, personajul are parte de senzaţii tari în film şi o scenă de corp la corp pe improvizatelea.
“In peace, I do not shrink the dullest of duty not protest the toughest training. My wapons and equipment are always combat ready. I am neat of dress – military is courtesy – proper in conduct and behavior.”
Rezistenţa e prezentă – cu tanti cu tot – prin purtători de băşti: bascul pare un fel de brasardă a rezistenţilor, în filmul ăsta. Cea mai tare, este o bască de dimensiuni mari, la umbra căreia – de-ar fi fost purtătorul mai înalt – ar fi mers amplasat un grătar de mici.
“In battle, I fear no foe’s ability, nor under-estimate his prowess, power and guile. I fight him with all my might and skills – ever alert to evade capture or escape a trap. I never surrender, though I be the last.”
Nemţii au tanc, dincolo de faptul că-s tânţi rău. Filmul ăsta poate să rivalizeze la prostia nemţilor, cu Pistruiatul & co de pe la noi.
“My goal in peace or war is to succeed in any mission of the day – or die, if needs be, in the try.”
“I belong to a proud and glorious team – the Airborne, the Army, my Country. I am its chosen pride to fight where others may not go – to serve them well until the final victory.”
Comparativ cu Saints and Soldiers, primul, e mai prost. E mai ieftin, în primul rând. N-avea cum să iasă mai bun, la banii ăştia. Majoritatea, probabil va spune că e bun în lipsă de altceva.
Eu zic că n-a fost rău.
– I am sorry for your friends…
– I am sorry for your family..
“I am the trooper of the sky! I am my Nation’s best! In peace and war I never fail. Anywhere, anytime, in anything – I AM AIRBORNE“
– Iulian Iamandi –
Saints and Soldiers I este mult mai altfel, provoaca mai mult la sentiment.
Ai zis sentiment … ai zis LUP(pentru cine pricepe) …
http://www.youtube.com/watch?v=D0xSqLrG-ow
http://www.youtube.com/watch?v=ws3u-fbpvxs
Am fost ceva vreme plecat si acum am rasfoit sa ce s-a mai zis pe aci de una de alta si dadui si de asta. Dupa mine cred ca va mai curge multa apa pe Missipii pana sau daca vor mai reusii americanii sa se ridice la nivelul “salvati soldatul Ryan” si “Band of Brothers” primul sezon cu parasutistii si al doilea cu Pacificul(din asta nu am vazut decat unele scene de lupta pe you tube ;asta daca vorbim de filme mai noi cu ww2 . La cele cu alte razbele/operatiuni “Blak hawk down” ramane totusi unul reusit ca redare a evenimentelor asa cum sunt date si-n cartea aparuta pe aceiasi tema misiunea Mogadiscio si cel ce a mai adus o lamurire pt tata lumea ca irakul a fost invadat sub minciuna ca ar avea arme chimice “Green Zone” .
Si rusii fac ceva filme de razboi bune da nu sunt asa mediatizate , probabil singurular fi compania a 9-9 rota. dar mai sunt si unele si dupa razboiul din Cecenia. Cum ar fi Grozovie Vorota dupa luptele de pe cota 776 ceva similar cu subiectul lui 9rota in Afghanistan , numai ca aici in Cecenia rusii au cam pierdut multi parasutisti.