Tough chick ... Demi Moore in G.I. Jane

Tough chick… Demi Moore in “G.I. Jane”

Rubrica aia cu filme se întoarce pe Resboiu. Acum se numeşte “Cinemil” şi începe cu Demi Moore în G.I. Jane, fix pe fundal de vorbe prin S.U.A. cu privire la decizia de acceptare a femeilor în misiunile de luptă şi reacţiile contra – mai ales în ceea ce priveşte USMC-ul, cu articole de genul “Pussification of the Marine Corps”.

Dar dracul nu-i aşa de negru, sau cel puţin pare mai gri atunci când i se aplică o spoială – sau o fi pe bune? – fix de către amiralul “Bill” McRaven, şeful USSOCOM, treabă despre care am scris şi noi pe subdomeniul Forţe Speciale, în artiolul Comandantul USSOCOM vede în viitor femeile prezente în elita forţelor de comando.

G.I. Jane, în acţiune

G.I. Jane, în acţiune

Pe un aşa fundal, cel mai nimerit era să începem cu filmul ăsta. Nu? Şi, şi mai potrivit, am ales să o deleg pe colega noastră LuneBleue pentru aşa subiect:

Regizat de Ridley Scott în 1997, filmul aduce în centrul atenţiei un subiect delicat: ar trebui ca femeile să se poată înrola în armata americană? Locotenentul Jordan O’Neil (Demi Moore), doreşte să facă parte din unităţile de elită ale marinei, şi cu ajutorul senatorului Lillian DeHaven, se alătură trupelor SEAL pentru a trece testele.

În afara antrenamentelor extrem de dure, Jordan mai are de înfruntat şi o lume aparte, în exclusivitate a bărbaţilor, gelozii şi intrigi, pentru a-şi atinge în final scopul şi a demonstra că femeile sunt capabile să se alăture bărbaţilor pe câmpul de luptă.

G.I. Jane

G.I. Jane

Cei din trupele SEAL sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a lupta în condiţiile cele mai dificile. Antrenamentele lor nu au nimic în comun cu cele ale forţelor terestre, încercările sunt atât de dificile, încât cel care şovăie, poate abandona oricând, bătând clopotul din centrul câmpului de antrenament, în timp ce sergentul instructor, cu un zâmbet satisfăcut, şterge un nume de pe tablă.

Această femeie care se încăpăţânează să reziste, devine aproape o obsesie pentru el.
Departe de imaginea de femeie plină de sensibilitate din „Ghost”, lunile de antrenamente intense, părul tuns scurt, o transformă pe Demi Moore într-o femeie decisă şi puternică, cu muşchii bine conturaţi, gata oricând să pună mâna pe armă.

O imagine care n-o va părăsi de altfel multă vreme. Aproape bărbat, într-un rol de bărbat, demonstrând într-un mod aproape grotesc că, dacă are suficientă voinţă, o femeie poate avea o forţă fizică egală cu a unui bărbat.

Misiune imposibilă, dar îndeplinită cu succes.

Cât pe ce însă, de a se dovedi în zadar, deorece maşinaţiile politicianiste nu ştiu nici de datorie, nici de onoare. Dacă Jordan dă tot ce poate, pentru cauza femeilor, senatorul care o susţinuse, supusă presiunilor de la Washington, o abandonează complet.

Crezând că  se va achita oferindu-i locotenentului O’Neil un post de birou, este surprinsă când i se cere să fie retrimisă în unităţile SEAL. Devenită bărbat printre alţi bărbaţi, a prins gustul acelui stil de viaţă viril prin excelenţă.

Prin luptă, O’Neil câştigă respectul celor mai buni soldaţi din forţele americane. Chiar şi pe a crudului sergent instructor, care în final o felicită.

Uşa va rămâne închisă pentru alte femei, dar ea, şi-a câştigat locul!

Ridley Scott reuşeşte să aducă pe ecran realităţile armatei americane şi ale războiului într-o manieră apropiată de filmul de artă.

Personajele sunt simple siluete până păşesc în lumină, planurile luate cu camera în mână sunt înlocuite de un montaj stilizat, zoomul se sincronizează cu rafalele automatelor.

Un film ce merita vazut.

 

 – LuneBleue –