JH-7A
Luînd în calcul un potenţial conflict cu Vietnamul în Marea Chinei de Sud, China continuă modificare avionului de atac Xian JH-7.
Fotografiile apărute pe internet înfăţişază o nouă versiune a lui JH-7, în construcţia căruia sunt folosite materiale compozite.
JH-7B ar putea avea avionică nouă şi un motor mai puternic – publicaţia partidului comunist, Global Times, afirmă că ar fi vorba de turbofanul LM6, dar că în producţia de serie avioanele vor fi propulsate de motorul WS-10 Taihang proiectat la Shenyang Liming Aircraft Engine Company.
Ideea dezvoltării unui avion modern de atac a apărut în timpul confruntării navale cu Vietnamul, în 1974, asupra disputatelor insule Paracel.
În această confruntare, avioanele chineze de atac Q-5 şi vânătorii J-6 ai Forţelor Navale Maritime nu au avut raza de luptă pentru a furniza sprijin aerian navelor Chinei aflate în regiune.
China nu a utilizat atunci bombardiere Hong-5 pentru a ataca navele sud-vietnameze, chiar dacă acestea dispuneau de rază de acţiune suficientă. Avioanele de vânătoare F-5E inamice le-ar fi putut doborâ cu uşurinţă. Astfel, chinezii au luat controlul insulelor Paracels fără sprijin aerian.
Echipat cu radar avansat şi motoare cumpărate din SUA, JH-7 a intrat în serviciu în anul 1988 începând să înlocuiască depăşitele Nanchang Q-5 Fantan derivat din avionul sovietic Mig-19.
Cel mai probabil, JH-7B va fi echipat pentru realimentare în aer şi cu radar AESA şi cu rachete aer-navă, iar motivul principal al apariţiei acestei noi variante o constituie rachetele YJ-12… avioanele Suhoi Su-30MKK cumpărate din Rusia neavând capabilitatea să lanseze rachete chinezeşti.
Sursa: Want ChinaTimes
Dincolo de vestea originală însă, ar trebui să vedem ceva mai clar treburile.
Vietnamul nu este un adversar suficient de puternic încât probabilitatea unui conflict cu această ţară să provoace la nivelul 2015 o forţare a modernizărilor aviaţiei de atac chineze.
Mai mult decât atât, JH-7 este un avion de linia a doua în acest moment: China dispune de avioane Suhoi cumpărate din Rusia şi produse sub licenţă, avioane cărora li se adaugă câteva “J”-uri proaspete, toate mai mult sau mai puţin multirol.
“Scuza” cu YJ-12 nu ţine, această armă putând fi lansată de pe bombardierele medii Xian H-6 (Tupolev Tu-16), dar şi de pe platformele multirol J-11, J-15, J-16, cât şi de pe JF-17.
Pe lângă numeroasele noutăţi scoase de industria militară a Chinei şi alături de tehnica de luptă achiziţionată sau produsă în licenţă, China îşi modernizează sistemele aflate în dotarea curentă, aspect practic dar şi ieftin.
În cazul unui conflict ipotetic, şi aici nu mă refer doar la cel evidenţiat în ştirea chineză, China va folosi în masă sisteme de linia a doua şi a treia pentru “inundarea” adversarilor, forţându-i pe aceştia să utilizeze pentru contracarare sisteme mult mai scumpe şi mai ales limitate în stoc. De abia după (sau la adăpostul sistemelor sacrificate) China va angaja în luptă noutăţile din inventar.
– Iulian Iamandi –
Pai sa vedem JF 17 nu este in dotare J 15 si J 16 in numere de preserie, nu cred ca au rachete antinava integrate deja si operationale.
Deci raman J 10 si J 11 – copia lui Su 30 in interpretare chinezeasca care s-ar putea sa integreze rachetele lor antinava dar nu este sigur…
Deci JH 7 merita modernizat din aceasta perspectiva desi calitatile lui de striker nu sunt excelente. Numarul este in sine o calitate permitand Chinei un razboi la scara larga inclusiv cu vecini mult mai tehnologizati si aici ma gandesc la Taiwan si ….eterna rivala Japonia, Japonie care incet, incet isi reface statutul de mare putere militara.
Valorile numerice maximale ,categoria avioane de lupta, le adjudeca altii,aprox. 100/an.
http://theaviationist.com/2014/12/17/russia-produces-more-combat-planes/
Bre nea Mariusica, ia trage matale un ochi si spre Koorea sa vezi ce tine prin ograda ca nu e departe de japanizi