Muncitorii. țăranii, dar mai ales militarii chinezi, au lansat azi noapte o misiune fără echipaj cu destinația satelitul natural al planetei noastre. Pentru cei care au jucat folbal în ora de geografie, vorbim despre Lună.

China in Cursa Spatiala

China in Cursa Spatiala

Așa. Lăsând folbalul la o parte, treaba e serioasă. Sigur nu-i mai ajungem pe chinezi. De noi zic, de traco-daco-geți. Pentru că, iaca, vecinii și prietenii noștri chinezi fac o primă încercare de a aduce pe pământ mostre de sol recoltate de pe Lună. Iar activitatea asta e una deosebită nu numai pentru că-i prima dată la ei, a treia oară în istorie la campionatul pe țări, sau cine știe ce alte motive. E deosebită mai ales pentru că se întâmplă – sau ar putea să se întâmple, scriind cu realism – după vreo patruj’ dă ani.

O rachetă purtătoare grea Long March 5 a lansat sonda Chang’e-5 – numită după zeița lunii din mitologia chineză – de pe Wenchang Space Center, provincia Hainan.

Beijingul finanțează cu multe miliarde programul spațial chinez, aflat sub coordonare militară, cu speranța de a avea în orbită terestră o stație spațială cu echipaj uman începând cu anul 2022, urmând să trimită (după atingerea acestui obiectiv) o misiune cu echipaj uman pe Lună.

Scopul misiunii Chang’e-5 este de a recolta roci și sol selenar pentru a ajuta cercetătorii să înțeleagă aspecte legate de originea Lunii, formarea și activitatea vulcanică de la suprafața satelitului nostru natural.

Misiunea fusese inițial programată pentru anul 2017, însă a suferit întârzieri datorită unei defecțiuni a unui motor la racheta Long March 5.

Cum spuneam și mai la deal, dacă misiunea va fi una de succes, China ar putea deveni cea de-a treia țară care ar aduce pe Terra mostre de sol selenar, după Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică… în anii ’60-’70.

China va colecta aproximativ două kilograme de material de pe suprafața unei zone neexplorate până în prezent – Oceanus Procellarum – formată dintr-o câmpie de lavă.

Sonda spațială va aseleniza spre finalul lunii acesteia și va colecta material pe parcursul unei zile selenare – echivalentă a aproximativ două săptămâni terestre.

Mostrele vor reveni pe Pământ într-o capsulă programată să aterizeze la începutul lunii următoare.

Misiunea reprezintă o provocare tehnică majoră și implică o serie de inovații nemaiîntâlnite la încercările anterioare de culegere de roci selenare, a spus Jonathan McDowell, astronom la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics.

“The US never did a robotic sample return. The Soviet one was very limited and could only land at certain restricted spots. China’s system will be the most flexible and capable robotic sample return system yet.”

A declarat McDowell pentru AFP.

Trecut

China a aselenizat un rover lunar pe fața îndepărtată a Lunii în luna Ianuarie a anului trecut, prima acțiune de acest gen din istoria planetei noastre. Succesul primei aselenizări pe fața îndepărtată a satelitului nostru artificial a reprezentat un pas major al Beijingului în ambițiile de a deveni o super-putere spațială.

Însă, aceasta nu a fost prima misiune chineză pe Lună.

Prima aselenizare chineză pe Lună a avut loc în anul 2013, în cadrul misiunii Chang’e-3. Pe 14 Decembrie 2013 China a reușit să aselenizeze roverul Yutu (Iepurele de Jad), aceasta reprezentând prima aselenizare “soft” după cea din 1976 și primul rover care a operat pe Lună după încetarea activității roverului sovietic Lunokhod 2 din 1973.

Roverul primei misiuni selenare a Chinei a avut probleme de funcționare la finalul celei de-a doua zile lunare, după ce a supraviețuit și a redevenit operațional la finalul primei nopți de 14 zile pe Lună. Yutu nu s-a mai putut deplasa, dar a continuat să transmită informații folositoare timp de câteva luni.

În luna Octombrie a anului 2015, Yutu a stabilit recordul pentru cea mai lungă perioadă operațională a unui rover pe Lună, dar pe 31 Iulie 2016 roverul chinezesc a încetat să mai fie funcțional după 31 de luni. Durata de viață operațională a acestui rover a depășit cele trei luni planificate în programul misiunii.

În total, Yutu a parcurs pe Lună o distanță de 114 metri.

Mă lungesc, este? Și până la submsenare, mai e!

Calendarul misiunii

China, evident, nu a comunicat un calendar detaliat al misiunii.

Se știe că nava spațială va fi inserată pe o orbită lunară cu altitudinea de 200 de kilometri petre Mons Rumker, pe 27 luna asta.

Evident, are să urmeze aselenizarea într-una dintre zilele următoare.

Cel mai probabil, activitatea de recoltare va dura vreo două zile pământene. Iar cantitatea de sol adunat nu va depăși vreo două kile.

Terminând culesul, mostrele vor fi trimise pe orbita selenară cu un vehicul de ascensiune. Treaba asta va mai dura vreo două zile – zic de zborul vehiculului de ascensiune și andocarea modulului aflat în orbită.

Mostrele vor fi apoi transferate la bordul unei capsule de reintrare în atmosfera terestră, capsulă atașată modulului de serviciu.

Modulul de serviciu se va separa de vehiculul de ascensiune și va rămâne în orbita selenară până la o fereastră de oportunitate pentru întoarcerea pe Terra.

Capsula de întoarcere pe Pământ se va separa de modulul de serviciu la aproximativ 5000 de kilometri distanță de planeta noastră și va face apoi un fel de scara pisicii pe atmosferă, manevră testată de Chang’e T1 în 2014. Adică va frâna.

Agenția Spațială Europeană va spirijini faza asta cu stațiile de urmărire din inventar.

Era să sar la următorul subtitlu și să uit… La final de listă se află transferarea mostrelor într-o chestie special construită pentru manevrare, analiză și depozitare.

Treaba cu știința

Zona de aselenizare declarată se află în apropiere de vârful vulcanic Mons Rumker. Cu două puncte deasupra lui u.

Mons Rumker-cu-două-puncte-deasupra-lui-u este situat în Oceanus Procellarum, o regiune dă la marginea vestică a feței apropiate a Lunii. Adică fața opusă celei pe care trăiesc extratereștrii, dacii liberi, reptilienii, ăia care ne conduc în secret. Gen.

Zona ar putea conține roci bazaltice (vorbele astea le știu de la Teleenciclopedia) cu o vârstă de 1.21 miliarde de anișori.

Comparativ, mostrele aduse pe Pământ de către astronauții misiunilor Apollo… au undeva între 3.1 și 4.4 miliarde. De anișori.

Eh, după abureala asta, urmează treaba-treabă: după stabilirea vârstei, dacă mostrele vor ajunge pe la noi pe planetă, se va trece la analizarea acestora în speranța că vor fi descoperite informații legate de vulcaniada târzie a Lunii.

Informațiile astea, combinate cu observarea craterelor și cu datarea mostrelor, vor ajuta la construirea unei cronologii a Lunii și ar putea servi ca referință pentru alte corpuri cerești din sistemul nostru solar.

Misiunea de rezervă și planurile pentru viitor

China dispune și de o altă Chang’e, Chang’e-6. Chang’e-6 este o navă spațială construită în același timp cu surata Chang’e-5 ca soluție de rezervă în caz de insucces.

Însă, eventualul succes al Chang’e-5 va schimba scopul misiunii numărului șase – m-am săturat să scriu Chang’e – urmând ca aceasta din urmă să aselenizeze la polul sud al Lunii, probabil în anul 2023.

După numărul 6, China va trece la o fază extinsă de explorare selenară. Faza aceasta va implica misiunea Chang’e-7 și alte misiuni care vor efectua aselenizări.

Toate treburile astea vor duce la stabilirea unei baze internaționale de cercetare selenară spre finalul anilor 2020, această bază urmând să fie precursoarea aselenizărilor cu echipaj.

Dar… China va utiliza experiența acumulată cu misiunea Chang’e-5 pentru misiunile planificate de recoltare și întoarcere cu mostre de pe asteroizi din apropierea Pământului și de pe planeta Marte.

Iulian Iamandi