Moda comunicării pe rețelele de socializare nu-i comunicare sau deschidere ori transparență, dar e… la modă. Dacă Donald Trump și Elon Musk își fac de cap pe Twitter, cei doi nu-s un exemplu de urmat pentru că deseori reacționează virulent – precum ministrul Leș, ieri – și apoi își cer scuze. Tentația de a scoate telefonul din buzunar și de a da o scriere pe Facebook e dificil de controlat, deși pentru o parte dintre followeri e de mare impact.

Impactul însă, poate cauza neplăceri prin efectul asupra altor factori. Dar, să lăsăm comunicarea.

Planeta parcă ar fi într-un episod de dinaintea începerii oficiale a celui de-al doilea război mondial. Iar se mușcă din hărți, iar se mușcă din hărți, iar scârțâie alianțele, iar se poftește la resurse.

Iar suntem în neputință din vina politicienilor.

Și e greu cu achițiile astea, culmea… când ministrul Apărării are experiența unui an “Octombrie 2015 – octombrie 2016: Secretar de stat – Departamentul pentru Armamente, Ministerul Apărării Naţionale;”. Să nu fi avut habar ministrul Leș și să i se fi părut o noutate contestarea câștigătorului unei licitații? Oare n-a văzut până acum că este o practică foarte des pusă în aplicare?

Sau a vrut să se foloască de criză pentru a câștiga la imagine?

„Putem înțelege că sumele puse în joc de statul român sunt extrem de atractive pentru companii, însă găsesc inacceptabil ca interesele de securitate ale României, și ale Alianței deopotrivă, să fie sacrificate în goana după profit ale unor companii mânate de interese obscure. Este deja un fapt cunoscut că Olanda blochează intrarea României în Schengen pentru a nu-și periclita afacerile în portul Rotterdam, însă prin obstrucționarea programului de dezvoltare și modernizare a forțelor navale române îi spunem că a mers prea departe.”

Vorbele ministrului român al Apărării, Gabriel Leș.

Zero diplomație. Zero pricepere. Zero înțelegere.

Evit să zic ceva de interesele obscure, interese pe care cei care știu… știu cam pe unde sunt interesele și cel puțin niște nume românești de personaje din joc. Nu-i subiectul scrierii de acum.

Dar…

Cele trei companii care au participat cu oferte la competiția pentru programul românesc de achiziție a patru corvete și modernizare a două fregate nu se udă cu apă când văd bănișorii românilor. Naval Group, Damen, Fincantieri… au de lucru. Nu-s în criză de comenzi, nu-s în foame de bani. Cu sau fără contractul românesc, navaliștii francezi, olandezi și italieni vor merge mai departe. Cel puțin olandezii și italienii, nu vor pleca din România. Nu vor muta șantierele navale cu totul la ei în țară, nu vor da afară muncitorii români și-i  vor înlocui cu eschimoși, nu se vor împiedica de necâștigarea unui contract cu statul român.

După cum nici afacerile portului Rotterdam nu-s motivul pentru care România nu este primită în Schengen, ci corupția din România – corupție creată și dezvoltată majoritar de către partidul (cu trei nume, de-a lungul istoriei) din care face parte ministrul Leș.

Diversiunea asta – sper să fie diversiune și nu o gafă – va avea impact diplomatic. Ministrul Apărării a dat-o în bară, iar treaba asta se va simți în cadrul viitoarelor întâlniri cu oficiali olandezi de rang înalt.

Ministrul Apararii, Gabriel Leș, in SUA - Sursa foto: Pagina de internet a Guvernului României

Ministrul Apararii, Gabriel Leș, in SUA – Sursa foto: Pagina de internet a Guvernului României

Din păcate, hainele de ministru îi sunt cam largi domnului Leș.

Dar n-a înțeles nici asta, până acum.

Iulian Iamandi