Belgia a anunțat livrarea a 15 sisteme autopropulsate antiaeriene de tip Gepard către Ucraina, în cadrul unui amplu pachet de asistență militară în valoare de 1 miliard de euro, aprobat în aprilie 2026.

Decizia vine pe fondul intensificării atacurilor aeriene rusești și al nevoii tot mai acute de sisteme eficiente împotriva dronelor și rachetelor de joasă altitudine.

Cele 15 sisteme Gepard provin din stocuri mai vechi ale armatei belgiene, retrase din serviciu în anii 2000 și ulterior achiziționate de compania OIP Land Systems, subsidiară a Elbit Systems. Guvernul belgian le va răscumpăra, urmând ca acestea să fie recondiționate înainte de livrarea către Ucraina.

Procesul de modernizare va include lucrări de restaurare mecanică și verificarea sistemelor de control al focului și radar, având în vedere că unele unități au fost depozitate timp de aproximativ două decenii.

Deși proiectat în perioada Războiului Rece, Gepard s-a dovedit extrem de eficient în conflictul din Ucraina, în special împotriva dronelor și a rachetelor de croazieră. Sistemul combină două tunuri automate de 35 mm cu un sistem radar de detecție și urmărire, fiind capabil să angajeze ținte la distanțe de până la aproximativ 4 kilometri.

Rata mare de foc și costul relativ redus al muniției îl transformă într-o soluție ideală pentru combaterea atacurilor în masă cu drone, unde utilizarea rachetelor ghidate ar fi mult mai costisitoare.

ivrarea sistemelor Gepard reflectă o tendință mai largă în doctrina militară actuală: revenirea la sisteme de apărare antiaeriană bazate pe tunuri, care completează sistemele moderne cu rachete. Acestea sunt integrate într-o arhitectură de apărare „în straturi”, unde fiecare nivel acoperă un anumit tip de amenințare.

În Ucraina, Gepard este utilizat în principal pentru protecția infrastructurii critice și a zonelor urbane, contribuind la interceptarea dronelor de tip Shahed și a altor amenințări aeriene de mică altitudine.

Deși numărul de 15 unități nu reprezintă o schimbare decisivă la nivel strategic, acestea vor contribui la consolidarea apărării aeriene de proximitate a Ucrainei, într-un moment în care presiunea asupra sistemelor existente rămâne ridicată.

Pentru România, evoluțiile din războiul desfășurat la gardul nostru ar trebui să ridice o întrebare incomodă.

Deși dispune de sisteme performante precum MIM-104 Patriot și de soluții modernizate precum HAWK XXI, arhitectura actuală de apărare aeriană rămâne vulnerabilă exact în zona care se dovedește decisivă în Ucraina: apărarea de proximitate și combaterea dronelor în masă.

România operează, la rândul său, sisteme Gepard, însă modernizarea lor nu a ținut pasul cu evoluția amenințărilor.

Pentru România, lecția este deja vizibilă. Rămâne de văzut cât de repede va fi și înțeleasă.

Iulian Iamandi