De la Poetu’, un share de suflet pentru fiecare:
BĂTRÂNULUI MiG-21
GÂNDURI LA 50 ANI DE SERVICIU OPERATIV
Numit cu drag „Ţeava” de către piloţii de vânătoare români datorită faptului că-i… cam gol pe dinăuntru, judecând după canalul admisiei ce duce aer în motor, vânătorul supersonic MiG-21 a fost, este şi va coninua să fie un avion iubit de către piloţii care l-au zburat, în ciuda lungului şir de accidente şi catastrofe în care a fost implicat. Să fii pilot pe Ţeavă este un motiv de mândrie, piloţii de supersonic fiind crema piloţilor din Aviaţia Militară Română şi de oriunde.
Ţeava a făcut istorie nu numai la noi, pe plaiurile mioritice, ci şi la nivel mondial, fiind construit în peste 11000 de exemplare şi zburat cu peste 50 de tipuri de cocarde ce i-au împodobit planurile şi fuselajul de-a lungul timpului.
Robust şi nepretenţios (ca mai toate „fierotaniile” sovietice), s-a încăpăţânat să reziste în toate condiţiile meteorologice oferite de ţările în serviciul cărora s-a aflat, zburând de pe piste de decolare-aterizare plantate pe cinci continente, din creierii munţilor nepalezi până în deşertul Namibiei, din mijlocul stepei calmuce până în jungla vietnameză, fără să facă nazuri sau să ceară hangare climatizate. Şi-a trăit viaţa în aer liber, „bronzat” de arşiţa năpraznică a soarelui african, acoperit de straturi de gheaţă sau zăpadă arctică şi cu apa ploilor musonice intrată prin cele mai ascunse orificii tehnologice. Şi-a revenit de fiecare dată la viaţă, urmând ciclurile naturii din mijlocul căreia au răsărit elementele ce-l compun şi după legile căreia întotdeauna a părut să trăiască, renăscând cu fiecare primăvară şi ridicându-se vijelios de pe pistă, setos de înălţimi şi de mediul în care îşi poate îndeplini menirea.
Apt să decoleze fără probleme de pe islazul comunal din spatele casei tale de la ţară (dacă-i destul de lung, desigur!), supersonicul MiG-21 a fost gândit pentru obţinerea eficienţei maxime cu un minim de resurse investite – de aici şi denumirea de avion de vânătoare de front. Avionul-soldat, un cazac cu o „balalaikă” în mâinile-i vânjoase, un T-34 al aviaţiei militare, gândit pentru un blitzkrieg în care superioritatea numerică a doctrinei sovietice i se potrivea de minune, intenţionat să fie norul de viespi nervoase ce înţeapă cu furie până când inamicul nu mai mişcă, sufocat şi copleşit numeric de pioni sacrificabili. MiG-21, un kalaşnikov al cerului!
12 variante de MiG-21 au servit sub flamura tricoloră, cu trei dintre ele încă în serviciu operativ. Chiar dacă de la naşterea lui au apărut vânători mult mai puternici şi mai performanţi decât el, constructorii MiG-ului 21 nu l-au abandonat, ci l-au îmbunătăţit constant, oţelindu-i ghearele şi ascuţindu-i privirea. Faptul că au făcut un lucru bun este dovedit chiar de către aniversarea noastră despre care discutăm acum!
Vânătorul MiG-21 a stârnit întotdeauna sentimente intense în inimile celor ce l-au exploatat, legând prietenii trainice cu mulţi, prietenii de-o viaţă de zbor ce n-au încetat în clipa ultimului descălecat de la gurile de alimentare, ci au continuat să mocnească ascunse adânc, în lumea amintirilor dragi. N-a lăsat pe nimeni indiferent la el, n-a fost niciodată doar un avion, n-a acceptat niciodată superficialitatea în aer. Pe cât de nepretenţios la sol, pe atât de solicitant în aer – să fii pilot de 21 nu a însemnat niciodată ceva, ci a însemnat întotdeauna mult, mult mai mult decât crezi…
Gândit la nivelul anilor ‘50, când conceptul de redundanţă era doar o sămânţă ce începea să încolţească în genialele minţi ale constructorilor sovietici de avioane de luptă, robusteţea Ţevii a permis venirea acasă în situaţii extreme, cu hidraulica plesnită, cu incendiu la bord, cu jambe blocate pe escamotat, cu stagnare de turaj, cu păsări luate-n bot şi câte şi mai câte, înscriind nume de piloţi de vânătoare apăsat şi cu majuscule în Ordinul de Zi pe Unitate şi forjând caractere de supersonişti ce-au demonstrat că şi-au lăsat teama acolo, jos, lângă scara, calele, vodila şi capacele pe care le-a aranjat frumos tehnicul ce-l aşteaptă să revină din misiune.
Au fost multe şi situaţiile când zborul n-a mai fost posibil, când om şi maşină s-au contopit până la confuzie în finalul brutal al unei ultime traiectorii ce n-a putut fi transformată într-o aterizare… Mulţi piloţi de vânătoare şi-au încheiat cariera cu MiG-ul 21, unii scăpând cu viaţă, catapultând in extremis, alţii amestecându-şi atomii cu pământul din care se spune că suntem clădiţi. N-are rost să despărţim acum firul statisticii în patru, dar ne putem opri la un singur adevăr: de când există aviaţia şi cât va exista ea, avioanele vor zbura şi vor cădea – e o lege imuabilă a lucrurilor, chiar dacă-i greu şi dureros de acceptat.
Chiar şi pe plan mondial, sunt puţine tipurile de avioane care ating astfel de cifre, care sunt menţinute atât de mult timp în serviciu operativ, şi cine ştie dacă vom mai fi martori la astfel de evenimente. Tendinţa este de a scoate omul din cabină, de a-l muta într-o rulotă cu aer condiţionat sau un bunker aflat la o mie de kilometri depărtare de zbor, departe de cer şi provocările lui. Cândva, zborul la vânătoare va deveni o amintire, dar n-avem de ce să ne bucurăm, pentru că acele misiuni vor fi preluate de roboţi aerieni, de drone înarmate ce vor duce jocul de-a şoarecele şi pisica dincolo de limite ce acum nici măcar nu le bănuim…
Deocamdată, să ne bucurăm că un camarad cu aripi de dural îşi serbează al 50-lea an cu cocarda tricoloră pictată pe planuri şi derivă, să realizăm unicitatea acestei sărbători şi implicita ei importanţă şi să păstrăm în inimă acest moment, pentru că dragul nostru MiG-21 a intrat în istoria Aviaţiei Militare Române drept cel mai longeviv avion supersonic de vânătoare!
Ca de fiecare dată, am să las finalul să îi aparţină aşa cum trebuie: pentru a citi ce a mai rămas, aproximativ o pagină, daţi un click aici şi treceţi dincolo, pe blogul ţinut de camaradul nostru Poetu’.
MiG-21 “Ţeava”: Îţi multumim pentru tot – ce eşti, ce suntem, noi, cei ce te iubim…
Şi înc-o poză, cu obrazul Bătrânei Doamne, retrasă în pensie prin curtea Muzeului Aviaţiei:
migul 21 e ca un kalash…nu conteaza ca se invecheste ca tot mai poate fi folosit….si in prezent e peste multe avioane aparute dupa el…adevarul e ca rusii s-au priceput la arme si nu numai…rezistenta fiind un punct forte….si cred eu ca atata timp cat are o avionica decenta mai poate zbura….
Un general rus a numit Mig29 nu 21 Kalasnikovul cerului.
Atunci sa intelegem ca MIG 29 de pe Kogalniceanu ar putea zbura dinou?
Poate merita incercat!
Habar n-am! Da generalul spunea ca nu trebuie decat sa-l ridici in aer si el lupta, exact ca un kalash care nu are nevoie de bibileala ca sa tragi cu el
De fiabil ce e MiG-29, sarbilor li s-au defectat toate la scurt timp dupa decolare. Ba le pica APU, ba le facea un scurt la instalatia electrica principala, etc.
Cred ca generalul ala vorbea si el asa, pentru aia de la Pravda.
Eu am impresia ca toate avioanele din generatia a 4-a au devenit pretentioase mai ales la capitolul electronca de bord, cumva o parte din ea are viata limitata si daca nu ii faci reparatiile la timp se strica.
MIG 29 este o platforma mecanica excelenta insa cu multe hibe la partea electronica mai ales la primele variante 9.12 si 9.13.
In acest context asa a inceput poveste MIG 21 LanceR cu o mecanica excelenta, este adearat cu anumite deficiente de proiectare datorate tehnologiilor folosite in epoca de atunci si cu electroncia israeliana care a facut din el un cu totul alt avion apropiindu-l de generatia a 4-a si scutind RoAF de cel putin 12 ani de umilinta de a zbura cu doar cateva aparate.
Sa nu uitam ca MIG 21 prin programul LanceR a devenit un avion de vanatoare redutabil, MIG 21 LanceR C fiind cea mai buna varianta de upgrade a MIG 21!
Doar gandirea ingusta a guvernantilor nostri a dus ca in acest moment sa ne gandim sceptici la viata Fortelor Aeriene Romane de dupa MIG 21 cu scepticism si cu intrebarea daca va mai exista aviatie supersonica in Romania dupa ce MIG 21 ne-a slujit timp de 50 de ani.
MIG 21 un prieten al Aviatiei Romane, acum in prag de pensie, te salutam cu drag, si inca speram ca vei avea un urmas demn ca sa te inlocuiasca cu succes in Fortele Aeriene Romane!
O sa imi fie foarte dor de el!
Sper sa existe in lume oameni care sa isi permita sa achizitioneze un MiG-21, sa il reconditioneze si sa il mentina in stare de zbor!
Merita cu prisosinta, e un avion care a facut istorie cu adevarat!
Eu cred ca niste MIG-21 noi sunt mereu de actualitate .
Problema (pe langa ‘picioarele scurte’) e incarcatura utila. Din 5 puncte de acrosaj unul (ala central) e ocupat de rezervor. Raman 4 puncte, care ofera maxim (daca pe punctele exterioare se pun R60M) 6 rachete, dintre care 4 de raza foarte scurta. Net inferior unui avion modern.