“Where’s a will, there’s a weapon”
Yuri Orlov/Nicholas Cage – The Lord of War
Doamnelor, don’şoarelor şi domnilor, pentru că în bătătura unchiului Bashar de la Damasc e halimai mare, cu voie de la maharajahu’ Iulică vom bârfi astăzi despre jucăriile pe care verii noştri sirieni şi le fac singuri, folosind cu mai mult talent decât orice manelist aparatul de sudură. Pentru că, fiecare dintre noi ştim, iarba din curtea vecinului e mai verde şi jucăriile lui sunt mai frumoase, da’ şi noi când ne punem mintea la contribuţie scoatem scule mişto. Dintre jucărelele “pă sistem” descoperite de diverşi jurnalişti necredincioşi vom vorbi astăzi despre 3: tunuri, mortiere şi mitraliere.
În imaginea de mai sus se observă creaţia neuronilor puşi pe bigudiuri ai meseriaşilor din Tal Rifaat, un orăşel din nordul Siriei. Scula este un obuzier tractat, calibrul 62 mm, cu o ţeavă de aproximativ 1,65 metri. Se încarcă prin culată, ca orice tun demn de acest nume, şi trage proiectile la fel de improvizate ca şi el, de dimensiunea unui bidon de juma’ de litru, încărcat cu exploziv improvizat, binenţeles, din îngraşământ agricol.
Proiectilele sunt realizate după principiul “linie de asamblare”, fiind compuse din două părţi filetate, având în partea din faţă un capac în formă de dom, realizat din aluminiu turnat, ce conţine un locaş pentru focos, care este compus dintr-un şurub găurit şi încărcat cu o mixtură explozivă sensibilă la şoc. Cuplajele filetate ce unesc părţile proiectilului au nişte şanţuri oblice, ce încearcă să imprime proiectilului o rotaţie giroscopică de stabilizare (ţeava “tunului” este lisă) mărind precizia tragerii.
Pentru tragere, proiectilul este aşezat într-un cilindru închis la un capăt, ce se potriveşte fix la culata “tunului”. Cilindrul este încărcat cu praf de puşcă obţinut din cartuşele de calibru 12 cu alice sau improvizat din salpetru, carbune de lemn şi sulf. În partea inferioară are un locaş unde se introduce un cartuş pt pistoalele de start de calibrul 22, se închide culata şi se fixează în şuruburi. Apoi “tunarul” va trage de o cordelină prinsă de un sistem de dare a focului cu arc şi percutor, ce va lovi cartuşul de start şi va expedia proiectilul. Cadenţa de tragere nu este foarte mare, dar efectul poate fi văzut în clipul de mai jos.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JPCCIthRBps]
În timp ce “tunul” e o dihanie mare şi complicată, aceeaşi meseriaşi cu minţi creţe au mai pus la dospit şi un mortier, fabricat dintr-o ţeavă proptită pe un cadru ce permite mişcarea în elevaţie. Interesant la acest mortier, pe lângă simplitatea dusă la extrem, este că muniţia sa, deşi improvizată, este copiată aproape perfect după proiectilele “industriale” de mortier.
Din filmuletele de mai jos se observă mai multe amanunte:
Şi acum ajungem la jucăria mea preferată, technical-ul. Pentru necunoscători, această denumire aparţine unei maşini de luptă improvizate dintr-o camionetă de teren de tip Toyota Hilux (cel mai răspândit model) şi un mijloc de cotonogeală, în cazul nostru o mitraliera grea KPV de 14,5×104 mm calibru. Maşina e ok, nu ne priveşte, stropitoarea e ok, nu ne priveşte, ceea ce ne priveşte pe noi este montura mitralierei. Dragi cititori, vă rog a observa aceast minunat postament de mitralieră, confecţionat din picioare de ligheane de satelit şi tablă!
Sistemul de direcţionare şi de dare a focului este compus dintr-un excelent ghidon de bicicletă, cu două leviere montate (aşa cum se vede în imagine), unul pentru a asigura tragerea (funcţionând pe post de trăgaci) iar cel de-al doilea fiind conectat la o frână de motocicletă, pentru blocarea în plan vertical a mitralierei. Deci te întorci, ocheşti, strângi mâneru’ să nu bâţâie, apoi strângi al doilea mâner ca să consumi muniţia. Detalii în poza de mai jos:
Pentru a înţelege importanţa acestei invenţii, vom spune că uşurează foarte mult munca unui mitralior ce trebuie să tragă la distanţă mare, împotriva unei ţinte în mişcare pe plan orizontal, cum ar fi un elicopter ce zboară rectiliniu la joasă înălţime.
Julianos, hai cu sudura aia, trăiţi-ar neamu’!
Surse: NY Times, Wikipedia.
– Sweeper –
Navighează în portal:
Resboiu Master; Armata Română; Forţe Speciale; Space; Revista Resboiu; Forumul Resboiu;
ok…deci asta chiar e geniala ideea…ma intreb ei au inventat-o sau au preluat ideea de pe la vre-un dispozitiv?
Buna seara!
Interesant subiect si in Joia asta! 😀
Saracii oameni… la cate riscuri se supun!
Omul indiferent de rasa,locatie sau credinta este expert in producerea de arme. SI din rahat face bici. Cu sfarc sau nu tre’ sa faca Poc!
ei, astea-s asa, scoase pt mass-media. vezi Doamne, saracii “luptatori pt libertate” n-au arme, lupta cu prastii etc etc
stau foarte bine la capitolul dotare.
Bre, fii sigur ca au prezentat toata gama de AKM-uri, ba si un Steyr SSG69, da’ eu am zis sa vada lumea ce poate face aparatu’ de sudura. Catzi dintre ai nostri pot sa-si puna capu’ la contributzie si sa inventeze asa ceva? Ca la ai nostri generali de carton si la ce cocalari avem, cred ca nici sa traga cu coji de semintze n-or sa reuseasca.
pe rebeli i-au dotat inclusiv cu m4.
acum, se vede ca meseriasii care au facut nazdravaniile alea isi facusera mana cu mult timp inainte si au talent (or fi rude cu macgyver :P).
dar cred ca-i subestimezi usor si pe braconierii nostri :D, am vazut pe vremuri niste flinte extrem de ingenioase. sunt convins ca daca le-ar da cineva tema, ar face niste aruncatoare mai mult decat onorabile.
Resboiule, ai uitat arma telepatica pe nume “Allahu Akbar”. De departe cea mai tare 🙂