Armureria Resboiu: Steluţe

Doamnelor, don’şoarelor şi domnilor, revenim azi, în ciclul “proastele influenţe ale Ursului în Şaormerie”, la jucăriile de enervat vecinii folosite cu mult succes de cei care se opuneau răposatului unchi Mo’amar el Gaddafi.

Creată la începutul anilor ’50, această suliţă a fost gândită mai întâi ca armă aer-aer, cu o bătaie de 2 km şi o altitudine maximă de folosire de 20.000 metri, fiind destinată vânătoarelor tactice de tip MiG-19, având ca utilizare secundară atacurile aer-sol.  Modelul de bază constă într-un tub de oţel cu diametrul de 55 mm, ce conţine motorul cu combustibil solid ce asigura propulsia şi un focos exploziv de mare putere cu detonare la impact. În partea din spate are ajutajul şi 8 aripioare de ghidaj fixe. Motorul are durata de ardere de 1.1 secunde, fiind suficient pentru impulsul pe o distanţă de 300 m, după care racheta urmează traiectoria balistică a unui proiectil de tun.

Pe această bază s-au dezvoltat focoase multiple, puternic explozive, cu fragmentare, cumulative/antitanc şi de iluminare/fumigene, asigurând o largă utilizare de către mijloacele aeriene de atac la sol din inventarul sovietic şi al ţărilor cliente.

În timpul războiului civil din Libia, lansatoarele de tip UB-32 (Universal Block – 32 de ţevi) din dotarea elicopterelor guvernamentale libiene Mi-8 şi Mi-24 au fost montate pe tigăile Toyota Hilux, greutatea de 264 kg încărcat fiind acoperită de capacitatea de transport de 950 kg a maşinii.

Încă un exemplu de ingeniozitate în alegerea şi modificarea unei arme, dintr-un sistem de luptă aerian într-un mijloc de atac terestru, în acest caz, o Katiuşă modernă…