By Sweeper

 „An army marches on its stomach” – Napoleon Bonaparte

 

Stimaţi cititori, acesta este un articol scris la nervi. Aşa că-mi cer scuze încă de la început.

Orice armata sănătoasa la cap are în înzestrare aşa numitele „raţii de hrana”. A nu se confunda cu „norma de hrană”, adicătelea cantitatea de material de îmbucat calculată a fi necesară unui soldat average. Scopul acestora este de a uşura inventarul şi distribuirea hranei unui număr mare de persoane, ca şi transportul lor facil.

Armatele albaneză, bulgară, moldovenească şi română NU sunt sănătoase la cap.

În mare, o raţie conţine ori o masă, ori cantitatea de hrană pentru 24 de ore, în condiţii medii/mari de activitate. În primul caz se situează celebrele MRE-uri americane, calculate a oferi 1300 de calorii pe bucată, iar în al doilea caz raţiile RCIR franceze si EPa germane, ca şi cele norvegiene, ca sa ne limitam la cazurile mai cunoscute, ce oferă între 3800 si 5000 de calorii.

În marea majoritate a cazurilor, o raţie constă dintr-o cutie de carton ce conţine câteva conserve, biscuiţi, ness, ceai, zahăr, sare, suc vitaminizat, ceva şerveţele, chibrituri, pastile de purificat apa, eventual un kit de încălzire conţinând o sobă de unică folosinţă din metal ambutisat şi ceva pastile de spirt solid, precum şi o pastilă de polivitamine în unele cazuri. Sunt ambalate în cutii rezistente de carton sau în plastic, printre multele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească fiind şi aceea de a rezista unei paraşutări de la înălţime mare.

Dintre acestea, un caz particular este RCIR-ul francez, adică Ration du Combat Individual Rechauferable, sau „raţie de lupta individuala reîncălzibilă”, al cărei componenţă o vedeţi în imaginile alăturate (îmi cer scuze pentru calitate, pozele sunt făcute cu telefonul).

 

Potol francez, poza 1

Potol francez, poza 2

Potol francez, poza 3

Potol francez, poza 4 - kitul de încălzire

Potol francez, poza 5

Ceea ce m-a uimit, când am deschis prima dată o RCIR, şi mi s-a confirmat de către amicii mei francezi care îmi furnizează trăsnăile astea, e că toate componentele SUNT COMERCIALE, adică se pot găsi pe rafturile oricărui magazin francez! Armata vărului Nicu de la Paris, care zice-se e mic, năsos si cu urechi clăpăuge, cumpără en-gros conserve diverse, ness, biscuiţi, ciocolată, dropsuri, etc., de la diverşi producători, obţinând discounturi substanţiale, pe care le ambalează în cutii dreptunghiulare de carton pe o linie de producţie deservită de 20 de oameni în baza militară de la Bordeaux.

Orice cetăţean francez poate obţine, prin intermediul organizaţiilor de protecţie civila, oricâte RCIR doreşte, la preţul fix de 5 euro! Drept urmare, pe Ebay.de, un RCIR nu sare prea mult de 10 euro, cu tot cu transport din Franţa în Germania. Astfel, armata, poliţia si protecţia civilă franceză îşi pot face stocuri de hrană cu termen lung de valabilitate, gata de a fi distribuite la nevoie oriunde în lume.

Bundeswehr-ul, în buna tradiţie germană, are raţiile EPa, adică Einmannpackung (raţie de luptă individuală), gândită a oferi unui soldat 2 mese sănătoase pe zi. EPa este compusă din mai multe caserole din plastic aluminizat conţinând chestii ca: fasole verde cu şuncă, gulaş, paste bologneze cu carne, chiftele cu sos tomat, cremă de griş sau salată de fructe,  precum şi nişte cutii mai mici conţinând pateuri de diverse tipuri, brânza topită, precum şi diverse gemuri, băutură instant vitaminizată, ciocolată, biscuiţi (numiţi Panzerkraker – „foi de blindaj”), o cutie cu pâine de secară feliată, precum şi plicuri cu sare, zahăr, ness, ceai, hârtie igienică, chibrituri, un şerveţel umed si pastile de purificat apa.

Înainte de participarea Germaniei la intervenţia NATO din Afganistan erau 3 meniuri, dar contingentul german s-a plâns de lipsa varietăţii mâncării, ceea ce ducea la scăderea moralului, aşa că în buna gândire germaneză, producătorii felurilor principale au oferit liniile lor de produse comerciale (pe care le găsiţi aici şi aici) şi numărul meniurilor a crescut la 19, iar toată lumea a fost mulţumită. O listă cu toate meniurile o găsiţi aici.

Potol nemţesc, poza 1

Potol nemţesc, poza 2

Potol nemţesc, poza 3

Potol nemţesc, poza 4

Potol nemţesc, poza 5

Doamnelor şi domnilor, cireaşa de pe tort, crema cremelor, cel mai bun potol militar EVER, raţiile militare ale fericitului regat norvegian!

Gândite în două variante, cea „normală” de 3800 de calorii si cea „arctică” de 5000 de calorii, cu un gust absolut demenţial şi o varietate fantastică, reprezintă cel mai bun exemplu că o armată poate să-şi respecte soldaţii!

În imaginile de mai jos găsiţi primul prânz care a trecut prin mâna si stomacul meu.

Sunt ambalate în pungi de plastic separate în mic dejun, prânz si cină, o raţie completă de 3800 calorii trecând de 2 kg, iar cea de 5000 calorii având aproximativ 3.5 kg.

Compuse în principal din produse deshidratate prin liofilizare (congelare extrem de rapida si extragerea apei prin sublimare), având bunătăţi precum tocană de ren afumat cu ciuperci, cod cu cartofi ca mese principale, sau fulgi de cereale cu miere si fructe de pădure ca mic dejun, raţiile norvegiene constituie în momentul de faţă vârful de gamă în materie.

Producătorii principali, Drytech si Orifo, s-au extins si furnizează raţii nu numai pentru Norvegia, ci au primit contracte exclusive şi din partea armatelor suedeză, finlandeză si daneză, oferind meniuri personalizate pentru acestea. De asemenea, produsele Orifo se găsesc si în componenţa nou-apărutelor raţii britanice Multi-Climate, introduse anul trecut.

Potol norvegian, poza 1

Potol norvegian, poza 2

Potol norvegian, poza 3

Potol norvegian, poza 4

Potol norvegian, poza 5

Potol norvegian, poza 6

Potol norvegian, poza 7

Potol norvegian, poza 8

O lista completa cu meniurile norvegiene, aici.

La noi, în buna tradiţie românească, ne lovim de obtuzitatea, de dezinteresul si de incompetenţa crasă a factorilor de decizie din armată, ca si de vestitul „da’ mie ce-mi iese?”.

Nu cred că un producător ca Scandia Sibiu sau Dobrogea SA să nu vrea sa vândă armatei române, ca sa nu mai vorbim de furnizori ca Metro sau Selgros. Cu un pic de efort se pot concepe minim 10 meniuri ce vor aduce România în rândul lumii, oferind armatei şi protecţiei civile o logistică simplificată şi mai multa flexibilitate.

La final, un filmuleţe despre MRE-urile americane: