Arme si grade uitate 4. Guarzii C.F.R.

Dragi cititori, în reluarea acestei serii de articole, în care doresc să vă aduc în lumină diverse ciudăţenii prin organizarea militară a românilor de-a lungul istoriei, astăzi doresc a mă opri la un corp uitat dar nu fără de interes, şi anume Guarzii C.F.R. Trebuie de la început să aduc menţiunea că acest corp este unul militarizat dar vărsat în cadrul Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române cu apartenenţa iniţială în armată. Practic, este o struţo-cămilă, un corp militar în afara armatei, acesta fiind unul din celelalte motive pentru care am ales să-l aduc în atenţia dumneavoastră.

În primul rând, aşa cum am spus şi în articolul despre guarzii silvici ai armatei, termenul de “guard” semnifică un membru al unui corp tehnic sau specializat, de-a lungul epocilor având şi o ierarhie distinctă dar diferită de cea militară, ce nu primesc neapărat drept de comandă dar pot să îndeplinească o grămadă de alte funcţii. Din acest motiv, probabil, a fost aleasă denumirea de Guarzi C.F.R.

Dar să vedem cum au apărut aceşti guarzi C.F.R. În 1921, în octombrie, este promulgat decretul regal prin care acest corp este înfiinţat, propunerea fiind venită din partea Ministerului Comunicaţiilor. Motivul apariţiei lor este enunţat ca necesitatea de a se asigura paza şi buna ordine în trenuri, în staţii, ateliere şi depouri precum şi pentru a se face să se respecte toate dispoziţiile prevăzute în legi, regulamente şi instrucţiuni, pe lângă personalul de poliţie de cale ferată, se crează un corp special de agenţi înarmaţi.

Împărţirea corpului era pe detaşamente, plutoane şi secţii. El avea un comandant şi un ajutor, ce funcţionau pe lângă direcţiunea serviciului de mişcare din Direcţiunea Generală C.F.R. Detaşamentele erau comandate de ofiţeri superiori sau căpitani, plutoanele de ofiţeri inferiori iar secţiile de plutonieri. Pe lângă fiecare direcţie regională, la serviciul mişcării se ataşa câte un detaşamant cu un număr variabil de plutoane şi secţii.

Comandantul corpului şi ajutorul său erau recrutaţi din ofiţerii superiori de rezervă, preferaţi fiind foştii ofiţeri activi şi erau asimilaţi cu şeful de serviciu din C.F.R şi respectiv subşeful de serviciu.

Comandanţii de detaşamente se recrutau dintre ofiţerii de rezervă, maiori sau căpitani, şi erau asimilaţi cu inspectorii şi subinspectorii de mişcare.

Comandaţii de plutoane se recrutau din locotenenţii sau sublocotenenţii de rezervă şi erau asimilaţi controlorilor (nu de tren ci de serviciu) iar comandanţii de secţii din plutonierii de rezervă combatanţi şi asimilaţi şefilor de tren.

Guarzii se recrutau din foşti gradaţi sau soldaţi combatanţi şi erau asimilaţi frânarilor.

Trebuie înţeles faptul că, la momentul respectiv, existau mulţi ofiţeri trecuţi în rezervă după primul război mondial, mulţi dintre ei fiind iniţial chiar ofiţeri de rezervă chemaţi sub arme pe timp de război. Ori apariţia unui asemenea corp putea să umple un hiat necesar cu o categorie de trupe demobilizate.

în ceea ce priveşte drepturile de care aceştia beneficiau, trebuie spus faptul că tot personalul intra în cadrele C.F.R. în clasa cea mai mare în care erau asimilaţi (pentru că fiecare funcţie avea, de obicei, două sau trei clase) şi aveau aceleaşi drepturi ca şi aceia în ceea ce priveşte salariile, chiria, sporuri şi alocaţii, speze de deplasare şi strămutare, avansări, concedii, permise de călătorie, reducerile de 40% la restaruantele C.F.R., folosirea camerelor de rezervă şi dormitoarelor de personal, ajutoare medicale, etc. Erau incluşi şi în casa de pensii a C.F.R. conform gradului.

În caz de mobilizare sau concentrare guarzii C.F.R. erau supuşi regimului personalului feroviar, adică se concentrau la locul de muncă.

Şefii, subşefii de detaşament şi guarzii erau obligaţi a purta uniforme militare ca ale trupelor de căi ferate, având în plus la guler, roata înaripată şi erau înarmaţi cu revolvere. Deci practic avem o combinaţie între uniforma militară pentru toată armata, păstrată exact, şi uniforma feroviară, de unde vine petliţa acestui corp.

Uniforma ce era compusă din manta, pelerină de ploaie, tunică, pantaloni, capelă, încălţăminte, precum şi revolverul cu tocul său, cingătoarea şi cartuşele necesare, se procura pentru şefii de secţii şi guarzi, în mod gratuit de administraţie prin staţiunile de domiciliu ale acestui personal, de la serviciul de economat contra bonurilor de cerere înaintate prin serviciul de mişcare al direcţiunii regionale, în mod treptat, pe măsură ce se vor putea furniza şi tratându-se după normele prevăzute în instrucţia pentru obiectele de inventar.

Se acorda anual: o capelă, o uniformă de vară, o uniformă de iarnă şi două perechi de încălţăminte.

Se acorda odată la patru ani: o manta şi o pelerină de ploaie.

În caz când vreunul din aceşti agenţi părăsea serviciul sau era eliminat, el era obligat a restitui întreg echipamentul, în caz de lipsă sau neplată el fiind urmărit pe cale judecătorească în orice avere a sa.

În ceea ce priveşte atribuţiile fiecăruia comandantul corpului şi ajutorul său aveau ca atribuţiuni supravegherea generală a detaşamentelor din punct de vedere al modului cum îşi îndeplinesc îndatoririle, cum îşi păstrează echipamentul, cum se menţine disciplina, etc.

Ei se asigurau prin inspecţiuni cât de dese, că personalul în subordine cunoaşte regulamentele şi instrucţiunile ce aveau misiunea să le aplice, că era apt a le îndeplini şi că se achita conştiincios de îndatoririle ce le au. Constatau neregulile şi aplicau sancţiuni, fie direct în limitele competenţei conform dispoziţiunilor din regulamentul serviciului interior al trupelor, fie propunând organelor superioare în drept a lua măsuri conform instrucţiunii de personal C.F.R.

În general le erau aplicabile toate dispoziţiunile din regulamentul serviciului interior al trupelor, atât din punct de vedere al disciplinei, ascultarea şi respectul faţă de superiori, onoruri ce trebuiau să dea etc.

Totodată erau obligaţi a îndeplini personal orice altă însărcinare li se dădea de către organele superioare, în legătură cu atribuţiunile generale ale corpului, precum: cercetări speciale, anchete, descinderi, escortări, arestări, etc.

Comandanţii de detaşamente şi de plutoane aveau în unitatea ce o conduc atribuţiuni identice cu ale comandanţilor respectivi de unităţi militare.

Guarzii erau ţinuţi să se conformeze instrucţiunilor şefului lor imediat, să-şi îndeplinească cu zel şi exactitate toate obligaţiunile şi să aibă o atitudine prevenitoare însă hotărâtă în relaţiile cu publicul, executând cu cee mai mare stricteţe şi energie ordinele superiorilor ce le primeau.

Serviciile de mişcare ale direcţiilor regionale pe lângă care sunt ataşate detaşamente vor stabili de acord cu comandanţii detaşamentelor repartizarea pe echipe, distribuindu-le diferitelor staţiuni de domiciliu, după necesităţile locale ale serviciului.

Guarzii erau consideraţi ca personal aparţinând staţiei, erau fi trecuţi în listele de plată ale acesteia, iar corespondenţa de serviciu o înaintau prin şeful de gară.

Comandanţii de detaşamente şi plutoane în legătură cu serviciile de mişcare, staţiile şi depourile formau un turnus lunar al echipelor însărcinate cu însoţirea trenurilor şi paza staţiunilor şi depourilor, făcând să alterneze mereu echipele, astfel ca fiecare echipă să facă pe rând serviciul în tren şi în staţie.

Turnusul se aproba de către serviciile de mişcare din direcţiunile regionale ca şi turnusul partidelor de tren, iar orele de prezentare erau aceleaşi ca şi pentru personalul de tren.

Guarzii, când se găseau în serviciul trenurilor, erau subordonaţi din punct de vedere al executării serviciului şefului de tren şi organelor de control, iar în staţiuni şefilor de gară sau locţiitorilor lor.

Cei detaşaţi la depouri, ateliere, magazii etc. erau subordonaţi şefilor respectivi.

Şefii de gară din staţiunile de domiciliu sau şefii de ateliere, depouri etc. aveau dreptul de a raporta şi către organele superioare ca şi asupra restului personalului din categoriile cu care aceştia erau asimilaţi, felul cum îşi îndeplinesc serviciul guarzii ce au la dispoziţie.

Orice fel de cereri ale acestora, ca cereri de mutare, concedii sau orice reclamaţiuni în interes personal, se făceau pe cale ierarhică, către şefii de secţii, plutoane, detaşamente, care le înaintau comandantului corpului, iar acesta le supunea direcţiei mişcării din direcţia generală, spre rezolvare.

Privitor la executarea serviciului, lucrurile devin şi mai interesante.

Personalul superior al corpului de guarzi C.F.R. de la comandant de corp până la comandanţii de plutoane inclusiv funcţionau ca ofiţeri ai poliţiei judiciare în conformitate cu legea de exploatare a căilor ferate, pe baza asimilărilor de grade prevăzute, iar personalul inferior funcţiona ca agenţi ai poliţiei judiciare în toate crimele şi delictele ce s-ar fi comis, fie după dreptul comun, fie după legea specială de poliţie a căilor ferate, sau după regulamentele de poliţie şi exploatare, atât în gări cât şi în întreaga reţea.

Ei depuneau neapărat jurământul cerut de lege în mâinile procurorului respectiv!

Nu puteau uza de revolver decât în cazurile anume prevăzute de lege şi numai în interesul serviciului şi pentru legitimă apărare.

Guarzii însărcinaţi cu paza liniilor, staţiei, magaziilor, atelierelor şi depozitelor C.F.R., vor supraveghea ca ele să fie în deplină siguranţă contra atentatorilor sau făcătorilor de rele.

Vor îngriji ca locomotivele, vagoanele, mărfurile particularilor, materialele, piesele din instalaţiuni, sau orice obiect aparţinând administraţiei, să nu se fure sau degradeze, căutând să descopere să arestezpe răufăcători fiind şi pecuniar răspunzători în caz de pagube provenite din neglijenţa locr.

Atribuţiile guarzilor erau:

a) A menţine ordinea în trenuri în timpul parcursului şi în gări;

b) A da concurs şefului de tren, şefilor de staţii şi organelor de control, întărindu-le autoritatea, în ceea ce priveşte respectarea de către public a tuturor dispoziţiunilor, regulamentelor şi legii de poliţie de cale ferată, căutând a descoperi, raporta şi eventual aresta pe contravenienţi pentru a fi predaţi autorităţilor.

c) A înlătura tot ce se opune mersului regulat al trenurilor ca: aglomerări de oameni pe tampoane şi scări, accesul la frâne, pe acoperişul vagoanelor şi pe locomotive şi a se opune oricărei violenţe.

d) A supraveghea ca instalaţiunile din interiorul vagoanelor de călători să nu fie deteriorate de public, a împiedica furturile simple sau prin violoare din vagoanele de călători, bagaje şi mărfuri, atât în staţiuni cât şi pe linii curente, descoperind pe cei ce ar comite şi predându-i autorităţilor.

e) A da ajutor personalului de tren contra călătorilor frauduloşi sau în neregulă, obligându-i la plata taxelor, amenzilor, a costului deteriorărilor, chiar şi când ele au fost făcute involuntar etc.

f) A aresta pe cei ce opun rezistenţă, pe călătorii insolvabili şi pe suspecţi, predându-i la cea mai apropiată gară unde se găseşte gardă poliţienească.

g) În staţiunile în care există poliţie de gară, vor da concurs acestora ori de câte ori li se va cere, în chestiunile în legătură cu serviciul lor.

h) Pentru serviciul în gări vor îngriji să se observe toate dispoziţiunile relative la ordine şi curăţenie, vor menţine regula la casele de bilete, la intrările şi ieşirile din gări, vor cere legitimaţia persoanelor suspecte, vor primi pe cei arestaţi în parcursul trenurilor, predându-i autorităţilor împreună cu raportul dresat, vor da ajutor guarzilor de tren pentru menţinerea ordinii şi împiedicarea aglomerării la urcarea în garnituri etc.

.Guarzii însărcinaţi cu paza liniilor, staţiei, magaziilor, atelierelor şi depozitelor C.F.R., supravegheau ca ele să fie în deplină siguranţă contra atentatorilor sau făcătorilor de rele.

Ei trebuiau să aibe grijă ca locomotivele, vagoanele, mărfurile particularilor, materialele, piesele din instalaţiuni, sau orice obiect aparţinând administraţiei, să nu se fure sau degradeze, căutând să descopere să arestezpe răufăcători fiind şi pecuniar răspunzători în caz de pagube provenite din neglijenţa lor.

După cum putem observa din cele scrise mai sus, acest corp era o unitate militară distinctă dar era component al Căilor Ferate Române şi avea atribuţii de poliţie, prin aceasta intrând în principal paza obiectivelor de interes.

Din păcate nu deţin nicio imagine cu aceşti guarzi însă pot pune la dispozitie o imagine cu mica ţinută a C.F.R.-ului de atunci, care, de altfel era copiată fidel după modelul militar 1921, singurele diferenţe fiind la petliţe, aşa cum se aplică şi guarzilor, la culorile şi însemnele chipiului şi la însemnele de la epoleţi.