J-22 Orao pe Batajnica, 2009

J-22 Orao pe Batajnica, 2009

In urma recentelor  inundații din țara vecină și câteodată prietenă, au apărut îndoieli asupra capacității Armatei Sârbe de a-și îndeplini cea de-a treia misiune constituțională respectiv cea de a ajuta populația în cazul unor dezastre naturale, și cum o îndoială nu vine niciodată singură următoarea întrebare a fost legată de capacitatea Armatei Serbiei de a putea îndeplini misiunea sa principală, de apărare a țării.

O sursă apropiată de comandamentul Forțelor Aeriene a comunicat agenției de presă Beta că Aviația Militară Sârbă nu dispune în prezent de nici măcar un singur avion de luptă în stare de zbor, stare determinată de lipsa bateriilor pentru aparatele MiG-21 și MiG-29, baterii ce nu au fost cumpărate din Rusia.

Costul per setul de baterii este de câteva zeci de mii de euro, problema nefind cauzată de lipsa banilor ci de procesul birocratic greoi care prelungește  la nesfârșit termenul de livrare, chiar și escadrilele rusești care folosesc avioanele MiG-29 procurându-şi bateriile de pe piața civilă.

Situația generală a Aviației Sârbe este una foarte gravă, pe lângă lipsa bateriilor se adaugă lipsa pieselor de schimb, a combustibililor sau chiar personaluiu calificat. În plus, la avioane a apărut deja şi problema resursei disponibile.

Pe hârtie, Serbia dispune de de 2 brigăzi de aviație staționate în Batajnica, Kralijevo și Nis, cu mai multe tipuri de avioane și elicoptere.

Aviația de luptă a încetat să mai zboare de luna trecută, moment în care situația nu era deloc mai bună, din parcul total de avioane MiG-21/29 de câteva zeci, erau active numai 3 aparate.

Două aparate MiG-21 au beneficiat de o prelungire a resursei de zbor cu 1-2 ani, durata  extensiei resursei de zbor va expira în cursul acestei luni pentru unul dintre aparate, după care va fi definitiv consemnat la sol, împreună cu restul flotei de MiG-21 a cărei resursă de 30 de ani a expirat anii trecuți.

Din cele 4 avioane MiG-29 care au supraviețuit bombardamentelor NATO din 1999, foarte rar mai mult de 3 aparate au putut fi utilizate simultan, în ciuda faptului că au beneficiat de lucrări de reparații în urmă cu câțiva ani.

In prezent, pentru prima dată de la cel De-al Doilea Război Mondial, Forțele Aeriene Sârbe nu mai execută misiuni de apărare aeriană.

Armata Sârbă mai dispune și de aparate de luptă Soko Orao NJ-22 și SuperGaleb G-4 de producție proprie, însă flota de aparate Orao este în întregime reținută la sol în urma prăbușirii unui aparat în Noiembrie 2013, iar recent un Soko Orao dublă comandă a executat un zbor de test după încheierea unor lucrări de reparații care au durat câțiva ani..

Flota de aparate Super Galeb pentru a mai putea fi utilă într-un viitor în care Forțele Aeriene Sârbe vor dispune de un nou avion de luptă necesită modernizări, care întârzie de mai mulți ani.

Avioanele Utva-75 pe care se execută antrenamentul de bază se află și ele la capătul puterilor, avionul Lasta-95 ce ar urma să le înlocuiască, întârzie să intre în dotare din pricina prăbușirii unui astfel de aparat în 2012 și a lipsei modificărilor care să prevină repetarea altor accidente.

Aviația de transport dispune de 2 avioane An-26 a căror resursă expiră în 2014 pentru un avion și 2015 pentru celălalt, bani pentru prelungirea resursei nefind prevăzuți.

Flota de elicoptere de transport este compusă din numai  2 elicoptere Mi-17 (cu o vârstă de 24 de ani) și 6 Mi-8 (cu o vârstă de 34 de ani).

Sursa: In Serbia

 

–  David Victor –