NSA

NSA

Recentele dezvăluiri reconfirmă că, în irepresibila lor sete de date, serviciile secrete americane, NSA, nu mai fac vreo distincţie între prieteni şi duşmani. Cu ce consecinţe pentru relaţiile transatlantice?

Ca şi în relaţiile interumane şi între ţări există prietenii vechi, verificate istoric, puţine la număr şi altele mai noi, care trebuie încă ţinute sub observaţie. Statele Unite şi-au ierarhizat cu suficientă claritate relaţiile de prietenie.

 

Din dezvăluirile făcute de whistleblowerul Edward Snowden, rezultă că Washingtonul acordă maximum de încredere propriilor sale servicii secrete, 16 la număr. Apoi, cercului alcătuit din ţări anglofone, cultural şi istoric apropiate Americii: Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Franţa, Germania, Austria, Polonia şi Belgia fac parte dintr-un al treilea cerc de prieteni.

Teoretic, prietenii nu se spionează unul pe celălalt iar dacă ar face-o, faptul este moralmente reprobabil şi inadmisibil. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Cînd a ieşit la iveală intensitatea cu care NSA a interceptat schimbul de informaţii şi circulaţia lor, în Germania, stupoarea a fost maximă. Deplasarea ministrului federal de interne în Statele Unite spre a clarifica situaţia s-a soldat cu rezultate mult sub aşteptări. In schimb a ieşit la iveală o nebănuit de strînsă colaborare a serviciilor secrete americane cu cele germane, în cadrul campaniei antiteroriste. Intre timp, Germania a traversat o perioadă electorală, a absolvit un scrutin parlamentar şi este preocupată de alcătuirea noului guvern, care va avea o formulă deja verificată de două ori în istoria postbelică a Republicii Federale.

Dintr-o dată însă, vestea că NSA a spionat intens şi îndelung guvernul mexican şi curierul fostului preşedinte Felipe Calderon, publicată de „Der Spiegel” în baza documentelor furnizate de Edward Snowden, a readus subiectul în miezul actualităţii şi în Republica Federală. Iar cotidianul „Le Monde” a dezvăluit, cvasi concomitent, avînd ca sursă de informaţii tot documentele furnizate de Snowden, dimensiunile siderante ale spionării de către NSA a Franţei: doar între 10 decembrie 2012 şi 8 ianuarie 2013 au fost interceptate 70,3 milioane de convorbiri telefonice. Revelaţiile sunt şocante, ele necesită explicaţii precise din partea autorităţilor americane a declarat ministrul francez de interne Manuel Valls. Iar colegul său de la externe, Laurent Fabius a anunţat convocarea imediată a ambasadorului Statelor Unite. Mexicul a cerut de asemenea explicaţii Americii.

In aşteptarea acestora, demn de amintit este că doar luna trecută, preşedintele Braziliei, Dilma Roussef, şi-a suspendat programata vizită în Statele Unite după dezvăluirile referitoare la spionarea de către NSA a schimbului de informaţii pe care ea însăşi le întreţinea, precum şi cele ale colaboratorilor săi apropiaţi. Nu au scăpat de vigilenţa lui Big Brother nici unele întreprinderi braziliene şi nici concernul pertolier Petrobras. Preşedintele american Barack Obama a promis că va deschide o anchetă.

Ciudat este că majoritatea datelor culese de NSA din întreaga lume (în doar o lună, 124,3 miliarde) sunt stocate în Marea Britanie, în Germania şi în Franţa. S-ar putea spune că ele se află în mîini bune…

 

Yes we scan

Yes we scan

Apropos, felicitari Americii pentru isprava cu Dilma Roussef. I-ati oferit scuza perfecta pentru a cumpara de la Rusi si a orienta Brazilia mai spre BRICS.

 

– Iulian Iamandi –