Indiferent care președinte american a promis sau a planificat o retragere a trupelor din Afganistan, era timpul ca forțele aliate care au contribuit să înceteze să mai alimenteze o stabilitate artificială. Acest sprijin acordat Afganistanului în ultimii 20 de ani a fost ca o gaură neagră de vieți omenești și de bani, fără rezultate pe măsura efortului.
Disproporționalitatea rezultatelor s-a datorat în special lipsei de identitate naționalitate la nivelului mentalului colectiv din Afganistan. Acolo, în afara centrelor urbane, e ca și cum există un vacuum instituțional. Singura instituție e satul, familia. Statul nu există. În afară de religie (și nici aia mereu), sărăcia este singurul lucru care îi unește pe afgani. Ne place să le spunem „afgani”, ca să putem să îi etichetăm pe toți și să credem că toți gândesc la fel și acționează la unison pentru un ideal național. Dar e fals. Sărăcia și înapoierea tehnologică i-a redus la loialitate exclusivă față de comunitățile lor minore și diversificate.
Există multă mirare că niște insurgenți „desculți” au învins puternica armată a S.U.A. și pe aliații acesteia. Dar e doar jumătate de adevăr, menită să minimalizeze efortul aliat. Cealaltă jumătate de adevăr e că „desculții” au primit ajutor de la cei interesați ca forțele aliate să cheltuiască timp și resurse în Afganistan. Câte zeci de miliarde de dolari au vărsat forțele aliate în Afganistan și tot nu reprezintă nici 5% din cât era necesar, atâta timp cât la nici 5 km de orice zonă urbană 4 canistre de plastic de motorină se traduc în stație de alimentare cu combustibil, iar canalizare înseamnă doar șanțurile adânci și înguste pentru irigații.
Retragerea a fost cauzată și de lipsa de viziune și de empatie. Prea mulți străini au venit aroganți cu ochelari de soare cool în SUV-urile lor albe dând indicații și așteptând ca afganii să îi asculte și să cheltuiască resurse necondiționat. Se poate să le fi mers strategia unora dintre aliați. În unele centre urbane. Cu unii afgani. Dar în afara Kabulului, Kandaharului sau Heratului, există alte realități și afganii dădeau din cap că au înțeles ceea ce au de făcut, doar să mai primească ceva care să le atenueze sărăcia. Și așa, și aliații mai bifau ceva pe checklist-ul lor de activități.
Mă întristează când îmi aduc aminte câte vieți s-au irosit în Afganistan, dar mă bucură că s-a terminat. Ceea ce îi trebuie Afganistanului e ceva care să vorbească pe limba lui involuată. Și acel ceva care se potrivește acelor zone sărace și austere este religia. Motivul pentru care talibanii au rezistat ca mișcare insurgentă atâția ani și pentru care au avut succes în final. Lasă-i pe talibani să guverneze. Lasă-i pe ei să cheltuiască energii și resurse. Ține-i în șah și pedepsește-i de câte ori vrei.
Și dacă afganii au învățat ceva în 20 de ani de prezență militară străină, atunci vor ști ce să ceară de la talibani, iar războiul civil se va opri. Sau poate nu, iar diviziunea va continua până la formarea de state mici autonome. Oricum va fi, nu vom mai fi noi cei care irosim oameni, timp și resurse.
Retragerea de acum trebuia facuta cu cativa ani in urma atunci cand talibanii nu erau asa de puternici. S-ar fi evitat situatiile penibile de acum. Militar vorbind interventia nu a fost un esec. Problema cea mai mare este ca s-a vrut mai mult decat se poate. Nu poti spera sa transformi o tara tribala, cu valori culturale foarte diferite de cele din Europa/America intr-un stat aproape democratic. Si asta oricat ai sta acolo. Afganistanul s-a prabusit asa de repede acum si pentru ca talibanii nu au avut o alternativa in viata politica de acolo. Guvernul “oficial” afgan nu prea insemna mare lucru pentru afganul de rand (in treacat fie spus prezenta la vot a fost de sub 5 procente asa ca despre ce fel de legitimitate vorbim ?). Talibanii in schimb au vorbit pe limba localnicilor. Asta, coroborat si cu lipsa total de eficienta a guvernarilor “nationale” de la Kabul, au dus la anihilarea oricarei dorinte de a lupta din partea armatei nationale afgane. Trebuie spus aici si ca americanii au cam subminat guvernul afgan atunci cand au semnat acordul cu talibanii. A fost un semnal clar dat atunci ca talibanii vor face parte sigur din viitorul tarii.