95 de ani de la infiintarea Armei Tancurilor!

Dragi cititori! Astăzi, că tot e zi de poveşti frumoase şi am mai şi absentat de la apel în ultima perioadă, mi-a şoptit o păsărică, în sunet de şenilă, că avem o importantă sărbătoare ce merită amintită. După cum probabil deja v-aţi dat seama, astăzi Tanchiştii sărbătoresc ziua armei lor.

Nu puteam să las un asemenea eveniment să treacă cu vederea, mai ales că, din fragedă pruncie, ca orice pitic care se respectă, unul din primele cuvinte cu iz militar pe care le-am şoptit vreodată a fost “tancul”, şi, cu mine odată, toţi piticii de câtiva anişori care îi putem vedea jucându-se prin parcuri şi ieri, şi azi, şi mâine.

Dar, să lăsăm reveria aducerii aminte şi să venim cu şenilele pe pământ.

Astăzi noi sărbătorim înfiinţarea primei structuri de tancuri din Armata Română. Şi, aşa cum este frumos şi cum ne-am obişnuit, orice nouă specialitate în armată începe întâi printr-o şcoală, astfel prima unitate este Şcoala Carelor de Asalt, al cărui act de naştere a fost semnat, aprobat şi parafat la 1 august 1919 de către Generalul Ioan Răşcanu, ministrul de război al epocii. Sediul şcolii a fost la Giurgiu iniţial, spaţiul hotărât pentru Mihai Bravu, fiind considerat insuficient. Cazarma aleasă a fost cea a Regimentului 5 Infanterie, iar comandatul şcolii a fost locotenent-colonelul Pandele Predescu. Materialul utilizat pentru instrucţia iniţială era luat iniţial din Compania 302 Care de Asalt franceză, parte componentă a Armatei de Dunăre, ce se găsea la Reni.  Aceste vehicule de luptă erau tancuri uşoare franţuzeşti Renault FT-17 atât varianta “mascul” cu tun de 37 mm, cât şi varianta “femelă”, armat cu o mitralieră “Hotchkiss” de 6 mm. Numărul iniţial al blindatelor folosite a fost de 6 din care unul era demontat, pentru demonstraţii tehnice.

Trebuie însă să aducem câteva note relative la aceste evenimente, pentru a putea judeca pe de-a-ntregul aceste fapte.

Prima unitate blindată în Armata Română nu a fost constituită din tancuri ci din autoblindate, sau mai pe înţelesul tuturor, din maşini blindate. Această unitate a purtat numele iniţial de Grupul de Automitraliere ce a fost înfiinţat în 1916 şi pus la dispoziţia Marelui Cartier General. Din noiembrie 1916, grupul a fost redenumit Grupul de Autoblindate şi a fost pus la dispoziţia Diviziei 1 Cavalerie. De altfel, maşinile blindate ale epocii erau afectate cavaleriei, fiind considerat că tactica operativă a acestei arme este cea mai potrivită pentru utilizarea noilor vehicule de luptă.

Totodată,  a apărut şi al doilea tip de vehicul mecanic înarmat, şi anume motomitraliera. Aceste motomitraliere, în martie 1917 în număr de 32, au intrat în componenţa Companiei de motomitraliere ce se găsea afectată Regimentului de Tracţiune Automobilă.

Mai jos aveţi o imagine cu Escadronul de Autoblindate al Centrului de Instrucţie al Cavaleriei. Autoblindatul din stânga este un Austin iar cel din dreapta un Renault. Motomitralierele sunt englezeşti tip “Clyno”. Imaginea este luată în Sibiu, în anul 1927, dar tehnica prezentată este din epoca de care vorbim.

Pe perioada războiului mai sunt de menţionat şi primele autotunuri ce ajung în uzul armatei noastre. Conform aceleaşi statistici din martie 1917, acestea erau în număr de 5, fiind afectate câte unul la Batalionul 2 şi 3 automobile şi trei afectate Companiei de motomitraliere.

Un alt aspect ce dorim al clarifica este acela al faptului că pentru formarea cadrelor armei carelor de luptă în Armata Română, de fapt şi de drept au funcţionat două şcoli. Prima şcoală este efectuată de ofiţeri şi subofiţeri francezi, a cărei funcţionare a început la 21 iulie 1919 şi al cărei rol era acela de a pregăti instructorii români, ofiţeri, subofiţeri şi mecanici asimilaţi în armată. Din cadrele formate în această primă şcoală a fost formată la 1 august, prima şcoală românească, lucru pe care noi îl sărbătorim astăzi, fiind astfel prima unitate de tancuri de la noi.

Mai trebuie să menţionăm laudativ şi modul rapid de desfăşurare a creşterii armei carelor de luptă. Dacă la 1 august se înfiinţează prima şcoală românească, la finele lunii începe recepţionarea comanzii de material, compusă din 72 care de luptă şi vehicule conexe, iar la 1 noiembrie 1919, se înfiinţează prima unitate combatantă de tancuri din Armata Română: Batalionul de Care de Asalt, cu cazarma la Târgovişte, în cazarma Regimentului 10 Roşiori.

După acest mic expozeu, nu-mi rămâne decât să le urez LA MULŢI ANI TANCHIŞTILOR ROMÂNI! Bravi continuatori ai tradiţiilor, atât a propriei arme, cât şi a vechilor cavaleri ai câmpului de luptă!

Mereu vom fi fascinaţi de caii de oţel ai domniilor voastre!

 

Surse:

C. I. Scafeş, H. Vl. Şerbănescu, I. I. Scafeş, Trupele Blindate din Armata Română. 1919 – 1947, Muzeul Militar Naţional, Colecţia Dorobanţul, volum 2, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2005.

Colectiv, Autovehiculele în Armata Română, Bucureşti, Editura Militară, 1991

Calendarul Tradiţiilor Militare, ediţia 2011.

– drd. Emil Boboescu –