Pilotul visator - Visatorul pilot. Doru Davidovici.

Calendarul fiecaruia este insemnat cu bucurii si tristeti.

Peste unele trecem mai greu, de altele uitam fara sa vrem, insa de fiecare 13 Septembrie, 18 August si 20 Aprilie ne ridicam privirile spre cer si ne amintim de cei care au fost: Aurel Vlaicu, Alexandru Serbanescu, Doru Davidovici.

Ma afundam in parul moale, ne-am oprit, fata in fata:

– E bine sa nu ne mai vedem.
Se facuse frig.

– Nu acum.
– Ba exact acum. Eu o iau incolo-a facut un gest spre interiorul parcului – tu urci in masina si pleci.
Am strans mana ingusta pana la durere, adica pe mine ma dureau degetele albite de stransoare.
-Nu cred ca o sa pot.
A zambit ingustand ochii, asa zambea, cu ochii ingusti, filtra in ei lumina dinauntru, verde, si aurie, si cu puncte scanteietoare de albastru, stii ce a raspuns?

-Tu ai avionul.

din Culoarea Cerului

Este Aprilie din nou, dupa douazeci si trei de ani. Batrana doamna se odihneste cuminte-scorojit prin curtea Muzeului National al Aviatiei. Locotenent-colonelul Doru Davidovici si locotenentul Dumitru Petra se odihnesc in pace, dincolo, sus, in Escadrila din Cer. Pe 6946 poate il mai are cineva prin poze. Pe toti eroii nostri ii avem vii in ganduri.

Urme de-ale lui Doru Davidovici

Aseara, in lunga sedinta Resboiu tinuta la Hanul lui Manuc – prin bunavointa domnului Cantacuzino – intrunire despre care vom relata, aveti putintica rabdare, spuneam ca aseara, din cand in cand am privit in gol si ne-am intristat cu respect: aminteam cand unul, cand altul, acum un sfert de ceas, acum, dupa alt ceva timp scurs, pana sa ne strangem cu totii, de ziua de douazeci Aprilie, cea marcata de ultimul zbor al lui Doru Davidovici. N-am avut timp sa amintim si aici.

 

Batrana Doamna, 1120, mentionata ceva mai sus. Cuminte-scorojit.

Despre 20 Aprilie, vorbeste si prietenul nostru Poetu’ in stilul sau unic:

Data de 20 aprilie 1989 are o mare însemnătate pentru lumea Aviaţiei Militare Române, lume în care intră toţi cei ce cunosc, înţeleg şi iubesc acest fascinant univers. La fel ca multe altele, nici această dată nu reprezintă un eveniment pozitiv, fiind o altă piatră de hotar împlântată adânc în nisipul timpului drept stavilă în calea ingratei uitări. Atunci, cu 23 de ani în urmă, un avion de vânătoare cu dublă comandă îşi curma brusc zborul, luând cu el, în nefiinţa lui de fiinţă dăruită cu viaţă electromecanică, doi oameni din carne şi oase, doi piloţi militari ce au decolat fără să mai revină, fără să mai încheie firesc şi normal o misiune ale cărei urme ar fi trebuit a fi găsite în carnetele de zbor şi registrele de evidenţă a activităţilor pe aerodromul din Câmpia Bărăganului, ca şi înscrisuri, şi în oamenii care au contribuit la executarea ei, ca şi experienţă.

Dar n-a fost să fie aşa…

Era trecut de ora prânzului când locotenent-colonelul Doru Davidovici şi locotenentul Dumitru Petra brăzdau cerul acelei zile de mijloc de primăvară, cer aflat în apărarea regimentului de aviaţie de vânătoare din Câmpia Bărăganului, la comenzile dublei 6946, revenind din misiune şi îndreptându-se spre betonul încălzit de soarele de aprilie al pistei de decolare-aterizare, executând ritualul coborârii din cer şi pregătindu-se să pună punct unui zbor ce, prin revenirea pe faţa brăzdată de nenumărate urme de aterizări a pistei şi oprirea motorului la gurile de alimentare cu petrol, s-ar fi numit normal.

Dar n-a fost să fie aşa…

Pentru continuare, click aici.

Adaugam aici si o secventa de pe site-ul Asociatiei Aripi Romanesti, apartinandu-i altui prieten al nostru, domnului Mihai Athanasie Petrescu, la comemorarea din 20 Aprilie 2009:

“Privind la mulţimea de oameni veniţi, luni, 20 aprilie 2009 la Muzeul Aviaţiei, unii, chiar de la mari distanţe, pentru a participa la comemorarea lui Doru Davidovici după 20 de ani, Ştefan a spus: „Tatăl meu nu a murit! Când vă văd pe dumneavoastră aici îmi dau seama cât de mult a fost iubit de cei care l-au cunoscut personal, ca şi de cei care l-au cunoscut numai din cărţile sale, îmi dau seama că e viu, că el trăieşte şi va trăi prin dumneavoastră!”