Decembrie scris cu D mare pentru că este sărbătoare naţională.

Această sărbătoare, ajunsă astăzi Ziua Naţională a României, a avut şi are în continuare o rezonanţă importantă în conştiinţa publică a românilor.

Ziua în sine este momentul în care Marea Adunare Naţională a Românilor din Transilvania, Banat şi părţile din Ungaria locuite de români, adunate în sala cazinoului din Alba-Iulia decide, ca adunare constituantă a statului independent transilvan, să se unească cu România, într-un singur stat. Pe lângă deputaţii adunaţi care votau unirea, pe câmpia din marginea oraşului, denumită Câmpul lui Horea, se aflau adunaţi aproximativ 150.000 de oameni ce veniseră să asiste şi să-şi exprime acordul în privinţa unirii.

Momentul însă nu este unul singular şi petrecut avionic în istoria noastră. Trebuie să avem în vedere faptul că, pe de-o parte Imperiul Austro-Ungar intrase în disoluţie, iar guvernul maghiar începuse să-şi revendice atribuţiile de stat independent asupra graniţelor “Ungariei Mari”, pe de alta. Convenţia de la Belgrad din 31 octombrie/13 noiembrie 1918 punea ca linie de demarcaţie aliniamentul Mureşului, între armata maghiară şi cea română, neluând în calcul nici cerinţele inţiale ale României cu privire la o frontieră pe aliniamentul Tisei, nici cele ale Consiliului Naţional Român, ce cerea unitatea tuturor românilor din vechiul imperiu. Armata română fusese remobilizată în aceeaşi perioadă, ca urmare a victoriilor aliate în vest şi a înaintării pe frontul grecesc a acestora, şi prin reuşita eludării şi tergiversării ratificării “Păcii strâmbe” de la Bucureşti. În zonele încă aflate sub dominaţia maghiară, încă regală şi nu comunistă, încep să apară atrocităţile comise de elemente militare ale unităţilor ungare din vechea armată chezaro-crăiască.

Pentru a nu se confunda, gărzile naţionale româneşti îşi ataşează cocarde tricolore la coifuri în locul însemnelor imperiale, îşi pun brasarde sau eşarfe tricolore, deoarece purtau aceleaşi uniforme ca şi cei cu care duceau luptele.

978x0

Or, fix în aceste clipe tulburi şi de tumult, apare Adunarea de la Alba-Iulia ce, contrar tuturor vicisitudinilor stipulate mai sus, promulgă un act al unirii, face un guvern provizoriu cu titlul de Consiliu Dirigent, şi structurează gărzile naţionale pentru apărarea comunităţilor româneşti. În teritoriul în care armata română deja intrase, aceste gărzi trec direct sub comandă românească. De abia peste două luni armata va putea să avanseze în teritoriu şi să elibereze, pe drept cuvânt, teritoriul ocupat, iar luptele vor culmina cu cucerirea Budapestei în 1919.

Din motivele trecute mai sus, ziua de 1 Decembrie este o zi de cea mai mare importanţă pentru ţara românească. Este ziua în care dezideratul plecării la luptă în primul război mondial şi cel pentru care generaţii întregi de patrioţi au avut de suferit, îşi avea împlinirea.

Alegerea ca zi naţională nu este nici întâmplatoare, nici fără de sens, din punctul nostru de vedere. Dezideratul românilor a fost acela de a avea mereu un stat al lor, fără dominaţie străină şi în cadrul aceloraşi graniţe, iar la 1 Decembrie avem finalizarea acestui deziderat prin declaraţia emisă la Alba-Iulia.

Deci, bucuraţi-vă Români de ziua voastră, pentru victoria celor de atunci!

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! LA MULŢI ANI ROMÂNI!

O galerie fotografică interesantă, ce o dau şi ca sursă o găsiţi aici.

P.S. Astăzi Vinerea istorică a apărut sâmbăta din lipsă de timp, deoarece subsemnatul a fost la repetiţiile pentru paradă.

P.P.S. Ne vedem mâine, la paradă! Detaşamentul Asociaţiei Tradiţia Militară, în uniforme de primul război mondial!

– drd. Emil Boboescu –