Haideți să discutăm un pic pe marginea următorului articol, deoarece mi se pare deosebit de interesant.

„ Un nou tip de muniție ce ar putea reduce cu până 40% greutatea pe care un infanterist o cară în luptă, ce poate depăși 45 Kg. Aceasta este muniția <telescopică închisă> ce înlocuiește tuburile de cartușe de alamă, cu tuburi de polimer, pentru a reduce substanțial greutatea, facând astfel trupele U.S. și mai letale. […]”

munitie CT

munitie CT

“Tehnologia muniției a rămas neschimbată din primul război mondial, […] dar acest lucru se va schimba acum, deoarece Textron Systems promite să aducă muniția în secolul 21.

Muniția telescopică închisă nu poate fi trasă din arme standard, de aceea Textron a dezvoltat 2 prototipuri de mitraliere, pentru a demonstra tehnologia. Exista una în calibrul 5.56, ca alternativă la modelul M249, și un al doilea prototip în calibrul 7.62, ca alternativă la mitraliera M240L”

Și am încheiat citatul.

Toate bune și frumoase, aparent o noua tehnologie apare pe piața militară, aducându-ne astfel cu un pas mai aproape de viitor!

Doar că lucrurile nu sunt atât de simple.

Ne aflăm acum în anii 1960. Heckler & Koch lucrează din greu la noul prototip ce va fi denumit G11.

HK G11

HK G11

Este o armă complet revoluționară, ce încorporează tehnologii noi precum abilitatea de a expulza 3 gloanțe în afara țevii, înainte ca reculul să ajungă în umărul trăgătorului, sporind astfel precizia la tragerea în rafale.

De asemenea are încărcătoare de mare capacitate, 50 de gloanțe, făcute din polimer semi-transparent. Și o rată de foc absolut impresionantă, deoarece ciclul de ejectare a tubului lipsește cu desăvârșire. HKG11 folosește muniție fără tuburi, pulberea fiind presată direct pe glonț, în calibrul 4.73×33.

Urmează să nu aibă succes economic, deoarece nașterea sa coincide cu haosul ce va urma Reunificării Germaniei. În anii ce vor urma, conceptul G11 participă la numeroase competiții, inclusiv la proiectul ACR (Advanced Combat Rifle) și de multe ori depășește fie cerințele tehnice, fie competiția, și cu toate acestea, lumea este reticentă să adopte un sistem atât de diferit.

Iar la cele de mai sus, putem să adăugăm următoarele:

În ani 80 este dezvoltat prototipul Benelli CB-M2, care utilizează muniție de 9mm cu semi-tub. Pulberea este presată într-o depresiune aflată în spatele glonțului, și acoperită de un dop în care se află capsa declanșatoare.

cb-m2

cb-m2

Nici în cazul acestei arme nu este necesară evacuarea tubului, deoarece resturile din dopul cu capsă sunt evacuate pe țeavă, în timpul tragerii, similar cu un sabot.

Și fiindcă suntem la capitolul „sabot” vom aminti în trecere și de proiectul Steyr ACR, ce utiliza ca muniție fleșete cu aripioare de stabilizare, învelite într-un sabot de polimer ce conținea capsa declanșatoare și pulberea propulsoare.

Toate cele de mai sus, au îndeplinit dorința de a avea muniție cu 40% mai ușoară, cu mult timp înaintea noului proiec de la Textron.

Dar, așa cum se spune, istoria are tendința de a se repeta.

Vlad Costache