Diverse

US Navy doreste sa transforme portavioanele in fabrici cu imprimante 3D

Tancuri printate 3D

Tancuri printate 3D

Dupa cum va amintiti, Resboiu a aparut pe la finalul lui 2009 ca si loc de joaca a doi scriitori de science fiction. Nici ceilalti membri ai redactiei nu sunt departe, indragind la randul lor fictionalul.

Science asta, din science fiction, s-a cam pierdut in scrierile prezente…

Dar, tehnologiile care candva erau fictionale incep sa apara in prezentul nostru.

Imprimante 3D care sa imprime componente si chiar arme? Science fictionul devine realitate… Je, personal, sper sa vad cat mai curand o astfel de imprimanta 3D – de existenta careia am aflat recent. Nu-i din cele care printeaza arme, dar vreau.

Despre ce se inampla pe la altii prin ograzi, citit si ne minunam pe persoana fizica. Ca de exemplu, aseara citind pe ExtremeTech, dau de un articol in care dupa titlu scria asa:

I always think of that scene in Apollo 13: “We need to make this… fit into this… using this.” It’s a frustration that’s central to the whole film: how could we be able to send human beings all the way to the Moon and still be foiled by something as simple as the shape of a valve? More to the point, how could we send a rover all the way to Mars, and still worry about something as banal as a broken wheel or a bent rod? NASA has long struggled with this dissonance between the seemingly- and actually-difficult, and has recently looked to 3D printing to help close the gap; NASA wants to start printing replacement parts out of glue and Moon dust. Now that approach is being taken up by perhaps the only other organization that could hope to rival a space agency in terms of scale and grandeur: the US military.

Mda. The US military. Allmighty, ca sa zic asa.

“Specifically, the Navy” – continua autorul, care ne aminteste ca Marina Americana dispune de cele mai impunatoare structuri mobile din intreaga lume. La bordul carora, evident, ar fi perfect daca ar functiona fabrici care sa imprime 3D, in larg, cam tot ce e nevoie la bord, incepand de la unelte, piese de schimb, si pana la armament si munitii – ok, nu in totalitate…, dar poate si partialul este doar temporar, in viitor poate imprimantele 3D vor scoate ficati customizati si alte “componente” pentru raniti.

Clar, varful viselor legate de printarea 3D este imprimarea unui avion complet. Si asta, la bordul unui portavion aflat in misiune…

Dincolo de vise, in partea practica si palpabila, NASA “leads the way”. Agentia spatiala americana dispune deja de “mission ready parts” printate 3D:

3D printed shuttle part

3D printed shuttle part

Cu aceasta tehnologie, echipajul de pe Apollo 13 ar fi putut transmite specificatiile exacte ale componentei de care aveau nevoie si, dupa ce downloadau fisierul cu piesa proiectata, problema ar fi fost rezolvata fara emotii.

Dar, aplicatiile militare sunt limitate aproape in exclusivitate doar din cauza dimensiunilor. Un F-35 Lightning II Dassault Rafale, de exemplu, e ditamai, fie ca ne gandim la imprimarea lui pe de-a intregul sau pe surubele, saibe si piulite.

O drona insa… sa ne imaginam portavionul Charles de Gaulle. Nah, nu-i al US Navy, dar e cu Rafale. Cum ar fi ca in cadrul unei misiuni de lupta sa isi poata imprima 3D dronele necesare operatiilor, sau pentru inlocuirea pierderilor suferite?

Dar, daca portavionul – si cu rol de fabrica acum – ar putea printa o drona customizata conform specificatiilor celor angajati in lupta? Daca portavionul ar printa o drona terestra, un UGV, la cererea unui pluton care asalteaza un bunker inamic cu ambrazuri de juma’ de metru si ar avea nevoie de roboti suficient de mici incat sa intre pe acolo si, telecomandati, sa elimine inamicii?

Probabil ca in viitor, o nava de invazie isi va putea printa singura munitiile, placile suplimentare pentru vestele antiglont, vehiculele de teren, armamentul individual care sa fie inmanat factiunilor amice, etc. – poate chiar arme care sa dureze o anumita perioada de functionare, apoi sa nu mai poata fi utilizabile, excluzand in acest mod riscul de a fi folosite de inamic, ori de catre membrii factiunilor amice, care ar intoarce armele.

Vorbim deja despre un alt tip de razboi asimetric?

Apropos, cum ar fi reciclarea? “Sa facem din tun tractoare”, sau cum suna versul fostului imn… ehe, de data asta chiar ar fi pe bune. La final de democratizare, s-ar putea recicla blindatele in masini agricole si astfel campaniile de apropiere a democratizatilor ar putea fi mai comode.

Tare. De abia astept s-o vad pe cea de care am aflat ca e pe aici, pe undeva….

Sursa: ExtremeTech

 

 

8 Comments

  • o aplicatie a printarii 3D pt piese aeronautice e sinterizarea laser de piese semifabricate din metal. Prin semifabricarea lor prin sinterizare laser se reduc semnificativ timpul, energia si spatiul necesar pentru frezarea lor pe masini CNC. Asa ca teoria cu printarea 3D intr-un mediu restrans cum e un portavion chiar are sens.

    • pai era clar ca aici ajung, patentul original a fost obtinut pentru o cercetare sponosorizata de DARPA

      Nu doar sinterizare laser, functie ce tehnologie folosesc pot obtine cam orice, inclusiv pale de turbina, si pot deja obtine piese care nu mai au nevoie de tratament termic, si precizia deja e suficienta sa nu mai ai nevoie de vreo prelucrare ulterioara, si se preteaza la orice aliaj metalic
      asta de aici de topire cu fascicul de electroni de exemplu
      http://en.wikipedia.org/wiki/Electron_beam_melting
      e deja folosita de GE la palele de turbina la generatiile noi de motoare civile Genx de pe deramliner, 747-800 etc la etajele 6 si 7 de la turbina in locul superaliajelor syngle-crystal (alea care ne lipseau noua, ca sa facem motorul, care ne lipsea ca sa facem supersonicul, care ne lipseste si ala :)) deja ce e inca science fiction pentru noi, chinezi, etc , altii renunta deja la ele
      adica ce era “neconventional” si utilizat doar la unicaturi gen implanturile osoase de reconstruit fata sau oase lipsa din titan, deja e folosita la produse foarte avansate de serie, gen palele lui Genx
      (oare apare repede si un genx militar ?? e de diametru mai mare, ventilatorul e cuplat printr-un angrenaj la arborele turbinei si se invarte cu viteza mult mai mica)

      science fiction pentru noi din pacate

      • tehnologiile CNC si rapid prototyping cu tot ce inseamna ele cred ca ar fi o directe de explorat pt. Ro, cu putina incurajare sau facilitati cred ca in cativa ani s-ar atinge o masa critica de personal calificat si un “sweet-spot” economic pt. a dezvolta aceasta directie in tara, similar cu succesul industriei automotive care isi are originile in anii 2000. Dar e greu cand lumea sta cu spatele la viitor si fata la trecut visand la “gloria” de acum 50 de ani, vor sa facem singuri si de capul nostru si crema de ghete si rachetele spatiale, samd.

      • uff am scris ca un manelist, “syngle” nu sigle, si “deramliner” la dreamliner
        scuze

        stelian – nu stiu
        automotivele s-a dezvoltat pe directiile care erau “labour-intensive”, gen cablaje auto
        sau Logan, cand a fost lansat si radeau nemtzii intr-o revista auto de-a lor ca la capatul liniei vin muncitorii cu carucioare cu piesele de tabla de la presaj, Louis Schweitzer a zis sec ca 6 muncitori/schimb cu carucioare in Romania costa mai putin decat conveierul care ar fi facut aceeasi treaba in alta parte

        Plus ca aici deja tehnologia e pusa la punct, cumperi masina si gata – ce produci cu ea ? si din ce material ?
        daca ai un proiect, costa am tot atata sa manufacturezi piesa aici sau in germania de exemplu

        Ideea e – trebe sa ai scoala buna, care sa iti scoata ingineri buni, care sa stie la o adica sa proiecteze pentru asta – o scula 3d e un mijloc, nu un scop in sine
        Daca ai o masa critica de capete mai luminate si mai scolite un pic, si un mediu prietenos, vin companiile
        Daca scoala produce capete de cauciuc – asta e, stai si plangi ca ce bine era pe vremea lui cioasca cand primea tot prostul repartitzie de stat

        • ideea e ca la populatia pe care o are Romania nu se poate axa pe productia de volum, ar pierde net in fata unora carora resursele naturale le curg la robinet (Rusia sau chiar Turcia) sau celor care au resurse practic infinite de forta de munca. Idem agricultura sau turismul sau alte vise umede repetate pana la saturatie in platformele electorale pt. ca dau bine. High-tech-ul adevarat adica managementul de top, integrarea de sisteme complexe, logistica la scara mare vor fi apanajul economiilor ff dezvoltate si cu traditie in asta – ei din asta traiesc, Franta vinde 2 airbusul 380 si cumpara tricouri si maieuri din China pt. 5 ani pt. tot boborul, vezi “razboiul sutienelor” de acum cativa ani cand textilistii francezi au atacat cu bolovani convoaiele care transportau componente Airbus. Ei, undeva intre cele doua extreme Romania ar trebui sa-si gaseasca un loc, atacarea segmentului “premium” (nu “luxury”) al ind. automotive adica marci precum BMW sau Mercedes, produselor sportive de performanta (ambarcatiuni, ciclism, avioane usoare si ultrausoare, etc), aparatura optica, samd. Caracteristica industriilor de varf la ora asta e ciclul scurt de viata al produselor, in fiecare an trebuie sa scoti ceva nou sau macar un facelift iar seriile sunt scurte deci tehnologiile CNC si RP vor castiga teren in fata productiei de masa care va ramane apanajul produselor “trei la zece mii”. N-am dat degeaba exemplul automotive, produsele Dacia de exp s-au “imburghezit” de la o serie la alta, mai nou Ford a venit cu o serie de motoare care nu mai e o platforma ce zacea prin magazie ca la Loganul original, Daimler incepe si el productia cat de curand asa ca industria locala pare coapta pt. un salt calitativ. Inclusiv pt. mutarea de birouri de cercetare-proiectare sau serie mica in Romania cum a facut Renault. Iar aceste birouri vor avea nevoie de toata infrastructura de prototipare.

          • pai tot textilistii francezi fac banii 🙂
            de cand “a duduit” economia chineza, mare parte din industria textila e “near shore”
            daca faci o serie de 100 de milioane de chilotzi, atunci clar china, thailanda, pakistan etc
            daca faci o serie de 100 de rochii, clar romania par exampli, deja si magazinele de haine cu serii mari gen H&M comanda in romania
            Dar rochia aia pentru care fabrica din vaslui primeste 30 de euro, se vinde la boutique cu de 20 de ori mai mult, cu vreo eticheta de Louis Vuitton pe ele (ca vad ca e Vuitton e brandul preferat al lui Sweeper, la ranitza, bocanci si detentoare de scufundare:)) si acolo se face banul – industria asta de lux a mers brici cu toata criza

            Cu restul, absolut de acord,

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: