Armata Romana

Un pic despre pasiunea de a reconstitui istoria

Reconstituire la Stalingrad

Reconstituire la Stalingrad 

La propunerea lui Iulian Iamandi, am considerat că ar fi o idee ca, pentru prima mea intervenţie pe aici, să vorbesc puţin despre reconstituiri istorico-militare şi, implicit, locul unde desfăşor aceste acţiuni, Asociaţia Tradiţia Militară.

Mai întâi, să vedem un pic ce presupune această acţiune de reconstituire istorico-militară sau reenactment, după cum s-a importat cuvântul din limba engleză. Reconstiturile istorice au loc atunci când nişte oameni, priviţi cu rezervă de către unii, dar îndrăgiţi către de alţii, se adună, se îmbracă în veşmintele momentului istoric şi, pentru un timp, portretizează oamenii din momentul readus la viaţă. Sau, cel puţin aşa se vede din afară, la prima vedere. În spate, însă, această pasiune presupune mult mai mult.

În primul rând, avem efortul de cercetare, efortul istoriografic şi documentar, care determină, pe de-o parte, păstrarea cât mai fidelă a adevărului istoric cu privire la eveniment, iar, pe de altă parte, tot nécessaire-ul participantului la reconstituiri. Aici intră în discuţie uniforma şi echipamentul croite cât mai corect şi din materiale cât mai apropiate de cele utilizate în epocă şi, pe cât posibil, cu cât mai multe piese originale, pentru a te putea apropia cât mai mult de realitatea de atunci. Pentru că intri, sau mai bine-zis încerci să te introduci în realitatea acelor vremuri.

Reconstituire lupta, Noapte Muzeelor, in Strada Postei

Reconstituire lupta, Noapte Muzeelor, in Strada Postei

În al doilea rând, se ajunge la partea de distracţie militară, adică instrucţia. Aceasta este necesară, de nevoie şi de mare ajutor, dacă se doreşte a se păstra principiul enunţat mai sus al rigorii adevărului istoric. Un „ostaş” ce îmbracă o uniformă din perioada războaielor napoleonice şi dă onorul ca în al doilea război mondial nu prea are ce căuta acolo…

Reconstituire Batalia de la Odessa

Reconstituire Batalia de la Odessa

În al treilea rând şi poate cel mai important apare problema pasiunii, a faptului că dai din timpul tău, din banii tăi, din sănătatea ta, mai puţin sau mai mult pentru a te apropia de acele timpuri şi a arăta publicului, atât celui avizat cât şi celui neavizat, ce presupunea viaţa ostaşului în trecut. Fără această pasiune, nu ajungi să execuţi ordinele unui alt coleg ce poartă însemne de grad mai mari ca ale tale, fără preget, după cum zice un jurământ de epocă, mai ales când acestea presupun un efort suplimentar, de la care te-ai putea de altfel sustrage foarte uşor. Tot fără pasiune, nu poţi să trăieşti un pic mai înalt decât înălţimea măsurată la doftor atunci când vine un bătrânel la tine şi te felicită sau pur şi simplu stă în poziţie de drepţi cu cea mai mare dificultate, lăcrimând în timp ce salută ostăşeşte, atunci când te vede că treci în pas de defilare pe lângă el, în uniforma care îi aduce aminte de tinereţe şi de camarazi pierduţi…

Reconstituire Plevna, drapelul romanesc pe reduta

Reconstituire Plevna, drapelul romanesc pe reduta

Şi dacă am descris acestea, acum să vorbesc puţin şi despre locul unde le pun în aplicare, ca să zic aşa. Locul cu pricina este Asociaţia Tradiţia Militară, o asociaţie ale cărei scopuri se pliază pe ce am spus mai sus. În acest cadru, soldatul român este întrupat începând de la 1806 şi terminând cu 1947. Lista unităţilor începe la de la Al doilea Regiment Grăniceresc Valah Nr. 17 de Năsăud, din armata austriacă, ce a ţinut frontul la Arcole sau Leipzig şi s-a bătut pentru drepturile româneşti în Transilvania anului 1848; lista continuă cu Regimentul 1 Infanterie al Ţării Româneşti din zorii unităţilor militare moderne din Principate (1830-1834) sau cu Compania de Pompieri a Bucureştiului, rămasă în amintire pentru Bătălia din Dealu Spirii de la 13 septembrie 1848 şi se continuă cu Regimentul 4 Infanterie de Linie şi cu Batalionul de Vânători Pedeştri ce au servit sub domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, apoi cu Regimentul 4 Infanterie Linie, Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, Regimentul 4 Dorobanţi Argeş şi Compania de Jandarmi Pedeştri Bucureşti ce s-au umplut de glorie pe câmpurile de onoare de la sudul Dunării în acel mic conflict ruso-sârbo-româno-turc din 1877-1878, căruia noi îi spunem Războiul de Independenţă şi care a adunat populaţiile a peste 10 naţiuni actuale. Trecând la primul război mondial avem Regimentul IV 21 Infanterie „Ilfov”, Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, Batalionul 1 Vânători de Munte, Regimentul 4 Dorobanţi „Argeş”,  Regimentul 1 Grăniceri, Batalionul de Aerostaţie. În perioada interbelică şi cel de-al doilea război mondial avem, pe lângă unităţile enumerate mai sus, şi Batalionul de Gardă Regală, Regimentul de Infanterie Marină şi Batalionul 4 Paraşutişti.

Ceremonie depunere urne in Monumentul Eroilor

Ceremonie depunere urne in Monumentul Eroilor

După cum se poate observa din această lungă listă, se încearcă să se acopere istoria combatantă a românilor pe ultimii 200 de ani. Şi nu numai că se încearcă, dar se şi reuşeşte. Fiecare dintre colegii mei are acasă câte un dulap destul de mare, plin ochi cu uniforme şi echipament pentru toate epocile enumerate mai sus. În patrimoniul asociaţiei există şapte drapele de luptă diferite, pe lângă drapelul asociaţiei, ce este făcut după forma drapelului de luptă model 1872, cu stema asociaţiei în centru şi toate însemnele unităţilor reconstituite în cantoanele flamurei.

În ceea ce priveşte colaborările, există protocoale de colaborare semnate cu Muzeul Militar Naţional, cu Statul Major General, cu Inspectoratul General al Jandarmeriei, cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cu Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme, cu Asociaţia Naţională a Armurierilor din România şi colaborări frecvente cu Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, diverse unităţi militare de pe tot cuprinsul ţării sau autorităţi locale. Dacă ne uităm la colaborările din afara graniţelor, de departe cea mai importantă este apartenenţa la Uniunea Europeană a Asociaţiilor de Istorie Militară, unde ofiţerul de legătură pentru România este preşedintele A.T.M.

Dacă ne uităm la lista de activităţi, vom observa că palmaresul de participări este destul de mare, atât în ţară cât şi în străinătate. În ţară putem scoate în evidenţă, în primul rând, participarea la parada de 1 Decembrie în Bucureşti la Arcul de Triumf, ce a avut loc în ultimii patru ani, în uniforme din perioada primului război mondial. Evenimente nu de mai mică importanţă pot fi trecute aici şi Ziua Drapelului, Ziua Imnului sau zile de armă sau categorie de forţe, cum ar fi Ziua Armatei sau Ziua Forţelor Terestre sau aniversări de unităţi. Pe lângă aceste ceremonialuri am participat şi la diverse reconstituiri atât de bătălii, din toate războaiele moderne ce s-au desfăşurat pe teritoriul naţional cât şi reconstituiri de momente istorice. Aici putem aduce în amintire Marşul Crucea Eroilor, ce se desfăşoară în fiecare an la final de august şi comemorează intrarea României în războiul de reîntregire şi are ca traseu de bază zona Munţilor Bucegi cu Crucea Eroilor de pe Caraiman şi Cabana Omu ca puncte de interes, cu demonstratii şi ceremonii în oraşele Sinaia şi Buşteni.

Urne de pamant in Monumentul Eroilor aduse de Asociatia Traditia Militara

Urne de pamant in Monumentul Eroilor aduse de Asociatia Traditia Militara

Pentru participări în afara graniţelor ţării putem enumera faptul că membrii asociaţiei au fost din sudul Franţei până la Stalingrad. Ţările unde au ajuns membrii ai A.T.M. în uniformă sunt: Franţa, Italia, Germania, Austria, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Rusia. Dintre acestea, printre cele mai remarcabile au fost cele care au avut ca punct final oraşul natal al Regelui Carol I, Sigmaringen, sau cele din spatiul ex-sovietic. Aici putem aminti Dalnic, Odessa, Sevastopol şi Stalingrad. De la acestea, plus Ţiganca, din Basarabia, (adaos personal) au fost aduse urne de pământ ce astăzi stau în Monumentul Eroilor din spatele Mormântului Ostaşului Necunoscut. Această acţiune s-a făcut în colaborare cu Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, iar depunerea s-a făcut de către militari ai Regimentului 30 Gardă, iar garda de onoare a fost a ATM.

Ziua Imnului, Cercul Militar

Ziua Imnului, Cercul Militar

Prin aceste activităţi, pe care am încercat să le descriu mai sus, camarazii mei şi cu mine, încercăm să aducem un pic de istorie în inimile oamenilor, un pic de lumină peste morminte uitate şi un pic de dreptate acolo unde prin necunoaştere sau cunoaştere incompletă se face o injustiţie morală.

 

 – Drd. Emil Boboescu –

3 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: