Resboiul Stelelor

Un oc peste rachetele balistice Nord Coreene si ceva legat despre lansarea recenta

Unha 3

Aprilie 8, 2012 în Coreea de Nord – racheta Unha 3

*un oc, doi ochi – hai că-i simplă româna!

Liderul nord-coreean Kim Jong-un, a declarat că ţara sa va merge mai departe cu propriul program spaţial, inclusiv lansările de sateliţi.

Kim-Jong-un a spus despre lansarea care a avut loc pe 12 Decembrie că:

“[…]demonstrated North Korea’s resolute determination to benefit from its legitimate right for the further use of space for peaceful means; for scientific, technical and economic development of the country,”

“Satellite launches should continue for further development of the country’s science,”

Conform agenţiei de ştiri KCNA, satelitul din clasa Kwangmyongsong-3 a fost plasat pe orbită de către o rachetă purtătoare de tip Unha-3.

Sursa: RIA Novosti

Racheta purtătoare Unha-3

Racheta purtătoare Unha-3

Poate că nu dă bine faptul că mă bucur, pe persoană fizică, de succesul Coreei de Nord. Repet ce am spus şi zilele trecute, mă bucură orice pas către spaţiu, căci ăsta ne este viitorul… “Terra rule the space”.

Evident, reuşita de zilele trecute este motiv de mare sărbătoare în Coreea de Nord. Televiziunea de stat difuzează imagini cu lansările de rachete, având pe fundal imnul naţional.

Dar, Pyongyangul, zic între alţii şi cei de la Global News, a furnizat foarte puţine detalii cu adevărat importante despre programul spaţial şi mai ales legate de evenimentul petrecut recent, lăsându-i pe analiştii străini să se zbată din greu pentru a emite concluzii tehnice şi comparaţii cu instalaţiile, satelitul şi rachetele existente în inventarul celorlalte ţări.Legat de inventare, să aruncăm un oc asupra celui al Coreei de Nord:

TAEPODONG

Familia de rachete Taepondong a atins apogeul de moment în ceea ce priveşte tehnologia rachetelor în Coreea de Nord.

Taepondong foloseşte la bază, conform experţilor, aceeaşi tehnologie ca şi rachetele Unha şi Paekutsan. Nordiştii afirmă că aceste rachete sunt rachete purtătoare proiectate pentru plasarea de sateliţi pe orbita planetei.

Taepondong este numele date de către experţii străini, după un sat din apropierea centrului nord-coreean de lansare, conform James Martin Center for Nonproliferation Studies.
TAEPODONG-1

Raza estimată este de 2500 de kilometri, de două ori mai mare decât a tipului precedent, Rodong, aproximează Ministerul sud-coreean al Apărării.

Coreea de Nord numeşte acest model Paektusan-1, nume pe care îl poartă cel mai înalt munte din Peninsula Coreea, Muntele Paektu.

Prima Paektusan a fost lansată în anul 1998 şi nord-coreenii au afirmat că a plasat cu succes un satelit pe orbită – fapt infirmat de către oficialii americani şi sud-coreeni. Cu toate acestea, lansarea a şocat întreaga lume, pentru că nimeni nu se aştepta ca această ţară să deţină la acel moment aşa capabilităţi.

Conform FAS (Federation of American Scientists), ambele trepte inferioare sunt propulsate cu combustibil lichid, cu probabilitatea ca cea de-a treia treaptă să fie pe combustibil solid. Estimările specialiştilor de la FAS au dat ca rezultat o încărcătură utilă de circa jumătate de tonă, şi conform aceeaişi surse racheta are precizia praf.

TAEPODONG-2

Este o rachetă în trei trepte cu o rază estimată de 6700 kilometri, care are Alaska la îndemână – conform analiştilor militari sud-coreeni.

Primele două trepte sunt pe combustibil lichid, iar cea de-a treia se consideră ca ar funcţiona cu combustibil solid – zic cei de la FAS.

Se pare că ingineri iranieni au supravegheat o lansare secretă cu acest tip de rachetă, în 2006, despre care Coreea de Nord susţine că nu a avut loc, dar despre care specialiştii de dincolo de gard au spus că s-a făcut cioburi imediat după desprinderea de sol.

Oficiali americani spun despre colaborarea dintre Coreea de Nord şi Iran este una zdravănă, racheta purtătoare iraniană Safir fiind bazată pe aceeaşi tehnologie balistică folosită pe rachetele Taepondong – afirma în anul 2009 profesorul Theodore Postol de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

ADVANCED TAEPODONG-2

Experţii din SUA şi Coreea de Sud au botezat versiunea de rachetă Unha pe care Coreea de Nord a lansat-o zilele trecute sub numele de Advanced Taepong-2.

Oficialii din Coreea de Sud afirmă că aceasta este o rachetă cu rază lungă de acţiune, cu o rază de acţiune potenţială de 10 000 kilometri, care poate acoperi Coasta de Vest a SUA, Hawaii, Australia şi Europa de Est în distanţa până la care poate lovi ţintele.

Experţii pun momentan la îndoială capabilitatea Coreei de Nord de a monta un cap de luptă nuclear pe această rachetă. Deci, putem dormi liniştiţi. Oricum, Deveselu veghează…

KN-08

Coreea de Nord a prezentat pentru prima dată această rachetă cu rază lungă în cadrul unei parade militare de anul acesta.

Markus Schiller şi Robert Schmucker de la Schmuker Technologie au afirmat despre această apariţie că a fost doar o machetă prost făcută, în urma unei analize tehnice a detaliilor.

Presa din Coreea de Sud a afirmat în luna Aprilie că raza rachetei este de până la 6000 de kilometri.

Racheta a fost transportată pe un vehicul lansator cu gabarit mare, în cadrul paradei organizate pentru a celebra cea de-a o suta aniversare a naşterii fondatorului Coreei de Nord, Kim Il Sung.

KN-08 este numele de cod NATO, numele dat de către nord-coreeni necunoscându-se până în prezent.

MUSUDAN

Coreea de Nord a introdus în dotare această rachetă în 2007, conform Ministerului sud-coreean al Apărării.

Prezentată în 2010, racheta Musudan are raza de acţiune de 3000 de kilometri – conform sudiştilor, li poate pocni în bătăturile unor filipinezi, da’ nu la toţi.

Despre Musudan se crede că are la bază tehnologia rachetei ruseşti SS-N-6 lansată de la bordul submarinelor, zic cei de la James Martin Center for Nonproliferation Studies.

Cică ar fi în două trepte, pe combustibil lichid. Sau, cu o singură treaptă. Cred că depinde de la poză la poză…

Numele dat de băştinoşi încă nu se ştie, dar americanii au botezat-o Musudan. Evident, după un sat din apropierea studioului foto. D-astea, clasice.

RODONG

Cu un nume destinat soartei, habar nu am ce înseamnă dar sună bine DONG-ul ăla, se pare că a fost gândită, proiectată şi îmbinată pe la cusături cu gândul la turtitea de hartă fix în locurile unde sunt bazele militare americane din Japonia.

Cică nordiştii o cheamă Hwasong. Nu-i rău pentru ei, care fac contorsionism limbistic.

Ah, am luat-o pe arătură… cred că vreau să ascund câtă plictiseală m-a năpădit scriind despre pocnitorile ăstora.

Deci, Rodong este verişoară cu racheta Shahab-3 a Iranului şi cumătră de-a rachetei pakistaneze Ghauri II (Hatf V), conform James Martin Center for Nonproliferation Studies.

Similarităţile… v-am spus că nu îl sufăr pe Horia Brenciu? Nu v-am zis, este? Aşa… similarităţile sunt considerate probe puternice de colaborare între ţările respective şi Coreea de Nord, presupunându-se vânzări de tehnologii şi componente de rachete.

Hai, că nu mai e mult.

Toate cele trei ţări continuă să ia la pilă rachetele Rodong/Shahab-3/şi-cum-o-chema-pe-ailaltă, întrecându-se în design.

Deci, dacă pun şi poze adorm. Nu încercaţi să scrieţi în apropierea unei sobe de teracotă care, iarnă fiind, emană somn cald. Aşa. Această rachetă poate căra un cap de luptă nuclear, conform Center for Arms Control and Non-proliferation.

Are o rază de acţiune estimată la 1300 de kilometri şi căldura asta îmi aminteşte de un seminar în care câţiva cercetători italieni ne vorbeau încet, dar repede, într-o engleză adormitoare care îl lăsa KO pe colegul Adrian, care nimerise între mine şi Cosmin; la rândul nostru, îl nimeream pe el cu coatele pe la coaste de câte ori îi cădea capul în piept şi sforăia timid: hîîîîrrr…

Cei mai fericiţi am fost când au zis să ieşim pe clădire şi să gâdilăm aparatura până râde la satelitul X. Tot atunci ne-am aprins ţigările şi au fost nevoiţi să ne aştepte până terminăm de fumat. Şi era o iarnă… Tot atunci l-am apucat pe Dexter, împreună cu Cosmin, unul de mîini şi celălalt de picioare, şi îl balansam pe marginea acoperişului.

Numai italienii nu se bucurau de strigătele disperate ale lui Dexter. Dar, ştiţi din povestea lui Sweeper, cea cu the holly shit water, impresia bună pe care reuşim să o lăsăm străinilor în momente oficiale: Those romanians are crazy!. Sanchi. Ce ştie ei…

Rachetele au o singură treaptă, pe liquid-fuel şi este plimbată cu lansatoarele mobile. Evident, şi astea dau pe lângă ţintă, conform esitmărilor unor specialişti de top.

Rodong este numele satului pe unde a fost prima dată zărită zâmbind la pozar.

SCUD

Ehe. D-astea mai ştim şi noi.

Nord-coreenii numesc Hwasong şi unele versiuni ale acestei rachete. Probabil de sadici, ca să-i pună în dificultate pe magazioneri. Pardon, magazineri. Să o dea în bară la inventarul de rachete.

Scud este o rachetă. Lăsaţi, că despre ea am mai vorbit şi o s-o mai facem.

Cred că scot calculatorul în curte, prin zăpadă. Cine n-are teracotă… nu ştie ce-i bun!

 

4 Comments

  • ma fratilor, propaganda democrata, de inalta tinuta, zice ca astia nu mananca decat fan,ierburi peste ierburi si cam nimica altceva. eu as avea o propunere: daca ierburile alea tot ii face sa-i duca mintea la rachete de toate natiile, de juma’ de europa nu poate sa faca, hai sa importam si noi niste baloti de fan din coreea, poate reusim sa facem drak si noi altceva decat prastii.este clar ca ierburile lor sunt mai bune. noi am incercat verdeturi de la olandezi, turci, italieni spanioli, si uite unde am ajuns, s-a atrofiat creerul romanesc de tot. fiecare magaoaie d’aia coreeneasca costa cu sutele de milioane, bag sama. de unde drak au mangoti? m-am uitat pe la parazile lor. numai uniformele alea noi costa cat avioanele noastre.
    vreau iarba coreana:(((((((!!

  • Este un succes deosebit pentru niste debutanti spatiali.

    Deja nu este o rachetà balisticà, contrariu strigàretilor, fiindcà a ajuns la viteza de satelizare.

    Apoi, dupà studiul traectoriei, bàietii s-au descurcat bine.
    Dacà nu modificau traiectoria în mers, primul si al doilea etaj ar fi avut o probabilitate de càdere pe partea “uscatà” a Filipinelor. Modificarile clar percepute ale traiectoriei le-au fàcut sà cadà în apele internationale. A fost un risc care nu ar fi fost luat pentru experimentul unei rachete balistice.

    Apoi satelitul a fost pus pe o orbità heliosincronà, ceea ce nu este usor. Pentru un satelit de observatie este imperativ. Apogeul este cam mare decât unul nominal (+80 km – au oprit motorul prea târziu), dar perigeul este optim la aproape 500 km.)
    Inclinatia este si ea optimà.

    Alegând o traiectorie complicatà si plasând pe orbità corectà satelitul, tovaràsii coreeni au dat clasà la cei de peste Prut (în fine, echivalentul din Coreea) !

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: