Rusia scoate la vanzare Su-30 indiene

May 17, 2012 in Aviaţie

Suhoi Su-30MKI

Rusia va scoate la vanzare un lot de 18 avioane multirol Su-30 MK. Avioanele in cauza au fost returnate de indieni datorita motoarelor si au ajuns in Rusia in 2003.

“The 18 Su-30s previously used by India and then returned, are in an aviation repair plant in Belarus and are on sale to potential buyers,” a declarat Alexander Fomin de la Serviciul Federel pentru Cooperare Tehnica si Militara.

Su-30 MKI este varful de lance al Fortelor Aeriene Indiene, peste 140 de bucati (din totalul de 280 comandate) fiind deja fabricate in India de catre HAL Aeronautics. Primul lot de avioane livrate Indiei a cuprins 18 exemplare la standard K si MK, acestea fiind contruite cu specificatii mai spabe decat Su-30 MKI. Mai exact, avioanele au fost contruite fara ampenaje canard sau motoare cu tractiune vectorizata si cu avionica mai slaba fata de cea a Su-30 MKI pe care indienii au integrat echipamente frantuzesti si israeliene.

Sursa:
RIA

Un filmulete: Suhoi-uri inarmate

May 11, 2012 in Aviaţie, Diverse

Ukraina va inarma MiG-urile si Su-urile indiene

April 25, 2012 in Aviaţie, Diverse, Geopolitica

Rachete R-27ER, acrosate sub fuselajul unui Su-27 (foto Nick Cook)

Ukraina intentioneaza sa vanda in India un lot de rchete R-27. Acestea ar urma sa fie folosite pe avioanele de lupta Su-30MKI si MiG-29 pe care India le are in serviciu. Nu exista nici un fel de informatie oficiala despre aceasta tranzactie, in afara de faptul ca negocierile sunt in stadiu avansat, asteptandu-se aprobarile finale. Productia rachetelor ar urma sa fie asigurata de Artem, firma cu capital majoritar de stat.

Afacerea va trebui pentru inceput aprobata de Guvernul ukrainean dupa care va trebui supusa si aprobarii Parlamentului, totul pentru a evita complicarea relatiilor cu Rusia (care, asa cum bine se stie, este principalul furnizor de armament al Indiei). R-27 au fost dezvoltate de catre Vympel, in Rusia, dar au fost scoase din fabricatie (in aceasta tara). Vympel a livrat componente si subansamble majore ale rachetelor care, se mai fabrica doar in Ukraina.

Faza pregatitoare a contractului cu India dureaza deja de cativa ani, si conform unor surse, rusii in cam zoresc pe ukraineeni sa dea unda verde pentru inceperea livrarilor. Nu au fost facute publice detalii ale contractului dar se presupune ca ar fi vorba de cateva sute de rachete valoarea totala fiind de cateva milioane de dolari…

Sursa:
Lenta

Un filmulete: Familia Su-27

April 20, 2012 in Aviaţie

Direct de la KNAAPO: Familia Su-27…

Vizionare placuta!

Martea tehnica: R-73/AA-11 Archer

April 10, 2012 in Aviaţie, Martea tehnica

R-73 expusa in fata LanceR A 8107, Bacau, 2009

Ca urmare a rezultatelor slabe obtinute in timpul razboiului din Vietnam, Statele Unite au inceput dezvoltarea unei noi generatii de evioane de lupta, care sa includa invatamintele acumulate in perioada respectiva. F-14, F-15, F-16 si F-18 au fost gandite pentru obtinerea superioritatii aeriene, si implicit sa asigure superioritatea in lupta aeriana apropiata. La mijlocul anilor ’70, odata cu aparitia informatiilor despre noile avioane dezvoltate in Vest, in URSS a inceput dezvoltarea unui “raspuns simetric” care se va concretiza la inceputul anilor ’80 in doua noi avioane “de front” care sa contracareze noile amenintari “capitaliste”. Este vorba, evident de MiG-29 si Su-27.

Estimarile initiale referitoare la o noua racheta care sa inarmeze noua generatie de avioane sovietice, au aratat ca nici macar o versiune mult imbunatatita a R-60 nu ar satisface noile necesitati. Conform respectivelor estimari, noua racheta ar fi trebuit sa fie foarte manevrabila si asigure posibilitatea de angajare a tintei de la toate racursurile (“all aspect”).
Lucrarile preliminare de dezvoltare a rachetelor destinate noii generatii de avioane, au fost repartizate, prindoua Decizii ale Consiliului de Ministri din 26 iulie 1974, catre doua birouri de proiectare:

  1. OKB Molnya, urma sa se ocupe de dezvoltarea unei rachete pentru lupta aeriana apropiata, foarte manevrabila si de mici dimensiuni – K-73. Racheta s-a vrut a fi o dezvoltare incrementala a R-60 dar datorita cerintelor de manevrabilitate ridicata s-a permis cresterea greutatii la un nivel intermediar intre R-60 si R-13;
  2. OKB Vympel, urma sa se ocupe de dezvoltarea unei rachete cu raza scurta de actiune si capabilitati all-aspect. Aceasta ar fi trebuit sa fie o dezvoltare directa a K-13 cu un cap de autoririjare perfectionat si caracteristici aerodinamice mult imbunatatite.

Scara evolutiei: R-13M, R-14, R-60 si R-73

Cerintele de supermanevrabilitate ale rachetei au definit necesitatea noua arma sa poata atinge fara probleme unghiuri de atac de pana la 40 grade. La asemenea unghiuri de atac, eficienta suprafetelor de comanda clasice ale rachetelor aer-aer este aproape zero. Modificarea suprafetelor portante a fost de asemenea considerata inutila datorita distantelor scurte la care arma ar fi trebuit utilizata. Singura solutie viabila a fost considerata tranzitia catre unitati gazodinamice care sa asigure modificarea directiei de zbor. Avand in vedere dimensiunile reduse ale K-73, din considerente de spatiu, nu a fost luat in calcul un senzor all aspect.

Totusi, la Biroul de Poiectare Arsenal din Kiev a fost dezvoltat senzorul de autodirijare Mayak (OGS MK-80), cu un nou senzor IR si dimensiuni suficient de compacte. Noul Senzor asigura achizitia tintei pana la unghiuri de 60 grade (fata de axul armei), de 12 ori mai mult decat cel de pe R-60. Mai tarziu, limitele de miscare a senzorului au fost marite pana la 75 grade fata de axul armei. Viteza unghiulara de urmarire a tintei era de 60 grade pe secunda. Senzorul Mayak era prevazut din start cu contra-contramasuri. Astfel, pe langa cresterea plansei de sensibilitate a elementului fotodetector, a fost introdus un element care sa masoare variatia puterii radiatiei IR in timp, precum si un procesor digital de semnale cu mai multe canale; senzorul putea face deosebirea intre capcanele termice (flare) lansate de tinta si radiatia constanta emisa de motorul acesteia. De asemenea, algoritmii pilotului automat au fost modificati astfel incat sa se tinteasca un punct din fata ajutajelor motoarelor avionului tinta, asigurand lovirea unor elemente sau sisteme esentiale ale acesteia.

R-73

In ciuda lipsei une cerinte formale ca racheta sa poata angaja tinte idiferent de racurs, echipa de proiectare/dezvoltare a K-73 a decis adoptarea senzorului Mayak, considerand ca mai devreme sau mai tarziu, o racheta cu capabilitati all aspect va fi oricum solicitata. Totusi, asigurarea acestor capabilitati presupunea cresterea dimensiunilor si a greutatii. Proiectul initial, fara suprafete de comanda sau portante avea manevrabilitatea limitata, unghiurile mari de atac sunt necesare in cazul luptei aeriene manevriere nefiind compatibile cu aceasta configuratie aerodinamica.

Pentru o perioada proiectantii au luat in calcul o formula fara suprafete aerodinamice de comanda dar in cele din urma s-au oprit asupra uneia cu sase planuri. Utilizarea unui sistem de comanda integral gazodinamic, limita timpul de zbor controlat la timpul de ardere a motorului racheta, lucru care limita in mod semnificativ flexibilitatea tactica de intrebuintare. S-a decis adoptarea unei configuratii aerodinamice asemanatoare cu cea a R-60. Totusi echipa de proiectare a trebuit sa asigure stabilitatea rachetei in cazul utilizarii unui pilot automat care folosea clasicele giroscoape. S-a renuntat la roleroane, utilizandu-se in schimb eleroane interconectate cinematic, formula care nu a dus la cresterea masei rachetei. De asemenea in sectiunea de coada a rachetei erau dispuse elementele de comanda ale sistemului de control gazodinamic.

  • Sectiunea 1 continea  senzorul de aurodirijare Mayak. La exterior se aflau senzorii de glisada si unghi de atac, destabilizatoarele si suprafetele aerodinamice de comada. Pentru generarea semnalelor de control a directiei, pilotul automat folosea informatii de la senzorii de unghi de atac si cei de glisada dispusi pe sectiunea unu a corpului rachetei, in fata destabilizatoarelor;
  • Sectiunea 2 cuprindea verinele de actionare a suprafetelor aerodinamice de comanda, pilotul automat si un focos activ radio de proximitate;
  • Sectiunea 3 cuprinde un generator de gaze cu combustibil solid. Gazul produs de acesta este trimis direct catre verinele de actionare a suprafetelor aerodinamice de comada respectiv printr-o conducta catre verinele de actionare ale eleroanelor si a vanelor de control al tractiunii din ultima sectiune a rachetei;
  • Sectiunea 4 contine incarcatura de lupta cu efect exploziv-fragmentatie, tip bara continua, mecanismele de siguranta si detonare a acesteia. Raza distructiva a incarcaturii de lupta este de 3.5 metri;
  • Sectiunea 5 are la interior motorul racheta cu combustibil solid, in ajutajul caruia sunt dispuse vanele de control al tractiunii. Tot in aceasta sectiune sunt dispuse si verinele de actionare a eleroanelor inerconectate cinematic.

Acelas LanceR A 8107

In afara de corpul motorului racheta, fabricat din otel, la constructia R-73 se folosesc pe scara larga aliaje de aluminiu. Racheta se acrosaza pe avionul purtator cu ajutorul lansatoarelor APU-73-1 sau APU-73-1D. In cele din urma, R-73 a fost declarata operationala in 1984. Distanta maxima de lansare (la altitudine mare din sectorul frontal al tintei) ajungea la 30 km, R-73 putand angaja cu succes tinte care manevrau cu suprasarcini de pana la 12 G. Pentru a se putea pune in valoare caracteristicile HOBS ale armei, aceasta era folosita in conjunctie cu sistemul de tintire montat pe casca pilotului Shchel-3UM. Acesta permite pilotului sa desemneze tinte in limita a +/- 60 grade in plan orizontal, respectiv +60/-15 grade in plan vertical. Din 1988, R-73 a fost exportata in Gemania de Est, mai apoi fiind exportata in toata lumea impreuna cu Mig-29 si Su-27 si variantele lor.

Caracteristici tehnice R-73:

  • lungime – 2.9 m
  • calibru – 170 mm
  • anvergura – 0.51 m
  • greutate – 105 kg
  • incarcatura de lupta – 7.4 kg
  • distanta de actiune – 300-30000 m
  • inaltime de lansare – 30-20000 m

MiG-21 MF LanceR C, Nr. 5727, pilotat de Capitan-comandor Gheorghe "Gica" Stancu. Are acrosate doua rachete inerte R-73U/AU

PS – In lupta:

Pilotii rusi au 3 victorii la activ, obtinute cu rachete R-73: prima in septembrie 1994 cand un Su-27 a doborat un L-39 cecen; a doua in 1996 cand un MiG-29 a doborat un avion Yak-40 apartinand Aeroflot; a treia in august 2008 cand un MiG-29 a doborat un UAV Hermes 450 georgian.

In timpul ultimului conflict dintre Etiopia si Eritreea din 1998-2000, cele doua parti combatante au pus fata in fata cele doua aviane de superioritatea aeriana rusesti, Su-27 (de partea Etiopiei) si MiG-29 (de partea Eritreei). Prima victima a R-73 in acest conflict a fost un avion civil Learjet 35 sud-african, racheta fiind lansat de un Su-27. Alte doua MiG-29 ale Eritreei au fost doborate de Su-27 etiopiene cu ajutorul rachetelor R-73 pana la finalul conflictului. De cealalta parte, MiG-urile 29 ale Eritreei au inscris victorii, utilizand R-73, asupra a doua MiG-uri 21 etiopiene.

 

Surse:
Russian Aircraft Weapons
Sistemas de armas
FAS
vnfawing forum
KTRV
Rusia – Victorii
Africa – Victorii

Un filmulete: MAKS 2007

March 5, 2012 in Aviaţie

Filmuletele asta (cu programul complet al MAKS 2007) trebuia impartasit cu voi. Neaparat!

Deci…

Vizionare placuta!

PS:
Trebuie precizat ca filmuletele a fost descoperit de RoNIN
Cu multumiriile de rigoare :)

Su-30 MK2 infipt in harta

March 1, 2012 in Accidente aviatice, Aviaţie

Su-27 UB din Belarus, prabusit in 2009

Su-27 UB din Belarus, prabusit in 2009

Un Su-30 MK2 a percutat harta la 130 km nord de Komsomolsk pe Amur, dupa ce decolase de pe pista KNAAPO pentru un zbor de testare. Conform unor surse din Directoratul Principal pentru Investigatii Militare, exact inainte de a parasi aeronava, pilotii au raportat un incendiu la unul dintre motoare. Ambii piloti s-au catapultat in bune conditii, dar se pare ca unul dintre ei a fost ranit la contactul cu solul.

“While executing acceleration to a maximum speed, the first pilot reported a fire in the right engine. The flight controller immediately ordered the crew to eject. The investigators are taking all necessary steps to establish the cause of the crash,” a declarat un purtator de cuvant al Directoratului Principal pentru Investigatii Militare.

Aeronava apartinea uzinei KNAAPO, si executa zoruri de rutina pentru teste, inainte de livrarea la beneficiar.

Sursa FOTO:
FC

Sursa:
RIA

Un filmulete: Uzina Irkut

February 5, 2012 in Aviaţie, Diverse

Dassault Rafale, un program in picaj

January 29, 2012 in Aviaţie

Rafale

Imi revine deosebita onoare si placere de a pune la zid avionul preferat de Iulica cel Resboinic, si ce moment mai nimerit decat aceasta superba zi de duminica care a inghetat mercurul prin multe termometre?

Intrebarea nu-mi apartine dar a gasit ecou si la noi, fiind murmurata indeosebi de acei experti care isi rad de Dassault si al lor proiect dar si de creatorii francezului de generatie 4,5: cat timp mai are Rafale la dispozitie inainte de a deveni un dezastru financiar pentru Dassault?

Povestea lui Rafale e epica. In 1985 francezii au abandonat ideea care a stat in spatele aparitiei Eurofighterul si si-au spus ca pot face mai bine. Initiativa laudabila, Franta este una dintre tarile care tin la industria militara proprie si braveaza de multe ori cu ea, chiar daca de multe ori au trebuit sa-si inghita mandria si sa apelezi la americani pentru ajutor tehnic. In principal insa ruptura s-a datorat faptului ca francezii aveau nevoie de un avion cu anumite specificatii, ca de exemplu capacitatea imediata de a fi utilizat pe un portavion, si prin urmare, fiind cantonati ferm in ideea lor, iarasi laudabil, s-au gandit ca e mai simplu s-o puna d eun lucru manual. Evident, cand au vazut nota de plata, care era evident mai mare pentru ca le revenea lor in intregime, si nu se platea nemteste ca in cazul EADS, nu au mai fost asa de fericiti. Dar planul ramanea ca Rafale sa devina nu numai avionul francez numarul unu dar si un produs de export de succes.

Rafale B, pus la radiografie

Costurile ridicate nu au fosta singura problema, de fapt momentul pentru asemenea cheltuieli a fost prost ales. Sfarsitul Razboiului Rece a dus la o scadere drastica a bugetelor de achizitie si a eforturilor de a dezvolta noi arme din moment ce inamicul numarul unu nu mai arata deloc amenintator. Asa c Rafale, desi produs finit pana la urma, a iesit sub forma unei platforme de generatia 4++ foarte promitatoare dar cu capacitati operationale mai reduse chiar decat a unor precursori precum Mirage 2000 de exemplu.

Primul Rafale operational, varianta M, a fost livrat marinei nationale in 2000 iar modelul in sine a intrat in serviciu de-abia in 2004, planul incluzand 60 de unitati. Tot in 2004 a fost livrat primul biloc Rafale B catre aviatia militara iar in 2005 a fost inaugurat si monolocul Rafale C. Tot planul zice ca avioanele intrate in uz sunt transa F2 si F3 si ca totalul ar putea vedea 234 de unitati insa conform predictiilor actuale, planul cade si numarul ar putea fi mult mai mic, cu un efect dezastruos pentru linia de asamblare Dassault. Si iarasi ajungem la export care e zero, Dassault investind in trecut cu cap in proiecte care s-au vandut bine, ba chiar s-a suplimentat productia (vezi Mirage 2000).

Sa nu trecem direct la export, sa ramanem la Rafale-ul in uz. In prezent, majoritatea sunt la standardul F2, care include modelele B, C si M, principalul atu fiind capacitatea de a folosi arme de atac la sol.  Din pacate pentru ei, in ciuda radarului performant , F 2-ul nu dispune de un sistem independent de telemetrie cu laser, si prin urmare in Afganistan de exemplu, Rafale a trebuit condus de pana de avioane mai innapoiate precum Super Etandard sau acelasi Mirage 2000, varianta D.

Din 2008 avioanele sunt livrate la standard F3, putand fi altfel utilizate pentru a livra corespondenta atomica a presedintelui Sarko dar si rachete Exocet, preferatele mele. Lotul livrat in 2009 a beneficiat si el de ceva imbunatatiri, de remarcat fiind prezenta radarului Thales RBE2-AA AESA. F4, inca in faza de idee sau pre-productie, ar urma sa se ocupe de instalarea si utilizarea de rachete AA Meteror (cele MBDA).

Asa. Si asa ajungem la exporturi, ideea de baza a articolului si unica sansa de supravietuire a Rafale-ului in bransa 4,5-urilor. Radarul AESA face bine la imagine si teoretic Rafale devine mai competitiv in fata unor concurenti precum F16/15/18, JAS-39NG Gripen, Eurofighter Typhoon sau familia Sukhoi.

Chiar si asa, nu se vinde. Rafale a fost propus si respins pe rand in tari precum Algeria (a castigat Su-30MKA), Grecia (F-16), Maroc (F-16 C/D), Olanda (intre F-35 in viitor si Gripen mai aproape), Norvegia (F-35), Arabia Saudita (Eurofighter Typhoon), Singapore (F-15 SG), Coreea de Sud (F-15 K), Elvetia (Gripen) si Emiratele Arabe Unite (F-16 E/F). Situatia in Brazilia este in continuare incerta iar zvonurile dinspre MMRC-ul indian pun in postura de favorit tot Typhoon-ul, BAE System promitand chiar si o varianta navalizat pentru ambiile portavionice ale indienilor. Dassault a mers atat de jos incat incearca sa-i convinga pe arabii din emirate sa faca un fel de buy-back cu Mirage-urile 2000 din dotare.

Rafale in fortaj

Efect imediat? In 2009 Dassault au produs doar 11 avioane, aproape minimum pentru a tine banda de asamblare in afara pierderilor. Comenzile francezilor pentru aviatia proprie nu se apropie nici ele de predictii. In plus, contractul inchieat in 2008 pe 10 cu SIMMAD  pentru mentenanta si operatiuni post-vanzare nu a dus la rezultatul scontat, si anume o crestere a profitabilitatii achizitiei de Rafale pentru un posibil doritor, problema fiind legata de sub-contractele implicate.

Concluzie: Dassault Rafale poate fi un epic fail. Avion bun, competitiv, continua sa piarda puncte in fata competitorilor si prestigiu in fata Eurofighter-ului pentru simplul motiv ca de-a lungul vremii programul a suferit in urma unor decizii care ar fi putut fi cele bune si corecte dar nu au fost. Viitorul nu suna prea placut, mai ales daca MMRCA-ul nu le vara 10 miliarde de dolari in cont.

Intrebare: cat timp mai are Rafale-ul la dispozitie si mai ales, cat spatiu? Generatia 5, cu toate belele inerente, vine din spate iar generatia 4,5 are deja exemple stabilite ferm in multe tari, cu preturi mai mult sau mai putin avantajoase.

Si Serbia isi cauta multirol nou

December 30, 2011 in Aviaţie

MiG-21 Bis, Fortele Aeriene Sarbe

Una dintre cele mai incercate forte aeriene din Europa, cea sarba, care a si mostenit grosul din fosta aviatie a Iugoslaviei, incepe din 2012 cautarea unui nou multirol. In prezent in dotare sarbii au vreo 3 Mig-uri 29 care au scapat de campania NATO de la sfarsitul anilor ’90 care a cam prapadit acest avion din arsenalui sarbesc, si ceva mai mult de o duzina de Mig-uri 21 invechite si ne Lancerizate.

Sarbii sunt interesati de 12-16 aparate iar pretendentii sunt cei obisnuiti pentru piata actuala si anume F-16, F-18, Rafale, Gripen, Eorfighter dar si Su-30 si surpriza, JF-17-ul chinezesc, clona (macar ca imagine) a IAR-ului 95. Suma pusa la bataie ar fi in jur de 1 miliard de euro asa ca sarbii trebuie sa se decida daca se dedulcesc la avioane NATO sau la ale aliatilor traditionali rusi si chinezi.

Sursa: Reuters

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: