Distrugatoare din casa Burke

Noua strategie navală a Statelor Unite pe următorii 30 de ani este croită să mențină supremația Americană pe mările și oceanele lumii în următoarele decenii,în același timp trebuie să răspundă provocării menținerii acestei puteri maritime în condițiile dificultăților economice cu care se confruntă SUA și se vor confrunta atât America cât și planeta în următorii ani motiv pentru care este prevăzută o ușoară scădere a numărului de vase la finalul acestui plan care se întinde pe trei decenii de la 306 nave (cât prevedea vechiul plan) la 298 nave la nivelul anului 2042, pentru următorii ani este prevăzută o creștere a numărului de nave de la 282 (nivelul din prezent) la 300 de nave în anul 2019,valoare care ar urma să se mențină relativ constantă până în 2042.

Reducerea numărului de vase aflate în serviciu peste 30 de ani ar urma să vină din retragerea din dotare mai devreme decât era prevăzut a 7 crucișătoare Aegis și reducerea comenzii cu 10 unități  pentru navele de asalt din clasa Spearhead (US Navy urmând să beneficieze de serviciile a numai două astfel de nave) de asemenea rata de producție pentru navele LCS (Litoral Combat Ship) și portavioane urmează să fie încetinită iar livrarea primelor submarine nucleare din clasa SSBN-X (ce vor înlocui clasa Ohio) urmează să fie amânată cu doi ani respectiv primul submarin va intra în serviciul flotei în anul 2031 față de anul 2029 așa cum era prevăzut inițial (în cazul acestor submarine nu este exclusă o abandonare a programului fie în favoarea unei prelungiri a duratei de viață a actualelor submarine din clasa Ohio, a unei variante adaptate pentru lansarea de rachete balistice a clasei Virginia sau chiar a unui nou proiect dar cu costuri de producție mai mici).

Noul plan urmează să se desfășoare în trei etape:prima etapă cea pe termen scurt este cuprinsă între anii 2013-2022,a doua etapă pe termen mediu se va desfășura între anii 2023-2032 și ultima etapă între 2033-2042.

Cheltuielile pentru modernizarea flotei se vor cifra la o medie anuală de 15,1 mld $ pentru perioada 2013-2024,urmând ca sumele alocate să crească la aproximativ 19,5 mld $ anual (sumă calculată la valoarea dolarului de astăzi) în perioada 2025-2035,creștere generată de cheltuielile necesare construirii celor 12 submarine SSBN-X, urmând ca în perioada următoare acestui vârf suma să scadă la  15,9 miliarde $ pe an până în anul 2042,media anuală pe care US Navy o va aloca modernizării și construcției de nave în perioada 2012-2042 va fi de 16,8 miliarde $.

Littoral Combat Ship

Pentru înoirea flotei US Navy își propune ca în perioada 2013-2022 să finanțeze construcția în medie a câte unui distrugător pe an,urmând ca în perioada 2023-2036 ritmul de înoire a flotei de distrugătoare să fie de 2-3 nave pe an,iar în perioada 2037-2042 ritmul să scadă la 1-2 nave pe an. Distrugătoarele ce vor intra în dotare vor fi atât din clasa Zumwalt, într-un număr foarte redus, dar și variante îmbunătățite ale Arleigh Burke, care vor continua să reprezinte pentru următoarele decenii pilonul central al flotei Statelor Unite. Numărul de distrugătoare/crucișătoare este de așteptat  să scadă de la 82 de vase în prezent la 74 până în 2014 (efect al retragerii unor crucișătoare Ticonderoga) număr de nave care ar urma să se mențină constant până către anul 2027, an din care numărul lor ar urma să înregistreze o creștere ușoară,de asemenea distrugătoarele Aegis ar urma să beneficieze de serviciile unui nou radar AMDR (Air Missile Defense Radar) care să înlocuiască actualul radar SPY-1, piesa centrală a sistemului Aegis.

Spearhead

Ritmul de construcție pentru submarinele de atac în perioada 2013-2020 urmează să fie de un submarin din clasa Virginia Block III la 2-3 ani, după anul 2020 urmând ca producția să fie accelerată la 2 submarine din clasa Virginia Block IV pe an cu un vârf de 3 bucăți în primul an, din anul 2026 ritmul să fie redus la un submarin clasa Virginia Block V la doi ani. Numărul de submarine de atac urmează să varieze între 39 și 50 de bucăți, de la un nivel de 53 submarine în momentul de față se va atinge un minim de 39 în anul 2030, pentru ca în anul 2037 să se atingă un nou vârf de 50 iar în 2042 numărul să scadă din nou la 45 de submarine.

Numărul de submarine lansatoare de rachete intercontinentale(SSBM),ar urma să scadă de la 14 submarine(cele 14 submarine clasa Ohio),începând din anul 2027 până în 2032 la 10 submarine ca efect al îmbătrânirii și scoaterii din serviciu al acestor submarine,urmând ca din 2033 numărul să crească din nou până la 12 bucăți către anul 2040,atunci când clasa Ohio va fi înlocuită în totalitate de noile SSBN-X.

În privința flotei de 4 SSGN-uri din clasa Ohio(submarine adaptate de la rolul de lansator de rachete balistice la cel de lansator de rachete de croazieră),numărul lor va fi redus de la 4 la 2 în anul 2026 urmând ca ultimele 2 să fie înlocuite începând din 2028 cu un derivat  adaptat pentru acest gen de misiuni al clasei Virginia Block V.

Dotarea cu portavioane urmează să fie susținută prin intrarea în dotare a câte unui portavion la fiecare 5-7 ani, în următorii 30 de ani,perioadă în care numărul lor urmează să fluectueze în intervalul 10-12 bucăți.

Flota de nave amfibii va fi întărită prin achiziția de 2 noi nave din clasa America și a alte 10 LSD(X), până în anul 2032.

Două nave bază destinate susținerii submarinelor urmează să fie construite între anii 2023-2025.

Cinci nave T-AGOS(X) de supraveghere oceanică și 4 T-ARS(X) nave de salvare vor fi de asemenea achiziționate.

Două nave de comandă și control care urmează să le înlocuiască pe actualele construite în anii 1970 urmează să se alăture flotei începând cu anul 2032.

Și nu în ultimul rând achiziția a 55 de nave LCS urmează să fie livrate în următorii 20 de ani, urmând ca din 2030 să își facă apariția un înlocuitor al acestora, cunoscute în momentul de față ca LCS(X).

Sursa:
defensenews