Elvetienii au testat NG-ul

May 5, 2012 in Aviaţie

Elvetianul si suedezul, inainte de decolare

In perioada 2-4 mai, o echipa de specialisti din Luftwaffe (v-ati prins din titlu, nu nemti ci elvetieni) si Armasuisse au testat in zbor  demonstratorul Gripen NG la baza Linkoping, in Suedia. Pe parcursul celor trei zile, a fost evaluat riscul de “degradare” a capabilitatilor Gripen E/F de-a lungul perioadei in care acesta va fi operational. S-au executat patru zboruri de testare cu echipaj mixt.

Intre timp, in paralel cu negocierile interguvernamentale se poarta discutii legate de partea tehnica intre firme din Suedia si Elvetia. Pana in vara se intentioneaza punerea la punct a tuturor aspectelor legate de achizitia in comun a Gripen E/F. De asemenea se evalueaza gradul de risc pe care il presupune conversia variantelor C/D in E/F. In acest context, echipa de piloti si tehnicieni elvetieni au mers in Suedia pentru a efectua zborurile cu demonstratorul NG.

In prima zi elvetienii au executat un program complex pe simulatorul Gripen al bazei de la Linkoping, pentru pentru acomodarea cu Demonstratorul (in 2008 la evaluarile din Elvetia au fost deplasate bilocuri B/D), iar in zilele urmatoare s-au executat patru zboruri care au urmarit evaluarea (si reducerea) riscurilor achizitiei. S-a zburat dupa scenarii cat mai aproapiate de realitate, configurate potrivit nevoilor elvetienilor.

S-au simulat misiuni de aparare aeriana, CAP (combat air patrol) si politie aeriana cu configuratii de armament diferite (le vedeti aici)

Gripen NG, inainte de decolare

Punctul de plecare al zborurilor a fost aeroportul Kinkoping, acestea desfasurandu-se deasupra Marii Baltice la inaltimi cuprinse intre 0 si 3600 metri.

Spre deosebire de varianta clasica A/B/C/D evaluata de elvetieni in 2008, NG-ul are un motor mai puternic (General Electric F414G), mai mult combustibil intern, radar AESA, un nou sistem de lupta electronica, avionica noua, sistem pasiv IRST si doua puncte de acrosaj suplimentare.

Pasul urmator este evaluarea radarului AESA ES-05 Raven, in a doua jumatate a anului, intr-o noua sesiune de zboruri de incercare.

Sursa text si foto:
VBS

Elvetia: Livrarile de Gripen au fost amanate

April 26, 2012 in Aviaţie, Diverse

Gripen E elvetian (CGI via SAAB)

Livrarile primelor avioane de lupta Gripen E/F, fabricate de suedezii de la SAAB si selectate de catre Elvetia la sfarsitul anului trecut, vor incepe in 2018 si vor continua, in ritm de un avion pe luna, pana in 2020. Asta inseamna o intarziere de doi ani fata de planificarea initiala a livrarilor.

Consiliul Federal a hotarat amanarea cu doi ani a livrarilor pentru Gripen NG, urmand sa foloseasca perioada suplimentara de timp pentru finantarea achizitiei printr-un fond, fara a renunta insa la programul de reduceri bugetare. Evident, si aceasta hotarare va trebui supusa deciziei cetateanului de rand, printr-un referendum. Principalul motiv al amanarii livrarilor il constituie coordonarea receptionarii avioanelor cu Suedia, tara producatoare; suedezii au identificat necesitatea achizitionarii a 60-80 de Gripen de noua generatie, dar nu mai devreme de 2018.

Astfel, elvetienii vor elimina necesitatea alocarii de fonduri pentru achizitie inca din 2014 si vor elimina, de asemenea si necesitatea cresterii bugetului apararii. In locul celor 5 miliarde de franci elvetieni, preconizati de Parlament, bugetul apararii va ajunge la 4.7 miliarde. Aproximativ 300 milioane vor fi varsate anual, incepand din 2014, intr-un fond destinat finantarii achizitiei de Gripen.

Pretul achizitiei a fost fixat la o valoare de 3.1 miliarde si se refera la propunerea producatorului suedez, fiind valabil pana in aprile. Ministrul Ueli Maurer a afirmat ca este exclus ca valoarea contractului sa creasca, mentionand totusi ca respectivul contract include si o clauza referitoare la inflatie.  De asemenea Maurer a precizat ca nu sunt asteptate nici un fel de probleme tehnice sau de risc financiar.

Cele 3.1 miliarde acopera si costurile de dezvoltare ale noii generatii de Gripen, Elvetia si Suedia urmand sa plateasca acelasi pret pe exemplar. Cel putin teoretic, elvetienii ar putea avea in teste noul JAS-39 Gripen E/F inca de luna viitoare. In decembrie e asteptata o decizie a Parlamentului Suediei referitoare la achizita noii generatii Gripen, urmand ca in 2013 si elvetienii sa dea verdictul final, in urma unui referendum.

 

Sursa:
24heure

SAAB si FXM (re)lanseaza ofensiva pentru Romania

April 11, 2012 in Diverse

JAS-39 Gripen

Scurt pe doi: Richard Smith si Jerry Lindbergh reprezentanti ai Gripen Europa respectiv FXM (Agentia Suedeza pentru Exportul Materialelor de Aparare si Securitate) au relansat (desi e impropriu spus pentru ca aceasta n-a incetat) campania de promovare a Gripen in Romania, printr-o serie de declaratii.

Smith a declarat ca: „Noi propunem României achiziționarea de avioane de luptă noi, compatibile cu standardele NATO, însoțită de un pachet de cooperare industrială (offset) de cel puțin 100% din valoarea contractului, precum și de opțiuni de finanțare extrem de convenabile”

Lindbergh a declarat ca: „România poate, de asemenea, să aplice conceptul de „pooling and sharing” alături de alți utilizatori de Gripen și să devină un partener respectat și cu drepturi depline în programul Gripen, care ia în considerare părerile utilizatorilor în dezvoltarea platformei”

De asemenea s-a afirmat ca, in cazul achizitiei de JAS-uri 39, livrarile ar avea loc in cel mai scurt timp posibil asigurandu-se antrenament pentru piloti personal tehnic…

Asteptam (de multa vreme) ceva concret si o reactie a esalonului decident, in speranta ca RoAF nu va face Politie Aeriana cu IAR-99 (sau cozi de matura).

 

Sursa:

Comunicat de presa SAAB/FXM

Sursa FOTO:
wiki

Elvetia: Gripen mai ieftin??!

February 8, 2012 in Aviaţie

Gripen, pe drapel

Urmand exemplul concernului Eurofighter care e decis sa-i faca pe indieni sa se razgandeasca, nici suedezii de la SAAB nu au ramas nepasatori in fata ofensivei Dassault.

Desi este vorba de o alta competitie,  cea din Tara Cantoanelor, francezii par hotarati sa-si dea (intr-un sfarsit) jucaria de-i zic ei “omirol” la export.  Nu mai e un secret ca oamenii Unchiului Sarko au pierdut in noiembrie anul trecut competitia pentru inlocuirea venerabilelor F-5E Tiger II elvetiene. Castigatorii contractului pentru 22 de aeronave multirol au fost suedezii de la SAAB care au oferit 22 de JAS-39 E/F contra sumei de 3.1 miliarde de franci (echivalentul a 2.6 miliarde de euro) oferta lor fiind considerata ca avand cel mai bun raport calitate pret.

Ca raspuns, Dassault a trimis Comisiei de Aparare a Parlamentului Elvetian o scrisoare in care prezenta o contraoferta: 18 Rafale la un pret total de 2.7 miliare de franci.

Pana la sfarsitul acestei luni Parlamentul ar trebui sa aprobe in mod oficial afacerea cu SAAB, urmand ca legiuitorii sa aprobe contractul pana la sfarsitul anului. Ca raspuns la contraoferta Dassault, pentru a putea sa-si asigure vanzarea celor 22 de E/F-uri SAAB a decis sa modifice pretul .

Conform lui Andres Carp, directorul Saab Elvetia, citat de cotidianul Tages-Anzeiger, pretul va fi mai mic de 3.1 miliarde de franci. Unele surse citate de respectivul cotidian sugereaza ca valoare contractului ar putea fi cuprinsa intre 2.5 si 2.8 miliarde de franci. Reprezentatii SAAB subliniaza faptul ca contractul ar fi semnat intre cele doua guverne, Guvernul Suedez urmand sa actioneze ca garant in eventualitatea unor dificultati in livrarea aeronavelor.

Sursa:
expatica

Quo Vadis multirol

January 31, 2012 in Aviaţie

Eternul MiG-21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Multumesc Grifonului pentru titlu si sustinere. Stiu, subiectul este fumat, rasfumat, rasdiscutat dar mereu interesant. Prin urmare, strangand din dinti si cu destul calm, am purces la abordarea “subectului” pentru a revizui datele curente, in incercarea de a descoperi sursa raului si puzderia de variante care par a rasari din toate partile. Intrebarea ramane: cum sa-ti iei avion nou daca n-ai ban si nici nu excelezi la vointa politica?

Fapt: MiG-ul-21 LanceR e la final de poveste. Upgradat, vopsit in repetate randuri, e pe cale sa se dezmembreze in aer. Tine inca steagul sus mai mult de nevoie, si se descurca, conform scenariului imaginat de Iulica cel Resboinic (aka Pufosenia) cu flota rusa ce vasleste cu elan in largul Constantei.

LanceR-ul nu este singurul MiG.ro care inca zboara si cu siguranta nu singurul care pica din cauza ca zboara de prea multa vreme. Bisonul indian e un exemplu, fiind la randul lui impanat cu tehnologie ceva mai recenta, si mai exista si varianta Mig 21 2000, nascuta din pasiunea indienilor pentru avionul in cauza si oportunismul rusesc destinat amatorilor de cosciuge zburatoare.

Noi am colaborat cu israelienii, la fel de versati in modificarea, adaptarea si cumintirea proiectelor rusesti ca orice chinez de treaba. Ne-au umblat la radar, la avionica, la armament (mie imi place Pitonul) si asa s-a nascut LanceR-ul, o denumire cel putin geniala. Avionul n-a fost nici el rau…..Si-au aruncat chiar si un ochi prin Sniper dar n-a fost sa fie si din pacate tot ce ne-au ramas din Mig-ul 29 Sniperizat sunt pozele in care Iulica si cu Juniorul il tin in brate si-i plang destinul tragic (prea scump, prea putin, prea de tot).

Sa nu ne indepartam de la subiect. Structural, multirolul tine de 3 aspecte, simple in definire, complicate in practica: capabilitatile noului multirol, finantare si aspectul international. La acest amestec deja: politica, care oricum e o….prostituata si de ce nu, ambitiile unora.

As vrea sa vorbesc despre capabilitati ca de restul sunt satul. Lucrurile sunt simple. Trecand peste NATO, scuturi americane, si alte protectii aliate, ne dam cu capul de ideea ca avem vecini nervosi la est care au cam aratat cum sta treaba in Georgia. Vecinii astia nervosi au avioane precum Su-27 si familia ceea ce ridica stacheta calitatii destul de mult si ne demonstreaza ca abordarea blocului estic al NATO nu poate sa traiasca o vesnicie din Mig-uri invechite ci trebuie reorientata catre avioane mai noi, mai capabile si mai orientate catre anihilarea Su-urilor sus-numite.

Neputand sa ne permitem, oricat am vreau, un numar prea mare de avioane, ci cel mult un schelet de flota militara/politie aeriana, cerintele raman pentru un avion chiar multirol, care sa faca treaba dovedida si la sol (chiar si pe mare Iulica, in caz ca-ti vin rusii mai tarziu) si in aer. Plus, trebuie tinut cont de interoperabilitatea cu restul avioanelor NATO, mentenanta, piese de schimb si armament, de preferabil ceva suficient de bun dar simplificat pentru noi si ale noastre facilitati implicate. Nu cred in solutiile aplicate de unguri sau cehi, cu leasing operational desi baietii de la Saab sunt foarte convingatori si nici varianta sh nu-mi surade, decat in conditii financiare uimitoare si cu un pachet aferent probabil imposibil.

....ajuns paznic pe la porti...

Asa ca am deschis procedura de oferte pentru multirol, sau cum dracu io spune chestiei asteia nefinalizate. Asa ca au venit, rand pe rand, la curtea lui Basescu, ca le e seful de facto al armatei, SaaB cu al lor Jas-39 Gripen, EADS, filiera italo-spanica cu Eurofighter Typhoon si nelipsitul Lockeed Martin cu celalalt nemuritor multirol al planetei,  F-16 american, vanturat in atatea variante , cele mai multe second-hand, incat media a reactionat foarte urat (cand o aparea revista, speram sa facem putina lumina pe subiect). In discutie s-a aruncat cu emfaza si posibilitatea de a deveni mandri operatori de F-35 in viitor (probabil cand asta o fi disponibil in varianta sh).

Inainte de toate astea insa, a fost Israelul cu legaturile lancerizate si o presupusa mai mult sau mai putin exacta afacere privind achizita de F-16 A/B Netz. Tot sh, tot upgradate, modernizate (puneam la bataie si o mana de vopsea in culori camo ROAF).

F-16A israelian

Tinand cont de faptul ca F-16 corespunde cu cele mai multe dintre conditiile ce trebuiesc indeplinite de ideea noastra de multirol, afacerea israeliana a plecat de la un considerent simplu: ei isi vindeau harburile, noi aveam nevoie de avioane vandute de cineva apropiat, care sa ne ofere si intretinere, si piese, si arme, si un umar pe care sa ne putem odihni cand dam de greu.

Netz-ul este un F-16 Block 52 customizat pentru Cheyl Ha’Avir, adica bonus la avionica si armament. Personal, am incredere in armele astora pentru ca Israelul este una dintre putinele tari din lume cu armata in stare permanenta de alerta, care investesc mult in calitatea armelor pentru ca doar asta ii tine la distanta pe vecinii neprietenosi care-i cam inconjoara. Dar, un F-16 sh ramane sh.

Discutia e veche, cam de prin 2005, si pare mult mai indepartata de realizarea acum, desi cele 75 de avioane de vanzare al Cheyl Ha’Avir-ului sunt tot nevandute. La momentul ala, ceea ce e de-a dreptul surprinzator, SUA si Lockheed binecuvantasera afacerea insa ei nu stiau cum e cu romanii probabil. Afacerea a intrat in categoria legendelor urbane, iar noi am ramas la bordul LanceR-elor care erau inca mandre pe-atunci.

Si un F-16CJ

Concluzie (calatorului ii sade bine cu drumul): deasupra e poza viitorului avion al RoAF. Nu am nicio indoiala in privinta asta. Cu riscul de a incasa bolovani de la colegii de redactie, F-16 pare cel mai aproape de criteriile specifice Romaniei, daca tinem cont de bani, politica si vointa.

Dassault Rafale, un program in picaj

January 29, 2012 in Aviaţie

Rafale

Imi revine deosebita onoare si placere de a pune la zid avionul preferat de Iulica cel Resboinic, si ce moment mai nimerit decat aceasta superba zi de duminica care a inghetat mercurul prin multe termometre?

Intrebarea nu-mi apartine dar a gasit ecou si la noi, fiind murmurata indeosebi de acei experti care isi rad de Dassault si al lor proiect dar si de creatorii francezului de generatie 4,5: cat timp mai are Rafale la dispozitie inainte de a deveni un dezastru financiar pentru Dassault?

Povestea lui Rafale e epica. In 1985 francezii au abandonat ideea care a stat in spatele aparitiei Eurofighterul si si-au spus ca pot face mai bine. Initiativa laudabila, Franta este una dintre tarile care tin la industria militara proprie si braveaza de multe ori cu ea, chiar daca de multe ori au trebuit sa-si inghita mandria si sa apelezi la americani pentru ajutor tehnic. In principal insa ruptura s-a datorat faptului ca francezii aveau nevoie de un avion cu anumite specificatii, ca de exemplu capacitatea imediata de a fi utilizat pe un portavion, si prin urmare, fiind cantonati ferm in ideea lor, iarasi laudabil, s-au gandit ca e mai simplu s-o puna d eun lucru manual. Evident, cand au vazut nota de plata, care era evident mai mare pentru ca le revenea lor in intregime, si nu se platea nemteste ca in cazul EADS, nu au mai fost asa de fericiti. Dar planul ramanea ca Rafale sa devina nu numai avionul francez numarul unu dar si un produs de export de succes.

Rafale B, pus la radiografie

Costurile ridicate nu au fosta singura problema, de fapt momentul pentru asemenea cheltuieli a fost prost ales. Sfarsitul Razboiului Rece a dus la o scadere drastica a bugetelor de achizitie si a eforturilor de a dezvolta noi arme din moment ce inamicul numarul unu nu mai arata deloc amenintator. Asa c Rafale, desi produs finit pana la urma, a iesit sub forma unei platforme de generatia 4++ foarte promitatoare dar cu capacitati operationale mai reduse chiar decat a unor precursori precum Mirage 2000 de exemplu.

Primul Rafale operational, varianta M, a fost livrat marinei nationale in 2000 iar modelul in sine a intrat in serviciu de-abia in 2004, planul incluzand 60 de unitati. Tot in 2004 a fost livrat primul biloc Rafale B catre aviatia militara iar in 2005 a fost inaugurat si monolocul Rafale C. Tot planul zice ca avioanele intrate in uz sunt transa F2 si F3 si ca totalul ar putea vedea 234 de unitati insa conform predictiilor actuale, planul cade si numarul ar putea fi mult mai mic, cu un efect dezastruos pentru linia de asamblare Dassault. Si iarasi ajungem la export care e zero, Dassault investind in trecut cu cap in proiecte care s-au vandut bine, ba chiar s-a suplimentat productia (vezi Mirage 2000).

Sa nu trecem direct la export, sa ramanem la Rafale-ul in uz. In prezent, majoritatea sunt la standardul F2, care include modelele B, C si M, principalul atu fiind capacitatea de a folosi arme de atac la sol.  Din pacate pentru ei, in ciuda radarului performant , F 2-ul nu dispune de un sistem independent de telemetrie cu laser, si prin urmare in Afganistan de exemplu, Rafale a trebuit condus de pana de avioane mai innapoiate precum Super Etandard sau acelasi Mirage 2000, varianta D.

Din 2008 avioanele sunt livrate la standard F3, putand fi altfel utilizate pentru a livra corespondenta atomica a presedintelui Sarko dar si rachete Exocet, preferatele mele. Lotul livrat in 2009 a beneficiat si el de ceva imbunatatiri, de remarcat fiind prezenta radarului Thales RBE2-AA AESA. F4, inca in faza de idee sau pre-productie, ar urma sa se ocupe de instalarea si utilizarea de rachete AA Meteror (cele MBDA).

Asa. Si asa ajungem la exporturi, ideea de baza a articolului si unica sansa de supravietuire a Rafale-ului in bransa 4,5-urilor. Radarul AESA face bine la imagine si teoretic Rafale devine mai competitiv in fata unor concurenti precum F16/15/18, JAS-39NG Gripen, Eurofighter Typhoon sau familia Sukhoi.

Chiar si asa, nu se vinde. Rafale a fost propus si respins pe rand in tari precum Algeria (a castigat Su-30MKA), Grecia (F-16), Maroc (F-16 C/D), Olanda (intre F-35 in viitor si Gripen mai aproape), Norvegia (F-35), Arabia Saudita (Eurofighter Typhoon), Singapore (F-15 SG), Coreea de Sud (F-15 K), Elvetia (Gripen) si Emiratele Arabe Unite (F-16 E/F). Situatia in Brazilia este in continuare incerta iar zvonurile dinspre MMRC-ul indian pun in postura de favorit tot Typhoon-ul, BAE System promitand chiar si o varianta navalizat pentru ambiile portavionice ale indienilor. Dassault a mers atat de jos incat incearca sa-i convinga pe arabii din emirate sa faca un fel de buy-back cu Mirage-urile 2000 din dotare.

Rafale in fortaj

Efect imediat? In 2009 Dassault au produs doar 11 avioane, aproape minimum pentru a tine banda de asamblare in afara pierderilor. Comenzile francezilor pentru aviatia proprie nu se apropie nici ele de predictii. In plus, contractul inchieat in 2008 pe 10 cu SIMMAD  pentru mentenanta si operatiuni post-vanzare nu a dus la rezultatul scontat, si anume o crestere a profitabilitatii achizitiei de Rafale pentru un posibil doritor, problema fiind legata de sub-contractele implicate.

Concluzie: Dassault Rafale poate fi un epic fail. Avion bun, competitiv, continua sa piarda puncte in fata competitorilor si prestigiu in fata Eurofighter-ului pentru simplul motiv ca de-a lungul vremii programul a suferit in urma unor decizii care ar fi putut fi cele bune si corecte dar nu au fost. Viitorul nu suna prea placut, mai ales daca MMRCA-ul nu le vara 10 miliarde de dolari in cont.

Intrebare: cat timp mai are Rafale-ul la dispozitie si mai ales, cat spatiu? Generatia 5, cu toate belele inerente, vine din spate iar generatia 4,5 are deja exemple stabilite ferm in multe tari, cu preturi mai mult sau mai putin avantajoase.

Brazilia: FX-2 poate deveni FX-2…U!?

December 31, 2011 in Aviaţie

Mirage 2000 brazilian

U. FX-2U!

Ce vrea să însemne asta? Păi, cred că nu astrica să facem mai întîi o scurtă recapitulare.

Prin 2000, în baza proaspetei stabilităţi economice, Força Aérea Brasileira a demarat câteva programe de întinerire şi modernizare a inventarului de paseri metalice.

Printre programe, FX, care urmărea achiziţia a treizeci şi şase avioane noi, interceptoare de front, destinate înlocuirii bătrânelor Mirage III, a avut ca efect cumpărarea în 2005 a doisprezece avioane Mirage 2000 second hand. Zece dintre acestea fiind în varianta “C”, iar alte două fiind “B”-uri, toate ex-Armee de L’Air

Pentru FX au concurat Rafale, Gripen şi F/A-18 Super Hornet.

Aşa cum am spus, câştigători au fost francezii cu… Mirage 2000 aflate în uz.

Prin Noiembrie 2007, programul F-X a fost modificat şi rebotezat: F-X2. Acum, era vorba de alţi bani, mult mai mulţi, astfel încât la competiţie au fost mai mulţi participanţi: Eurofighter Typhoon, Suhoi Su-35, Saab Gripen, Dassault Rafale, Boeing F/A-18E/F Super Hornet şi F-16 Fighting Falcon Block 70 BR de la Lockheed Martin, care au participat cu acet tip, deşi fuseseră invitaţi să prezante prea-noul F-35 Lightning II.

Cam la un an după, brazilienii au stabilit o listă scurtă: Saab Gripen NG, Dassault Rafale şi Boeing F/A-18E/F Super Hornet. În Februarie anul următor, adică era deja 2009, cele trei companii au înaintat ofertele de preţ, finale.

Vax.

După vreo juma’ de an, preşedintele Bzraziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, a anunţat după o vizită surpriză şi o  bârfă cu Nicolas Sarkozy-cel-Frumos, a anunţat spuneam, că Rafale este cu un pas în faţa celorlalţi competitori, pe motiv de proaspătă înţelegere franco-braziliană întru cooperare pe linie militară, unde se lăsa cu transfer de tehnologie… en gross.

La numai câteva zile după, fix de Independece Day-ul Braziliei, s-a anunţat public că se negociază pentru 36 avioane Dassault Rafale, deşi Ministerul Apărării nu a confirmat că Rafale ar reprezenta decizia sa finală.

Rafale, vopsit brazilieneşte

Care Rafale, ar fi arătat brazilian aproape-fix ca în imaginea de mai sus.

Pe 5 Ianuarie 2010, Forţele Aeriene Braziliene au şoptit mass-mediei că au plasat Saab Gripen NG deasupra celorlalţi concurenţi… printre altele şi pentru costurile per bucată & de mentenanţă. Plus că piloţii de teste îl preferau pe Gripen.

Minunat! Ar fi trebuit să se lase cu cheltuială şi fericeală, dar n-a ieşit nici un drac: în luna Februarie, a anului 2011, s-a decis… să se decidă mai târziu.  Nu prea mai erau bani, cică.

Acum, aşa de final de an, se mai întâmplă ceva: surse de încredere spun că există un studiu alternativ, pentru achiziţionarea celor şaizeci de avioane Mirage 2000-9 ale Emiratelor Arabe Unite, în timp ce Forţele Aeriene iau în considerare cumpărarea de F-16 uzate şi parcate la loc cu nisip şi chiar F-18 din stocurile US Navy. Recent, piloţi brazilieni au fost trimişi să zboare pe F-16.

F-16 AMARG

Minunatele pensionare F-16…

O altă opţiune ce se ia acum în calcul, este închirierea de Saab Gripen A/B, sau C/D, care vor face mai comodă tranziţia către Gripen NG.

Partea proastă, e că în competiţia FX-2 au concurat numai avioane din generaţia a patra, în timp ce alte ţări membre BRIC deja dezvoltă avioane proprii din generaşia a cincea.

Sau partea proastă este că avioanele Mirage 2000 vor zbura până în 2013 şi F-5M-urile vor fi retrase în 2017?

Criza financiară i-a ars şi pe ei.

Poate că ar fi fost mai bine, vorba unui comentator brazilian, dacă ar fi optat pentru Flanker şi acum ar fi colaborat cu Rusia şi India la programul PAK-FA.

Aşa, FX-2 s-ar putea să devină FX-2U, cu “U” de la used.

Sursa: Aereo

Si Serbia isi cauta multirol nou

December 30, 2011 in Aviaţie

MiG-21 Bis, Fortele Aeriene Sarbe

Una dintre cele mai incercate forte aeriene din Europa, cea sarba, care a si mostenit grosul din fosta aviatie a Iugoslaviei, incepe din 2012 cautarea unui nou multirol. In prezent in dotare sarbii au vreo 3 Mig-uri 29 care au scapat de campania NATO de la sfarsitul anilor ’90 care a cam prapadit acest avion din arsenalui sarbesc, si ceva mai mult de o duzina de Mig-uri 21 invechite si ne Lancerizate.

Sarbii sunt interesati de 12-16 aparate iar pretendentii sunt cei obisnuiti pentru piata actuala si anume F-16, F-18, Rafale, Gripen, Eorfighter dar si Su-30 si surpriza, JF-17-ul chinezesc, clona (macar ca imagine) a IAR-ului 95. Suma pusa la bataie ar fi in jur de 1 miliard de euro asa ca sarbii trebuie sa se decida daca se dedulcesc la avioane NATO sau la ale aliatilor traditionali rusi si chinezi.

Sursa: Reuters

Brazilia doreste doua portavioane noi

December 9, 2011 in Aviaţie, Marină

CATOBAR pentru Brazilia

Guvernul frencez si DCNS au urmarit cu atentie intentiile Braziliei in ceea ce priveste portavioanele si, desi la acest moment Brazilia are un singur portavion, São Paulo, fostul Foch al Marinei Frantei, revitalizat, acesta este totusi este destul de vechi avand aproape o jumatate de secol de navigare, iar brazilienii sunt interesati de achizitia unor nave noi.

Pe 18 Octombrie, Ministrul brazilian al Apararii a spus in cadrul vizitei sale la Paris ca tara sa studiaza nevoia de a construi un portavion: “This will be an aircraft carrier, which ideally will built in Brazil, with the import of some technologies. “

Mai exact Brazilia planuieste constructia a doua portavioane cu propulsie clasica.

Acest fapt, deschide noi perspective pentru Rafale…

Dar, sa o luam ceva mai de dinapoi: Franta ajuta deja Brazilia la construirea primului submarin nuclear de atac ce va fi propulsat de un sistem atomic national pe care brazilienii il construiesc cu ajutor francez. De asemenea, Franta a vandut Braziliei patru submarine de atac cu propulsie conventionala. La Paris, este asteptata o decizie din partea Braziliei, in doisprezece pana la optisprezece luni, iar problemele leagate de bugetarea fondurilor necesare nu este vazuta ca un inconvenient, deoarece se considera ca Brazilia are nevoie de sa continue modernizarea fortelor armate, datorita ambitiilor sale strategice.

Revenind la Rafale, Franta inca insista pe tema vanzarii de astfel de avioane in Brazilia, surse din industria franceza estimand ca marinarii au preluat controlul si initiativa apararii Braziliei: “They are the ones who understand that Brazil wants to change in size by acquiring SNA and aircraft carriers.”

Indecizia Fortelor Aeriene Braziliene pentru achizitia de Rafale ar putea fi depasita, dat fiind ca avionul francez este disponibil nativ si in varianta ambarcata pe portavion.

Desigur, mai exista si competitorul F-18, dar cam atat, deoarece Gripen NG navalizat… exista doar in vorbe.

Sursa: Le Point

 

 

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: