You are browsing the Blog for MIg-21 LanceR - Portal Resboiu.

Azi se zboaraaa! Cer senin peste Baragan(u)!

May 8, 2012 in Aviaţie

Pe la Borcea, by RoNIN

Bre, azi se zboară! De dimineaţă au început, iar unele trec pe aici, pe cer, pe deasupra Călăraşiului, şi eu îl anunţ bucuros ca un copil pe Griffon236:

- A mai trecut unul! Eram în curte de data asta! Era lung cât o palmă…

N-am prins nici unul în poză, dar de fiecare dată m-am gândit la bucurii: ale celor de la manşă, că zboară, şi ale noastre, că le auzim şi vedem, că zboară!

Cer senin prietenilor şi prietenelor piloţi!

Apropos… bro’ Maverick, aşteptăm un rând de bere după ce faci trecerea pe “ţeavă”! :)

Tags: ,
6 Comments »

Martea tehnica: R-73/AA-11 Archer

April 10, 2012 in Aviaţie, Martea tehnica

R-73 expusa in fata LanceR A 8107, Bacau, 2009

Ca urmare a rezultatelor slabe obtinute in timpul razboiului din Vietnam, Statele Unite au inceput dezvoltarea unei noi generatii de evioane de lupta, care sa includa invatamintele acumulate in perioada respectiva. F-14, F-15, F-16 si F-18 au fost gandite pentru obtinerea superioritatii aeriene, si implicit sa asigure superioritatea in lupta aeriana apropiata. La mijlocul anilor ’70, odata cu aparitia informatiilor despre noile avioane dezvoltate in Vest, in URSS a inceput dezvoltarea unui “raspuns simetric” care se va concretiza la inceputul anilor ’80 in doua noi avioane “de front” care sa contracareze noile amenintari “capitaliste”. Este vorba, evident de MiG-29 si Su-27.

Estimarile initiale referitoare la o noua racheta care sa inarmeze noua generatie de avioane sovietice, au aratat ca nici macar o versiune mult imbunatatita a R-60 nu ar satisface noile necesitati. Conform respectivelor estimari, noua racheta ar fi trebuit sa fie foarte manevrabila si asigure posibilitatea de angajare a tintei de la toate racursurile (“all aspect”).
Lucrarile preliminare de dezvoltare a rachetelor destinate noii generatii de avioane, au fost repartizate, prindoua Decizii ale Consiliului de Ministri din 26 iulie 1974, catre doua birouri de proiectare:

  1. OKB Molnya, urma sa se ocupe de dezvoltarea unei rachete pentru lupta aeriana apropiata, foarte manevrabila si de mici dimensiuni – K-73. Racheta s-a vrut a fi o dezvoltare incrementala a R-60 dar datorita cerintelor de manevrabilitate ridicata s-a permis cresterea greutatii la un nivel intermediar intre R-60 si R-13;
  2. OKB Vympel, urma sa se ocupe de dezvoltarea unei rachete cu raza scurta de actiune si capabilitati all-aspect. Aceasta ar fi trebuit sa fie o dezvoltare directa a K-13 cu un cap de autoririjare perfectionat si caracteristici aerodinamice mult imbunatatite.

Scara evolutiei: R-13M, R-14, R-60 si R-73

Cerintele de supermanevrabilitate ale rachetei au definit necesitatea noua arma sa poata atinge fara probleme unghiuri de atac de pana la 40 grade. La asemenea unghiuri de atac, eficienta suprafetelor de comanda clasice ale rachetelor aer-aer este aproape zero. Modificarea suprafetelor portante a fost de asemenea considerata inutila datorita distantelor scurte la care arma ar fi trebuit utilizata. Singura solutie viabila a fost considerata tranzitia catre unitati gazodinamice care sa asigure modificarea directiei de zbor. Avand in vedere dimensiunile reduse ale K-73, din considerente de spatiu, nu a fost luat in calcul un senzor all aspect.

Totusi, la Biroul de Poiectare Arsenal din Kiev a fost dezvoltat senzorul de autodirijare Mayak (OGS MK-80), cu un nou senzor IR si dimensiuni suficient de compacte. Noul Senzor asigura achizitia tintei pana la unghiuri de 60 grade (fata de axul armei), de 12 ori mai mult decat cel de pe R-60. Mai tarziu, limitele de miscare a senzorului au fost marite pana la 75 grade fata de axul armei. Viteza unghiulara de urmarire a tintei era de 60 grade pe secunda. Senzorul Mayak era prevazut din start cu contra-contramasuri. Astfel, pe langa cresterea plansei de sensibilitate a elementului fotodetector, a fost introdus un element care sa masoare variatia puterii radiatiei IR in timp, precum si un procesor digital de semnale cu mai multe canale; senzorul putea face deosebirea intre capcanele termice (flare) lansate de tinta si radiatia constanta emisa de motorul acesteia. De asemenea, algoritmii pilotului automat au fost modificati astfel incat sa se tinteasca un punct din fata ajutajelor motoarelor avionului tinta, asigurand lovirea unor elemente sau sisteme esentiale ale acesteia.

R-73

In ciuda lipsei une cerinte formale ca racheta sa poata angaja tinte idiferent de racurs, echipa de proiectare/dezvoltare a K-73 a decis adoptarea senzorului Mayak, considerand ca mai devreme sau mai tarziu, o racheta cu capabilitati all aspect va fi oricum solicitata. Totusi, asigurarea acestor capabilitati presupunea cresterea dimensiunilor si a greutatii. Proiectul initial, fara suprafete de comanda sau portante avea manevrabilitatea limitata, unghiurile mari de atac sunt necesare in cazul luptei aeriene manevriere nefiind compatibile cu aceasta configuratie aerodinamica.

Pentru o perioada proiectantii au luat in calcul o formula fara suprafete aerodinamice de comanda dar in cele din urma s-au oprit asupra uneia cu sase planuri. Utilizarea unui sistem de comanda integral gazodinamic, limita timpul de zbor controlat la timpul de ardere a motorului racheta, lucru care limita in mod semnificativ flexibilitatea tactica de intrebuintare. S-a decis adoptarea unei configuratii aerodinamice asemanatoare cu cea a R-60. Totusi echipa de proiectare a trebuit sa asigure stabilitatea rachetei in cazul utilizarii unui pilot automat care folosea clasicele giroscoape. S-a renuntat la roleroane, utilizandu-se in schimb eleroane interconectate cinematic, formula care nu a dus la cresterea masei rachetei. De asemenea in sectiunea de coada a rachetei erau dispuse elementele de comanda ale sistemului de control gazodinamic.

  • Sectiunea 1 continea  senzorul de aurodirijare Mayak. La exterior se aflau senzorii de glisada si unghi de atac, destabilizatoarele si suprafetele aerodinamice de comada. Pentru generarea semnalelor de control a directiei, pilotul automat folosea informatii de la senzorii de unghi de atac si cei de glisada dispusi pe sectiunea unu a corpului rachetei, in fata destabilizatoarelor;
  • Sectiunea 2 cuprindea verinele de actionare a suprafetelor aerodinamice de comanda, pilotul automat si un focos activ radio de proximitate;
  • Sectiunea 3 cuprinde un generator de gaze cu combustibil solid. Gazul produs de acesta este trimis direct catre verinele de actionare a suprafetelor aerodinamice de comada respectiv printr-o conducta catre verinele de actionare ale eleroanelor si a vanelor de control al tractiunii din ultima sectiune a rachetei;
  • Sectiunea 4 contine incarcatura de lupta cu efect exploziv-fragmentatie, tip bara continua, mecanismele de siguranta si detonare a acesteia. Raza distructiva a incarcaturii de lupta este de 3.5 metri;
  • Sectiunea 5 are la interior motorul racheta cu combustibil solid, in ajutajul caruia sunt dispuse vanele de control al tractiunii. Tot in aceasta sectiune sunt dispuse si verinele de actionare a eleroanelor inerconectate cinematic.

Acelas LanceR A 8107

In afara de corpul motorului racheta, fabricat din otel, la constructia R-73 se folosesc pe scara larga aliaje de aluminiu. Racheta se acrosaza pe avionul purtator cu ajutorul lansatoarelor APU-73-1 sau APU-73-1D. In cele din urma, R-73 a fost declarata operationala in 1984. Distanta maxima de lansare (la altitudine mare din sectorul frontal al tintei) ajungea la 30 km, R-73 putand angaja cu succes tinte care manevrau cu suprasarcini de pana la 12 G. Pentru a se putea pune in valoare caracteristicile HOBS ale armei, aceasta era folosita in conjunctie cu sistemul de tintire montat pe casca pilotului Shchel-3UM. Acesta permite pilotului sa desemneze tinte in limita a +/- 60 grade in plan orizontal, respectiv +60/-15 grade in plan vertical. Din 1988, R-73 a fost exportata in Gemania de Est, mai apoi fiind exportata in toata lumea impreuna cu Mig-29 si Su-27 si variantele lor.

Caracteristici tehnice R-73:

  • lungime – 2.9 m
  • calibru – 170 mm
  • anvergura – 0.51 m
  • greutate – 105 kg
  • incarcatura de lupta – 7.4 kg
  • distanta de actiune – 300-30000 m
  • inaltime de lansare – 30-20000 m

MiG-21 MF LanceR C, Nr. 5727, pilotat de Capitan-comandor Gheorghe "Gica" Stancu. Are acrosate doua rachete inerte R-73U/AU

PS – In lupta:

Pilotii rusi au 3 victorii la activ, obtinute cu rachete R-73: prima in septembrie 1994 cand un Su-27 a doborat un L-39 cecen; a doua in 1996 cand un MiG-29 a doborat un avion Yak-40 apartinand Aeroflot; a treia in august 2008 cand un MiG-29 a doborat un UAV Hermes 450 georgian.

In timpul ultimului conflict dintre Etiopia si Eritreea din 1998-2000, cele doua parti combatante au pus fata in fata cele doua aviane de superioritatea aeriana rusesti, Su-27 (de partea Etiopiei) si MiG-29 (de partea Eritreei). Prima victima a R-73 in acest conflict a fost un avion civil Learjet 35 sud-african, racheta fiind lansat de un Su-27. Alte doua MiG-29 ale Eritreei au fost doborate de Su-27 etiopiene cu ajutorul rachetelor R-73 pana la finalul conflictului. De cealalta parte, MiG-urile 29 ale Eritreei au inscris victorii, utilizand R-73, asupra a doua MiG-uri 21 etiopiene.

 

Surse:
Russian Aircraft Weapons
Sistemas de armas
FAS
vnfawing forum
KTRV
Rusia – Victorii
Africa – Victorii

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
16 Comments »

Martea tehnica: R-60/AA-8 Aphid

April 3, 2012 in Aviaţie, Diverse, Martea tehnica

BE-250, BE-500 si R-60, expuse in fata unui LanceR A

Dupa ce, incepand cu 1934 a ocupat postul de proiectant sef adjunct in cadrul departamentului de Constructie Aeronave Experimentale al TsAGI (Institutul Central pentru Aerodinamica si Hidrodinamica), in urma unei decizii a Consiliului de Ministri din 1948, Matus Ruvimovici Bisnovat a fost numit la conducerea proaspat infiintatului Birou de proiectare 293 (OKB-293). In ’54 Biroul a fost renumerotat, devenind OKB-4, ajungand peste ani principala institutie de proiectare a rachetelor aer-aer cu raza scurta, medie si lunga de actiune.

Proiectata la inceputul anilor ’70 cand seria K-13 ajungea la maturitate cu variantele R-13M si R-13M1 (limitele conceptului fiind atinse), R-60 (Izdeliye 62) face parte dintr-o noua categorie de arme aer-aer, asa numitele rachete pentru lupta apropiata (sau dogfight missiles). Noile arme erau caracterizate prin: raza minima de lansare foarte scurta (care de multe ori nu depasea distanta eficace de tragere cu tunul de bord); posibilitati de manevra foarte bune (cu suprasarcini laterale care depsau de cateva ori pe cele atinse de tinta in timpul manevrelor evazive); inertie redusa a rachetei si viteze unghiulare foarte mari ale senzorului in infrarosu, care sa permita urmarirea tintei; greutate si gabarit reduse care sa permita inarmarea avionului purtator cu cat mai multe rachete.

R-60 a fost dezvoltata intr-un interval foarte scurt de timp. In 1971 a inceput testele la scara larga: primul test a constat in lansarea de pe un lansator de la sol, catre o sursa de caldura pozitionata pe un stalp. Au urmat teste de lansare de pe MiG-21 si in decembrie 1973 a devenit operationala (cu doi ani inainte de racheta de fabricatie franceza Matra Magic).

Prototipul LanceR III la Expomil 1999, printre armele expuse se afla si R-60 (Foto Alexandru Trandafir)

R-60 a fost proiectata pentru lupta aeriana manevriera apropiata. Poate angaja atat tinte in zbor la joasa inaltime (LD/SD – look down/shoot down), cat si tinte la sol cu emisie puternica de radiatie termica. Aspectul general este asemanator cu cel al K-13 cu canarduri si aripi portante aranjate cruciform. Pentru cresterea eficientei suprafetelor de comanda integral mobile la unghiuri mari de atac precum si pentru fluidizarea curgerii fileurilor de aer, au fost instalate in fata acestora niste ampenaje canard fixe, numite destabilizatoare. Fuzelajul rachetei R-60 este impartit pe sectiuni, dupa cum urmeaza:

  1. Sectiunea unu adaposteste senzorul IR “Komar” (OGS-60TI), dezvoltat la Biroul de Proiectare Arsenal din Kiev, de catre o echipa sub conducerea lui S. Alekseenko. Senzorul avea integrat un girostabilizator cu inertie scazuta care-i permitea sa detecteze tinte aflate la maxim 12 grade fata de axul armei (off bore sight) limita angulara de detectie fiind de 5 grade. La exteriorul acestei sectiuni  sunt montate cele patru destabilizatoare.

  2. Sectiunea doi adapostea incarcatura de lupta exploziv/fragmentatie de tip bara continua, cu greutate mai mica de 3 kilograme. Aceasta avea o distanta eficace de 2.5 metri, o lovitura directa fiind necesara pentru distrugerea tintei. In consecinta, incarcatura de lupta a fost mutata cat mai in fata posibil, imediat in spatele senzorului IR din sectiunea unu.

  3. Sectiunea trei gazduia modulul de control automat cu pilotul automat, verinele de actionare ale suprafetelor de comanda (actionate gazodinamic) si focosul de impact (cu sursele de energie pentru el). Pilotul automat era neceasar pentru a satisface necesitatile de manevrabilitate superioara fata de K-13. La exteriorul sectiunii 3 sunt montate suprafetele aerodinamice de comanda.

  4. Sectiunea patru cuprinde focosul de prozimitate, si sursele de energie ale acestuia (doua turbogeneratoare electrice) precum si un acumulator de presiune pentru actionarea suprafetelor de comanda. Turbogeneratoarele care asigura energia electrica pentru sistemele rachetei sunt de asemenea actionate cu gaze prelevate de la motorul racheta. Pentru a creste toleranta rachetei la contramasuri electronice, doua tipuri de focoase de proximitate pot fi instalate alternativ. Focosul optic Strij (lastun) este un focos activ. Opt ferestre sunt dispuse in perechi diametral opuse pe circumferinta fuselajului, acoperind lentile de emisie respectiv receptie orientate spre inainte la unghi de 75 grade in directia de zbor. Cand tinta este la distante cuprinse intre 1 si 5 metri, focosul detoneaza incarcatura de lupta. Focosul radio de proximitate Kolibri este de asemenea unul activ. Poate fi identificat la exterior prin prezenta a doua antene conforme pe lateralele fuselajului. Versiunea rachetei dotata cu acest tip de focos se numeste R-60K.

  5. Sectiunea 5 contine motorul racheta cu combustibil solid PRD-259, cu timp de functionare de 3-5 secunde. Racheta se autodistruge dupe 25 de secunde in cazul in care nu loveste tinta. La exteriorul sectiunii 5 sunt dispuse cruciform cele 4 aripi trapezoidale prevazute cu roleroane.

    S5, cap de autoririjare Opher, BE-500 si R-60

R-60 poate fi utilizata pentru angajarea tintelor la maxim 7.5-8 km (cand lansarea se face la 12000 metri sau mai mult; la jasa inaltime, distanta maxima este redusa la o treime la inaltime mica). Racheta poate fi lansata la suprasarcini ale avionului lansator cu valori maxime de 7 G, si poate angaja tinte care zboara la suprasarcini maxime de 8 G.  In cazul unei salve de doua rachete, era asteptata o probabilitate de lovire a tintei de 70-80 %.

Mai multe platforme de vanatoare, interceptie sau atac (MiG-21 Bis, MiG-23-toate variantle, MiG-25, MiG-31, Su-17/22, Su-24, Su-25, Yak-38) pot fi ianrmate cu aceasta racheta. In cazul inarmarii avioanelor MiG-25 si MiG-31 sunt necesare modificari pentru a asigura rezistenta la incalzireile aerodinamice extreme. Avand in vedere greutatea mica si cotele reduse de gabarit, au fost dezvoltate lansatoare pentru una (APU-60-1) respectiv doua rachete (APU-60-2, acestea avand variante pentru aripa stanga si aripa dreapta).

Aproape simultan cu introducerea in serviciua Produsului 62, a inceput lucrul la o noua varianta, mai perfectionata: R-60M (Izdelyie 62M-produs 62M). Eficacitatea a crescut datorita utilizarii unui senzor nou, cu rezistenta mai mare la contramasuri si a unei incarcaturi de lupta mai puternice. Noul senzor IR, Komar-M (OGS-75) avea limitele crescute la 17 grade fata de axul armei si o viteza unghiulara mai mare, crescand eficacitatea impotriva tintelor care zboara la joasa altitudine. Prin racirea senzorului, a devenit posibila angajarea tintelor si din emisfera anterioara (all aspect). Structura a ramas aproape neschimbata, exceptatnd sectiunea doi, a carei lungime a crescut cu aproximativ 4 centimetri in urma folosirii unei incarcaturi de lupta mai performate, de tip bara continua. Greutatea de lansare a ajuns la 45 kg.

IAR-99 Soim inarmat cu o racheta R-60 (Foto Elbit)

Ca si in cazul variantei clasice, R-60M putea fi prevazuta cu focoasele de proximitate Strij sau Kolibri-M. Fiecare dintre cele doua versiuni (R-60 si R-60M) avea cate o versiune de antrenament R-60U (sau UZ-62), respectiv R-60MU, configuratia acestora fiind similara variantelor de antrenament ale K-13.

In 1997 Biroul de Proiectare Arsenal din Kiev a expus o sectiune modernizata a senzorului de autodirijare; denumit UA-96, noul senzor prezenta inca 4 detectoare IR montate la exterior pentru pentru imbunatatirea capabilitatilor senzorului in emisfera frontala. Raza de detectie a crescut la 10 km, campul de vedere al senzorului a ajuns la 45 grade iar viteza unghiulara de urmarire a tintei a ajuns la 30 grade pe secunda.

Serviciul operational:

Pe langa statele desprinse din Uniunea Sovietica, R-60 a ajuns in dotarea unora dintre aliatii traditionali din Tratatul de la Varsovia (Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Polonia, Romania, Yugoslavia si statele rezultate din dezmembrarea ei) si nu numai ( Cuba, Vietnam, India, Irak, Korea de Nord, Libia, Malaezia, Sudan, Siria, China, Finlanda). Finlanda a integrat rachetele R-60 pe avioanele de antrenament BAe Hawk din dotare. In Romania s-a dezvoltat si fabricat o varianta autohtona a R-60 sub denumirea RAV-RS.

Hawk finlandez lansand o racheta R-60

Caracteristici tehnice (R-60, Izdelyie 62):

  • lungime – 2.096 m
  • calibru – 120 mm
  • anvergura – 0.39 m
  • greutate – 43.5 kg
  • greutate incarcatura de lupta – 2.7 kg
  • raza de actiune – 0.25-7.5 km
  • inaltime de lansare – 30-20000 m

 

PS – In lupta:

De la intrarea in serviciu a acestei rachete, avioane inarmate cu rachete R-60 au fost implicate in mai multe campanii si incidente. Astfel, sirienii au revendicat in timpul campaniei “Pace pentru Galileea” din 1982 doua avioane israeliene doborate (un Kfir C2 si un F-4E) si doua avariate (un F-15B si un RF-4E) – evident, acestea nu sunt recunoscute de israelieni. Intre 1980 si 1988 avioanele Fortelor Aeriene Irakiene, inarmate cu R-60 au doborat  5 avioane (intre care un Gulfstream III al Guvernului Algerian, un F-14A si un MiG-29A, doborat in urma unui tir fratricid tot de un MiG-29). In timpul campaniei Furtuna in Desert din ianuarie 1991, irakienii au revendicat doua F-111 si doua Tornado doborate cu rachete R-60.

In 1996 MiG-uri 29UB inarmate cu R-60 au doborat doua avioane civile Cessna 337.

In august 1988 un BAe 125-800 civil apartinand Botswanei a fost atacat cu rachete R-60 de avioane MiG-23 angoleze. Ramas fara un motor (smuls de racheta R-60 in urma unei lovituri directe) pilotul, Col. Albert Scheffers, a reusit sa redreseze avionul la 9000 m inaltime si apoi sa aterizeze in bune conditii.

Avariile provocate de racheta R-60 avionului BAe-125

In timpul campaniei NATO din Kosovo, Serbia a folosit R-60 in rol de racheta sol-aer. Doua lansatoare APU-60-1 au fost montate in pozitie rasturnata pe sasiul tunului tractat de 30mm M55A3B1, distanta de actiune a rachetei fiind limitata la 4 kilometri. Nu se cunosc rezultatele obtinute in aceasta configuratie.

Configuratia sol-aer a R-60 folosita de sarbi in Kosovo

Pe 10 august 1999 doua MiG-21 Bis indiene au decolat de urgenta pentru a intercepta un Breguet Atlantique al Marinei Pakistaneze care patrunsese 10 km in spatiul aerian indian. Dupa identificarea vizuala a tintei si catalogarea ei ca ostila a urmat obtinerea aprobarii de deschidere a focului de la punctul de comanda de la sol. A fost lansata o singura racheta R-60 asupra avionului pakistanez care s-a prabusit dincolo de granita, in Pakistan.

Imagine prin colimatorul ASP-PFD, al MiG-21 Bis. Se observa avionul Breguet Atlantique si dara rachetei R-60

Surse:
Russian aircraft weapons
global security
FAS
Siria – Victorii
Irak – Victorii
Aphid
vnfawing forum

PPS:

Multumim pentru sprijin domnului Alexandru Trandafir

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
9 Comments »

ATL: Romania fara evenimentele din Decembrie 1989 – Ep. I

March 4, 2012 in Istorie alternativă

Pe Forumul Resboiu, la secţiunea Istorie Alternativă, Versus, P.O.D., avem un topic numit România fără evenimentele din Decembrie 1989 şi, pornind de la un reply scris de Imperialistu, am dezvoltat un pic într-un Another Time Line, pe care vi-l prezint aici sub formă de episodul I, urmând ca acesta să continue.

Reply-ul original, semnat Imperialistu:

Dupa arestarea golanilor platiti de agenturili straine in decembrie 1989, tara isi pastreaza independenta, suveranitatea si oranduirea sociala dar intampina probleme economice.

Tovarasul Ceausescu a platit datoriile catre marea finanta internationala dar sanctiunile impuse de imperialisti fac dificil accesul la noi imprumuturi si la investitii straine.

Suntem pretini cu Kim, Gaddafi, Assad, Saddam, Khamenei. Pe masura ce imperialistii si deviationistii rusi ne izoleaza diplomatic si economic, tovarasul Ceausescu decide sa obtina (in doar doua cincinale!) arma atomica pentru asigurarea neatarnarii tarii. Pretinii enumerati mai sus ne ajuta sa mentinem o armata numeroasa si bine dotata cu echipament sovietic si sa punem bazele productiei de rachete balistice.

O speranta pentru redresarea economica sunt vechii pretini chinezi, dar acestia prefera sa se apropie de deviationistii rusi si de mizeria morala a miliardarilor occidentali.

Dupa decenii de eforturi care au insemnat Epoca de Aur a Romaniei, inima Geniului Carpatilor cedeaza. Imperialistii si pretinii lor unguri si rusii profita de moment si incearca din nou destabilizarea tarii.

Şi continuarea, atât cât am putut scrie până la acest moment:

După arestările conspiraţioniştilor, preşedintele Nicolae Ceauşescu decide ca România să devină mai puternică în faţa ameninţărilor străine.

Ianuarie 1991

La mai puţin de o lună de la declararea independenţei Moldovei faţă de fosta Uniune Sovietică, preşedintele Nicolae Ceauşescu, însoţit de o numeroasă delegaţie, vizitează oraşul Chişinău unde în cadrul discursului ţinut în faţa a numeroşi cetăţeni basarabeni propune Reunirea cu România Mamă. Cei prezenţi reacţionează cu entuziasm, fapt care duce la ordonarea ad-hoc a dispariţiei graniţei comune şi la intrarea pe teritoriul basarabean a unor unităţi militare, trupe de securitate, precum şi a unui mare număr de specialişti civili pentru formarea de autorităţi locale.

Februarie 1991

În urma unor incidente armate care au avut loc între trupele române de securitate şi separatiştii transnistreni, preşedintele Nicolae Ceauşescu anunţă dorinţa de pace a României şi este semnat un acord prin care se recunoaşte independenţa Republicii Transnistrene, acord prin care separatiştii se angajează să permită libertatea de mutare a cetăţenilor care doresc stabilirea pe teritoriul României, operaţiune desfăşurată sub supravegherea unor detaşamente mixte de Căşti Albastre.

Martie 1991

Reunirea, cum a fost numită întoarcerea Basarabiei între graniţele României, a dus la creşterea arsenalului românesc.

Astfel, în cadrul Forţele Terestre au fost incluse: peste cincizeci de lansatoare de rachete antitanc ghidate (AT-4 Spigot, AT-5 Spandrel şi AT-6 Spiral), aproximativ o sută de tunuri (inclusiv tunuri antiaeriene ZU-23 şi S-60) şi mortiere, 44 transportoare blindate pentru desant aerian tip BMD-1 (în variantele: BMD-1, BMD-1P şi BTR-D), la care s-au adăgutat cantităţi de armament individual şi muniţii.

Transportoarele BMD-1 au fost repartizate la scurt timp către unităţile de paraşutişti şi de cercetare.

Câteva sisteme AT-6 Spiral/9K114 Shturm şi rachete au fost trimise institutelor de cercetare pentru studiu, inginerie inversă şi asimilarea în producţia internă.

Forţele Aeriene au primit 31 avioane de vânătoare MiG-29, cinci avioane de transport (2 AN-12, 1 AN-24RV, 1 AN-26 şi 1 AN-72), opt elicoptere de transport Mil Mi-8, douăzeci şi cinci de sisteme sol-aer SA-3 Goa/S-125 Neva şi SA-5 Gammon/S-200 Vega, sisteme de radiolocaţii, piese de schimb şi muniţii.

Institutele de cercetare au primit sisteme sol-aer SA-5 Gammon/S-200 Vega pentru studiu, inginerie inversă şi asimilarea în producţia internă.

Iunie 1991

La aproximativ jumătate de an după dejucarea complotului din Decembrie 1989, în urma unui raport întocmit de o comisie care a studiat situaţia nemulţumirilor interne, se stabileşte un plan pentru sporirea nivelului de trai şi pentru prima dată se cere o corectitudine a raportărilor venite din industrie, agricultură, sănătate, etc.

Februarie 1992

După un an de la operaţiunea Desert Storm, o comisie militară care a studiat modul de ducere a unui război moderne înaintează un raport prin care se arată că România nu dispune de o forţă armată capabilă să facă faţă unui scenariu de intervenţie străină asemănător complexităţii operaţiilor prin care a fost înfrânt Irakul.

Iunie 1992

În urma raportului comisiei militare, se decide reorganizarea Armatei. Astfel, unităţile de elită sunt constituite în mare parte din militari reangajaţi, iar în majoritatea celorlalte gradele de caporal şi sergent sunt rezervate în exclusivitate militarilor reangajaţi pe bază de contracte cu durata de 5 ani, prelungite la solicitarea angajatului urmată de absolvirea unor examene.

Organizarea unităţilor şi a a marilor unităţi se schimbă, punându-se accent pe mobilitate şi concepte moderne.

Este aprobată constituirea unei Forţe de Descurajare, legată şi de programul secret de obţinere a armei nucleare şi de cercetarea în domeniul spaţiului extraatmosferic.

August 1992

Este înfiinţată Agenţia Spaţială Română ROSA (Romanian Space Agency) şi sunt contactate pentru colaborări agenţiile echivalente din Rusia (Russian Federal Space Agency), China (China National Space Administration – CNSA), Iran (Iranian Space Agency – IRA) şi Coreea de Nord (Korean Comitee of Space Technology – KCST).

Pentru constituirea Forţei de Descurajare, implicit pentru studiu în cadrul Programul Atomic Românesc (PAR), sunt semnate contracte pentru achiziţia din Rusia a 36 lansatoare de rachete operativ tactice cu rază scurtă tip SS-21 Scarab B/9K79 Tochka U pentru echiparea a două brigăzi complete cu câte 18 lansatoare, împărţite pe câte trei divizioane fiecare, cu raza de acţiune de  120 km şi CEP de circa 95 metri.

Rachete 8K-11/Scud-A, 9K-72/Scud-B,  3R-9/FROG-3, 3R-10/FROG-5 şi 9K52/FROG-7, precum şi instalaţii, sunt cedate pentru studiu în cadrul P.A.R., organizându-se şi trageri în largul Mării Negre atât pentru instrucţie, dar şi cu scopuri ştiinţifice. De-a lungul acestei colaborări militaro-civile sunt programate trageri pentru epuizarea stocurilor de rachete Scud-A, FROG-3 şi FROG-5, al căror durată de viaţa operativă se apropia de sfârşit, lansatoarele şi restul instalaţiilor aferente nerepartizate P.A.R., ori altor institute de cercetare urmând a fi donate Coreei de Nord, în scopul creşterii prieteniei româno-nord coreene şi mai ales convingerii regimului de la Phenian pentru acordarea accesului la programele de dezvoltare în domeniul rachetelor balistice şi a cercetării spaţiului cosmic.

Se semnează un contract cu Coreea de Nord pentru achiziţionarea a două baterii de artilerie grea autopropulsată M1989 Koksan calibru 170mm, iar tunurile KS-130 din dotarea artileriei de coastă sunt programate pentru trecerea în rezervă/instruirea rezerviştilor.

Ianuarie 1993

Ditrugătorul Muntenia şi corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul, intră în şantierele navale în cadrul unui program de modernizare şi reînarmare româno-chinez. Pe cele patru nave se vor înlocui lansatoarele de rachete navă-navă P-15M/SS-N-2C – Styx şi sistemele aferente, cu lansatoare chinezeşti pentru rachete de tip YJ-82/C-802/CSS-N-8 Saccade şi sistemele aferente, iar pe distrugător se va înlocui turela B cu două tunuri de 76.2 mm cu un lansator de rachete navă-aer cu opt celule pentru rachete de tipul HongQi-7/ după sistemul francez Crotale, cu rază de 13 km şi sisteme de dirijare, detectare şi contramăsuri prezente la bordul clasei chineze Type 052 (Luhu).

După finalizarea modernizării celor patru nave, este programată rearmarea vedetelor purtătoare de rachete care de asemenea vor primi rachete C-802 în locul celor SS-N-2C.

Sunt demarate programule de dezvoltare a tancului TR-85M1, de modernizare a MLI-84, ML(V)M, BMD-1 şi TAB B33 Zimbru, modernizarea avionului MiG-21 şi sunt contactate firme din străinătate.

- Va urma -

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
10 Comments »

BĂTRÂNULUI MiG-21 GÂNDURI LA 50 ANI DE SERVICIU OPERATIV

February 14, 2012 in Aviaţie

1120 - "Bătrâna Doamnă"

De la Poetu’, un share de suflet pentru fiecare:

BĂTRÂNULUI MiG-21

GÂNDURI LA 50 ANI DE SERVICIU OPERATIV

Numit cu drag „Ţeava” de către piloţii de vânătoare români datorită faptului că-i… cam gol pe dinăuntru, judecând după canalul admisiei ce duce aer în motor, vânătorul supersonic MiG-21 a fost, este şi va coninua să fie un avion iubit de către piloţii care l-au zburat, în ciuda lungului şir de accidente şi catastrofe în care a fost implicat. Să fii pilot pe Ţeavă este un motiv de mândrie, piloţii de supersonic fiind crema piloţilor din Aviaţia Militară Română şi de oriunde.

Ţeava a făcut istorie nu numai la noi, pe plaiurile mioritice, ci şi la nivel mondial, fiind construit în peste 11000 de exemplare şi zburat cu peste 50 de tipuri de cocarde ce i-au împodobit planurile şi fuselajul de-a lungul timpului.

Robust şi nepretenţios (ca mai toate „fierotaniile” sovietice), s-a încăpăţânat să reziste în toate condiţiile meteorologice oferite de ţările în serviciul cărora s-a aflat, zburând de pe piste de decolare-aterizare plantate pe cinci continente, din creierii munţilor nepalezi până în deşertul Namibiei, din mijlocul stepei calmuce până în jungla vietnameză, fără să facă nazuri sau să ceară hangare climatizate. Şi-a trăit viaţa în aer liber, „bronzat” de arşiţa năpraznică a soarelui african, acoperit de straturi de gheaţă sau zăpadă arctică şi cu apa ploilor musonice intrată prin cele mai ascunse orificii tehnologice. Şi-a revenit de fiecare dată la viaţă, urmând ciclurile naturii din mijlocul căreia au răsărit elementele ce-l compun şi după legile căreia întotdeauna a părut să trăiască, renăscând cu fiecare primăvară şi ridicându-se vijelios de pe pistă, setos de înălţimi şi de mediul în care îşi poate îndeplini menirea.

Apt să decoleze fără probleme de pe islazul comunal din spatele casei tale de la ţară (dacă-i destul de lung, desigur!), supersonicul MiG-21 a fost gândit pentru obţinerea eficienţei maxime cu un minim de resurse investite – de aici şi denumirea de avion de vânătoare de front. Avionul-soldat, un cazac cu o „balalaikă” în mâinile-i vânjoase, un T-34 al aviaţiei militare, gândit pentru un blitzkrieg în care superioritatea numerică a doctrinei sovietice i se potrivea de minune, intenţionat să fie norul de viespi nervoase ce înţeapă cu furie până când inamicul nu mai mişcă, sufocat şi copleşit numeric de pioni sacrificabili. MiG-21, un kalaşnikov al cerului!

12 variante de MiG-21 au servit sub flamura tricoloră, cu trei dintre ele încă în serviciu operativ. Chiar dacă de la naşterea lui au apărut vânători mult mai puternici şi mai performanţi decât el, constructorii MiG-ului 21 nu l-au abandonat, ci l-au îmbunătăţit constant, oţelindu-i ghearele şi ascuţindu-i privirea. Faptul că au făcut un lucru bun este dovedit chiar de către aniversarea noastră despre care discutăm acum!

Vânătorul MiG-21 a stârnit întotdeauna sentimente intense în inimile celor ce l-au exploatat, legând prietenii trainice cu mulţi, prietenii de-o viaţă de zbor ce n-au încetat în clipa ultimului descălecat de la gurile de alimentare, ci au continuat să mocnească ascunse adânc, în lumea amintirilor dragi. N-a lăsat pe nimeni indiferent la el, n-a fost niciodată doar un avion, n-a acceptat niciodată superficialitatea în aer. Pe cât de nepretenţios la sol, pe atât de solicitant în aer – să fii pilot de 21 nu a însemnat niciodată ceva, ci a însemnat întotdeauna mult, mult mai mult decât crezi…

Gândit la nivelul anilor ‘50, când conceptul de redundanţă era doar o sămânţă ce începea să încolţească în genialele minţi ale constructorilor sovietici de avioane de luptă, robusteţea Ţevii a permis venirea acasă în situaţii extreme, cu hidraulica plesnită, cu incendiu la bord, cu jambe blocate pe escamotat, cu stagnare de turaj, cu păsări luate-n bot şi câte şi mai câte, înscriind nume de piloţi de vânătoare apăsat şi cu majuscule în Ordinul de Zi pe Unitate şi forjând caractere de supersonişti ce-au demonstrat că şi-au lăsat teama acolo, jos, lângă scara, calele, vodila şi capacele pe care le-a aranjat frumos tehnicul ce-l aşteaptă să revină din misiune.

Au fost multe şi situaţiile când zborul n-a mai fost posibil, când om şi maşină s-au contopit până la confuzie în finalul brutal al unei ultime traiectorii ce n-a putut fi transformată într-o aterizare… Mulţi piloţi de vânătoare şi-au încheiat cariera cu MiG-ul 21, unii scăpând cu viaţă, catapultând in extremis, alţii amestecându-şi atomii cu pământul din care se spune că suntem clădiţi. N-are rost să despărţim acum firul statisticii în patru, dar ne putem opri la un singur adevăr: de când există aviaţia şi cât va exista ea, avioanele vor zbura şi vor cădea – e o lege imuabilă a lucrurilor, chiar dacă-i greu şi dureros de acceptat.

Chiar şi pe plan mondial, sunt puţine tipurile de avioane care ating astfel de cifre, care sunt menţinute atât de mult timp în serviciu operativ, şi cine ştie dacă vom mai fi martori la astfel de evenimente. Tendinţa este de a scoate omul din cabină, de a-l muta într-o rulotă cu aer condiţionat sau un bunker aflat la o mie de kilometri depărtare de zbor, departe de cer şi provocările lui. Cândva, zborul la vânătoare va deveni o amintire, dar n-avem de ce să ne bucurăm, pentru că acele misiuni vor fi preluate de roboţi aerieni, de drone înarmate ce vor duce jocul de-a şoarecele şi pisica dincolo de limite ce acum nici măcar nu le bănuim…

Deocamdată, să ne bucurăm că un camarad cu aripi de dural îşi serbează al 50-lea an cu cocarda tricoloră pictată pe planuri şi derivă, să realizăm unicitatea acestei sărbători şi implicita ei importanţă şi să păstrăm în inimă acest moment, pentru că dragul nostru MiG-21 a intrat în istoria Aviaţiei Militare Române drept cel mai longeviv avion supersonic de vânătoare!

Ca de fiecare dată, am să las finalul să îi aparţină aşa cum trebuie: pentru a citi ce a mai rămas, aproximativ o pagină, daţi un click aici şi treceţi dincolo, pe blogul ţinut de camaradul nostru Poetu’.

MiG-21 “Ţeava”: Îţi multumim pentru tot – ce eşti, ce suntem, noi, cei ce te iubim…

Şi înc-o poză, cu obrazul Bătrânei Doamne, retrasă în pensie prin curtea Muzeului Aviaţiei:

Batrana Doamna

 

Tags: , ,
10 Comments »

Quo Vadis multirol

January 31, 2012 in Aviaţie

Eternul MiG-21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Multumesc Grifonului pentru titlu si sustinere. Stiu, subiectul este fumat, rasfumat, rasdiscutat dar mereu interesant. Prin urmare, strangand din dinti si cu destul calm, am purces la abordarea “subectului” pentru a revizui datele curente, in incercarea de a descoperi sursa raului si puzderia de variante care par a rasari din toate partile. Intrebarea ramane: cum sa-ti iei avion nou daca n-ai ban si nici nu excelezi la vointa politica?

Fapt: MiG-ul-21 LanceR e la final de poveste. Upgradat, vopsit in repetate randuri, e pe cale sa se dezmembreze in aer. Tine inca steagul sus mai mult de nevoie, si se descurca, conform scenariului imaginat de Iulica cel Resboinic (aka Pufosenia) cu flota rusa ce vasleste cu elan in largul Constantei.

LanceR-ul nu este singurul MiG.ro care inca zboara si cu siguranta nu singurul care pica din cauza ca zboara de prea multa vreme. Bisonul indian e un exemplu, fiind la randul lui impanat cu tehnologie ceva mai recenta, si mai exista si varianta Mig 21 2000, nascuta din pasiunea indienilor pentru avionul in cauza si oportunismul rusesc destinat amatorilor de cosciuge zburatoare.

Noi am colaborat cu israelienii, la fel de versati in modificarea, adaptarea si cumintirea proiectelor rusesti ca orice chinez de treaba. Ne-au umblat la radar, la avionica, la armament (mie imi place Pitonul) si asa s-a nascut LanceR-ul, o denumire cel putin geniala. Avionul n-a fost nici el rau…..Si-au aruncat chiar si un ochi prin Sniper dar n-a fost sa fie si din pacate tot ce ne-au ramas din Mig-ul 29 Sniperizat sunt pozele in care Iulica si cu Juniorul il tin in brate si-i plang destinul tragic (prea scump, prea putin, prea de tot).

Sa nu ne indepartam de la subiect. Structural, multirolul tine de 3 aspecte, simple in definire, complicate in practica: capabilitatile noului multirol, finantare si aspectul international. La acest amestec deja: politica, care oricum e o….prostituata si de ce nu, ambitiile unora.

As vrea sa vorbesc despre capabilitati ca de restul sunt satul. Lucrurile sunt simple. Trecand peste NATO, scuturi americane, si alte protectii aliate, ne dam cu capul de ideea ca avem vecini nervosi la est care au cam aratat cum sta treaba in Georgia. Vecinii astia nervosi au avioane precum Su-27 si familia ceea ce ridica stacheta calitatii destul de mult si ne demonstreaza ca abordarea blocului estic al NATO nu poate sa traiasca o vesnicie din Mig-uri invechite ci trebuie reorientata catre avioane mai noi, mai capabile si mai orientate catre anihilarea Su-urilor sus-numite.

Neputand sa ne permitem, oricat am vreau, un numar prea mare de avioane, ci cel mult un schelet de flota militara/politie aeriana, cerintele raman pentru un avion chiar multirol, care sa faca treaba dovedida si la sol (chiar si pe mare Iulica, in caz ca-ti vin rusii mai tarziu) si in aer. Plus, trebuie tinut cont de interoperabilitatea cu restul avioanelor NATO, mentenanta, piese de schimb si armament, de preferabil ceva suficient de bun dar simplificat pentru noi si ale noastre facilitati implicate. Nu cred in solutiile aplicate de unguri sau cehi, cu leasing operational desi baietii de la Saab sunt foarte convingatori si nici varianta sh nu-mi surade, decat in conditii financiare uimitoare si cu un pachet aferent probabil imposibil.

....ajuns paznic pe la porti...

Asa ca am deschis procedura de oferte pentru multirol, sau cum dracu io spune chestiei asteia nefinalizate. Asa ca au venit, rand pe rand, la curtea lui Basescu, ca le e seful de facto al armatei, SaaB cu al lor Jas-39 Gripen, EADS, filiera italo-spanica cu Eurofighter Typhoon si nelipsitul Lockeed Martin cu celalalt nemuritor multirol al planetei,  F-16 american, vanturat in atatea variante , cele mai multe second-hand, incat media a reactionat foarte urat (cand o aparea revista, speram sa facem putina lumina pe subiect). In discutie s-a aruncat cu emfaza si posibilitatea de a deveni mandri operatori de F-35 in viitor (probabil cand asta o fi disponibil in varianta sh).

Inainte de toate astea insa, a fost Israelul cu legaturile lancerizate si o presupusa mai mult sau mai putin exacta afacere privind achizita de F-16 A/B Netz. Tot sh, tot upgradate, modernizate (puneam la bataie si o mana de vopsea in culori camo ROAF).

F-16A israelian

Tinand cont de faptul ca F-16 corespunde cu cele mai multe dintre conditiile ce trebuiesc indeplinite de ideea noastra de multirol, afacerea israeliana a plecat de la un considerent simplu: ei isi vindeau harburile, noi aveam nevoie de avioane vandute de cineva apropiat, care sa ne ofere si intretinere, si piese, si arme, si un umar pe care sa ne putem odihni cand dam de greu.

Netz-ul este un F-16 Block 52 customizat pentru Cheyl Ha’Avir, adica bonus la avionica si armament. Personal, am incredere in armele astora pentru ca Israelul este una dintre putinele tari din lume cu armata in stare permanenta de alerta, care investesc mult in calitatea armelor pentru ca doar asta ii tine la distanta pe vecinii neprietenosi care-i cam inconjoara. Dar, un F-16 sh ramane sh.

Discutia e veche, cam de prin 2005, si pare mult mai indepartata de realizarea acum, desi cele 75 de avioane de vanzare al Cheyl Ha’Avir-ului sunt tot nevandute. La momentul ala, ceea ce e de-a dreptul surprinzator, SUA si Lockheed binecuvantasera afacerea insa ei nu stiau cum e cu romanii probabil. Afacerea a intrat in categoria legendelor urbane, iar noi am ramas la bordul LanceR-elor care erau inca mandre pe-atunci.

Si un F-16CJ

Concluzie (calatorului ii sade bine cu drumul): deasupra e poza viitorului avion al RoAF. Nu am nicio indoiala in privinta asta. Cu riscul de a incasa bolovani de la colegii de redactie, F-16 pare cel mai aproape de criteriile specifice Romaniei, daca tinem cont de bani, politica si vointa.

Tags: , , , , , , , , , ,
69 Comments »

Un filmulete: LanceR contra Politia Romana

January 16, 2012 in Aviaţie

Hai… Poate va mai iau nitel gandul de la demonstranti, jandarmerie si revolutiune….

Evident, trecere in fortaj…doar-doar s-or sparge ceva geamuri… :D

Tags: ,
9 Comments »

Seulul cumpara avioane

January 5, 2012 in Aviaţie

FA-50

Sursa FOTO: KAI

Korea de sud a lansat o comanda in valoare de 600 milioane $ pentru FA-50. Respectivul contract se refera la 20 de exemplare din varianta de atac a trainerului supersonic fabricat de Korea Aerospace Industries.

FA-50 va fi livrat incepand cu 2013, pana in 2014 ar trebui sa se livreze si ultimul din cele 20 de exemplare comandate.  Sud Koreenii ar putea achizitiona intre 60 si 150 de exemplare pentru inlocuirea celor 150 de bucati de F-5 Tiger.

FA-50 si F-5 Tiger

FA-50 e propulsat de un motor F404 ( al celor de la General Electric) poate transporta 4.5 tone de armament acrosat si are un tun de 20mm. Sistemul de avionica e construit in jurul radarului multimor Elta EL/M-2032 ( acelas ca pe MiG-21 LanceR ), are un sistem de transmisie a datelor Link 16 si receptoare de avertizare radar.

Se asteapta ca Seulul sa lanseze si competitia pentru inlocuirea a aproximativ 60 F-4 Phantom. Competitorii ar fi Boeing cu F-15 SE ( ala cu pretentii de invizibilitate), Eurofighter cu Typhoonul, si Lockheed Martin cu F-35 ( pe care surse din Korea il vad ca principal favorit, mai ales ca a fost selectat si in Japonia).

PS:
Bag sama, koreenii vor sa scoata bani din exportul FA-50 si lanseaza o prima comanda ca sa dovedeasca viabilitatea proiectului si sa-i poata face reclama…

Sursa:
FG

Tags: , , , , , , ,
6 Comments »

Si Serbia isi cauta multirol nou

December 30, 2011 in Aviaţie

MiG-21 Bis, Fortele Aeriene Sarbe

Una dintre cele mai incercate forte aeriene din Europa, cea sarba, care a si mostenit grosul din fosta aviatie a Iugoslaviei, incepe din 2012 cautarea unui nou multirol. In prezent in dotare sarbii au vreo 3 Mig-uri 29 care au scapat de campania NATO de la sfarsitul anilor ’90 care a cam prapadit acest avion din arsenalui sarbesc, si ceva mai mult de o duzina de Mig-uri 21 invechite si ne Lancerizate.

Sarbii sunt interesati de 12-16 aparate iar pretendentii sunt cei obisnuiti pentru piata actuala si anume F-16, F-18, Rafale, Gripen, Eorfighter dar si Su-30 si surpriza, JF-17-ul chinezesc, clona (macar ca imagine) a IAR-ului 95. Suma pusa la bataie ar fi in jur de 1 miliard de euro asa ca sarbii trebuie sa se decida daca se dedulcesc la avioane NATO sau la ale aliatilor traditionali rusi si chinezi.

Sursa: Reuters

Tags: , , , , , , , , ,
14 Comments »

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: