Aviaţie

Solutia viitorului propulsoarelor anglo-franceze: Rolls-Royce Snecma Ltd

Arzătoarele Snecma M-88 pe Rafale

Pe 30 Iulie s-a lăsat cu un comunicat de presă comun semnat de Rolls-Royce şi Snecma (Safran Group) prin care se anunţă căderea de acord cu MoD-ul britanic pentru studiul unei noi generaţii de motoare pentru avioanele de luptă ale Angliei şi Franţei. Dezvoltarea va fi condusă într-un parteneriat 50:50 “Rolls-Royce Snecma Ltd” înfiinţat încă din anul 2001.

De asemenea a fost anunţat şi acordul de colaborare cu companiile Dassault Aviation şi BAE Systems pentru a lucra împreună la explorarea conceptelor şi tehnologiilor, ca şi parte a faei de pregătire a programului viitorului demonstratori tehnologic pentru următorul avion de luptă anglo-francez.

Nick Durham, president of the business customer area of defense of Rolls Royce, a declarat:

“This collaboration agreement recognizes the need for suppliers of propulsion systems, power generation and cell work together to develop and optimize solutions for affordable new generation of combat aircraft of the United Kingdom and France. It represents a major step forward for the expansion of cooperation and, by combining the experience and practical knowledge of Rolls-Royce and Snecma, can contribute greatly to these studies. “

Din partea Snecma, vice president ang general manager of the area of military engines, Didier Desnoyer, a spus la rândul său:

 “This partnership will capitalize on the long-term collaboration between Safran and Rolls-Royce Adour engines as the military and the TP400. Taking forward the tradition of closed partnerships, Rolls-Royce Snecma Ltd has a unique position in access to practical knowledge of advanced military propulsion of the two parent companies, based on the proven results of successful development of aircraft engines combat. “

Conform comunicatului, accesula la o bază de cunoştinţe comune, la tehnologii, infrastructură, lanţurile de aprovizionare, laboratoarele şi halele de producţie ale ambelor companii aflate în poziţii de lider în Europa, permit Rolls-Royce Snecma Ltd să ofere o mare plajă de soluţii pentru propulsoarele viitoarelor avioane de luptă, bazate pe evoluţii ale propulsparelor existente sau chiar pe motoare noi.

Sursa: Aereo

De menţionat aspectele discutate în comentariile de sub articolul-sursă: Rolls-Royce Snecma Ltd poate oferi nu numai o soluţie pentru eliminarea deficitului de putere de care clienţii s-au plâns când a venit vorba de Rafale, dar ar putea oferi Indiei o variantă nouă a motorului Adour care echipează avioanele Sepecat Jaguar.

Joint Venture-ul dintre Rolls-Royce şi Snecma ar putea furniza propulsoare excelente pentru viitoarele UCAV-uri Europene… însă cel mai important aspect pare a fi altul: viitorul avion de luptă franco-britanic!

De urmărit evoluţia!

– Resboiu –

———————————————————

Link-uri utile:

Revista Resboiu; Forumul Resboiu; Pagina de gardă a portalului; Ramura dedicată Armatei Române; Ramura dedicată spaţiului; Ramura dedicată dronelor.

17 Comments

  • Tare faza cu “viitorul avion de luptă franco-britanic”… Ultima oara cand au pus-o de o colaborare ca asta, lumea s-=a pricopsit cu doua “eurocanarduri”…
    🙂

    • Pentru ca francezii au vrut ca acest avion sa poata fi folosit si pe portavioane iar ceilalti parteneri atunci nu avea nevoie de un asemenea avion.Timpul le-a dat dreptate francezilor, perdanti fiind britanicii si italienii care au si ei nevoie de un avion multirol cu asemenea capabilitati.

  • Si daca nemtii se simt lasti pe din afara si incep colaborarea cu Rusia in domeniul motoarelor de avioane de vantoare?

    • Nu cred, cel mai probabil UCAV-ul asta de generatia a 6 a franco-britanic va fi Eurofighter 2 si inlocuitorul eurocanardurilor.

      Probabil ca prin 2030-2040 o sa ne fie bagat si noua pe gat.

      Sper sa prind si io ziua in care RoAF va avea 20-30 F-35 si cateva zeci de Eurofightere II din astea :))))))

      • Cand detii zeci de EurofighterII( cu siguranta va fi cel putin un avion de generatia 5)multirol pur sange, nu vad nicio logica sa mai detii si F35.
        Pentru germani, ca si pentru italieni, este mult mai ieftin sa participe la proiectul comun franco-britanic, decat sa dezvolte singuri un alt avion multirol.

        • Exista logica se detii si F 35 si un alt avion de generatia a 5-a sau a 6-a. Pentru UCAV vor fi rolurile de atac la sol, avionul de genratia a 5-a facut de francezi si englezi va constitui varful de lance al viitoarei armate europene, un fel de F 22 daca vrei european care insa va fi multiol sigur.
          Daca te uiti la conceptele EADS pentru lupta aeriana se vor folosi tot avioane pilotate de catre oameni si nu UCAV-uri deoarece situatiile de lupta necesita decizii mult mai rapide decat poate lua o baza de la sol.

  • Si daca o sa apara Rafale-ul de apa pentru britanici asa?
    S-ar putea ca asta sa fie primul pas spre alternativa la F 35….

    • Exclus pentru CVF, care va fi un STOBAR, fiindcà au renuntat la catapultà.
      Fàrà pistà oblicà, nu-i loc de Rafale.

      • Ba este loc de rafale, tocmai s-au facut teste1e si Rafale poate decola si apunta pe portavioane cu sky-jump!
        Rafale vizeaza atat India cat si Marea Britanie prin acele teste de decolare si apuntare.

      • Pe portavioane cu sky-jump SI CU pistà oblicà pentru aterizare.
        Merge pentru Vikramaditya, dar nu pentru Viraat si CVF britanic.

        Dacà se rateazà cablurile de oprire este risc de coliziune cu trambulina.

        • cum sa fie risc de coliziun cu trambulina?
          Avionul vine din spate inspre fata portavionului din ce stiu eu asa ca nu cred ca va avea o problema cu aterizatul pe portavioane cu sky-jump, de unde riscul de coliziune?

        • Profilul de zbor la apuntare nu este acelasi ca la decolare.
          Practic, este foarte greu sà faci un touch-and-go pe pista unui sky-jump.

          Mi-a explicat un pilot de Rafale M, cred cà nu bàtea câmpii.

        • De altfel nu ai nici un exemplu de portavion care are numai o singurà pista terminatà cu sky-jump, fàrà pistà oblicà, pe care sà opereze avioane cu reactie clasice (nu STOVL sau VTOL).

          • Uita-te la portavioanele din clasa Queen Elizabeth si o sa observi ca sunt foarte mari, nu sunt ca si clasa Invincible si pista lasat libera pana la sky-jump este destul de lunga, nimeni nu spune ca va fi o aterizare usoara dar nici imposibila.
            pentru cei care au portavioane de genul celor spaniole si italiene insa acest lucru este imposibil, aici F 35 B este singura alternativa de viitor a NATO.

            • Poate nu sunt destul de clar.

              Problema nu este nici decolarea (dacà un Rafale nu este prea încàrcat), nici aterizarea cu cabluri de oprire si cârlig.

              Problema este la aterizarea ratatà (bolter) unde manevra de a repune gazele este mai anevoioasà pentru un sky-jump si pe de altà parte nu este compatibilà cu operatiile în alertà unde procesul de aterizare si decolare trebuie sà poatà sà se facà simultan (de aeronave diferite, bineînteles).

              Ca o idee, com se trateazà problema pe Qeen Elizabeth:

              “Using SRVL F-35B aircraft would approach the carrier from astern at about 60 knots indicated air speed, 35 knots relative assuming 25 knots wind over deck (the maximum speed of a CVF will be 25 knots, so 25kts WOD is achievable even in dead calm) on a steep 5-6 degree glide path. Touch down would be about 150 feet from the stern with a stopping distance of 300 to 400 feet depending on conditions (wet flight deck, pitching ships etc). That would leave around 300 feet of flight deck for margin or even “bolters”. This, evidently, would have a serious impact on the feasibility of simultaneous launch and recovery of F35B airplanes from the CVF, and arguably, even if the switch to F35C hadn’t happened, an angled-deck Queen Elizabeth to fit SRVL would have had to be considered.”

Leave a Reply to Resboiu X

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: