Turcia este foarte aproape de a achiziona de la Federatie Rusa Sistemul Anti-Aerian S-400 TRIUMF (sau sub denumirea NATO SA-21 GROWLER).

Dorinta autoritatilor turcesti de a-si dezvolta capacitatea de aparare anti-aeriana nu este noua, reamintim aici ca in 2013, Turcia a dorit sa achizitioneza sistemul HQ-9 chinezesc, numai ca pana la urma intregul proiect nu s-a materializat.

In momentul de fata Turcia nu poseda in arsenaulul sau un sistem de aparare anti-aerian de raza lunga de actiune, aceasta sarcina fiind indeplinita de catre sistemul NATO integrat de aparare, de unde dorinta autoritatilor turcesti de a achizitiona un astfel de sistem.

Chiar daca proiectul se va materialiaza si batetiile S-400 vor intra in dotarea fortelor armate turcesti, acest sistem nu va intra in sistemul integrat NATO de aparare anti-aeriana pentru ca nu sunt compatibile. Aceasta ne-integrare va genera mai multe probleme. Cele de ordin politic nu fac obiectul acestui articol, dar cele te ordin tehnic vor fi cat se poate de importante pentru ca sistemul sa functioneze. Apararea anti-aeriana cu rachete cu raza lunga de actiune presupune o retea avansata de comanda si control, sisteme de achizitia informatiilor, sisteme de achizitie a tintelor si sisteme de supraveghere. In momentul in care toate aceste componente vor deveni inter-operabile abia atunci sistemul S-400 va putea deveni functional pe deplin.

Conform analistului Konstantin MAKIENCO, care face parte din think-tank-ul moscovit Centrul de Analiza a Strategiei si Tehnologiei, posibila concretizare a proiectului este “Un semn clar ca Turcia este dezamagita de SUA si Europa”.

Statul Turc doreste sa achizitioneze 4 astfel de sisteme in urmatoarele conditii: 2 sisteme sa asamblate in Federatia Rusa de catre producator si 2 siteme sa fie asamblate de catre industria de profil turceasca sub observatia producatorului.

Un transfer tehnologic va avea loc in aceasta privinta, dar ca Turcia sa poata copia sistemul pe deplin va fi aproape imposibil, fiind necesara dezvoltarea unei ramuri noi a industriei, dezvoltare care ar putea costa miliarde de dolari.

Si Federatia Rusa se gaseste intr-o oarecare pozitie ciudata. In primul rand vanzarea sistemelor ar aduce un aport destul de considerabil la buget, dar pe cealalta parte, vanzarea acestui sistem anti-aerian catre orice stat membru NATO, indiferent ca se numeste Turcia sau in alt fel va aduce dupa sine o oarecare bresa in securitate. Odata vandute sistemele vor fi studiate si pe baza studiilor se pot dezvolta tehnologii de contracarare.

Sistemul S-400 a fost proiectat pentru a detecta, urmari si distruge avioane, drone si rachete adversare pana la o distanta de aproximativ 400 de kilometri. In momentul de fata este unul dintre cele mai avansate sisteme de aparare anti-aeriana din arsenalul Federatiei Ruse si pana acum autoritatile rusesti au vandut sistemul catre China si India.

Ca o informatiei de ultima ora cele 4 baterii S-400 care vor fi construite pentru Republica Turca, daca proiectul se va concretiza, NU vor fi echipate cu sistemul de identificare IFF (sistemul de identificare prieten-adversar) ceea ce inseamna ca vor putea fi utilizate contra oricarei tinte fara nici un fel de restrictii.

Din punct de vedere tehnic un sistem se compune din 8 divizioane care pot controla pana la 72 de lansatoare. Un alt aspect foarte important este ca sistemul este mobil ceea ce inseamna ca poate fi mutat in functie de necesitatile momentului aproximativ oriunde.

Alex A