Resboiul Stelelor

Satelitul nord-coreean tace malc, dar tace in orbita. Oare?

satelitul nord coreean

satelitul nord coreean

Ziceam că eu mă bucur pentru nordişti. Adică, pentru nord-coreeni. Aşa îi alint eu.

Da, mă bucur că le-a reuşit lansarea. Chiar speram să le reuşească şi să le reuşească plasarea pe orbită a satelitului. Mă gândeam că ar fi două importante realizări pentru această ţară, momente care vor rămâne în CV-ul planetei noastre: încă o ţară a trecut pragul ăsta.

Eh, lumea e rea şi invidioasă. Şi o grămadă au ţinut degetele încrucişate, clar!

Acuma, un astrofizician american care a monitorizat zborul spaţial… a zis că satelitul e mort şi tace foarte melodios. Thunderous silence – cum îmi pun eu status la mess, câteodată.

Aşa. Ştirea originală ne luminează asupra numelui şi a locului de muncă a nenelui care a dat verdictul: Jonathan McDowell, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics.

Cică:

“To the best of our knowledge, the satellite isn’t operating”

“To the best of our knowledge, the satellite isn’t operating,”

“It’s definitely up there and it’s whizzing around, but it’s just not feeling very well.”

Şi uite aşa, cu numai trei rânduri, m-a potolit!

McDowell afirmă însă că nu este clar dacă satelitul – denumit Kwangmyongsong-3 – a funcţionat iniţial, sau dacă transmite pe şoptite, pentru a evita detecţia.

Acestor afirmaţii, McDowell mai adaugă un semn rău: lumina reflectată de satelitul nord-coreean fluctuează, ceea ce înseamnă că soarele se reflectă de el sub diferite unghiuri şi satelitul nu este orientat către Pământ, aşa cum ar trebui.

Chiar dacă ar fi nefuncţional, satelitul rămâne pe orbită, la o distanţă de 505 kilometri faţă de Terra. Adică fix cum au comunicat şi nordiştii.

“These things are hard to calculate, but roughly speaking, an object of that density at that height is going to stay up for a few years,”

Televiziunea de stat nord-coreeană KCNA a anunţat săptămâna trecută, citând un cercetător nordist, că tehnologia nu a avut bube şi că satelitul transmite “Cântecul generalului Kim Il-Sung” şi “Cântecul generalului Kim Jong-Il”.

Sursa: Spacedaily

10 Comments

      • Si tot asta ma face sa ma gandesc la evolutie. Oare dintre noi si ei care este natiunea considerata mai evoluata? Cea care foloseste vehicole de lux importate si fiecare petrecere inseamna mici si bere sau cea care creaza un program spatial si lanseaza singura propriul satelit? Nu pot sa-mi dau seama cine….

        • eu cred ca nu se poate face comparatie. Chiar recomand celor care tanjesc sa lanseze sateliti cu pretul libertatii individuale si a familiei, a sanatatii lor si a familiei, a demnitatii umane, samd sa lase micii damboviteni si sa faca o cerere de imigrare in Coreea de Nord. Romania ar putea lansa un satelit cu tehnologia avuta doar ca in situatia de fata nu merita nici pe departe efortul. Chiar daca ar avea nevoie sa lanseze un satelit, Romania ar putea pur si simplu sa inchirieze o racheta din multele existente pe piata. Piata lansarilor de sateliti e ingusta, abia se mentin pe ea vreo 5 tari. Mult mai utila pentru Romania ar fi implicarea mai activa in indutria europeana de profil care e printre cele mai perfomante in domeniu.

            • @MW Ma rog poate m-am exprimat gresit gramatical. Cu tehnologia pe care o are. Da, in conditiile actuale, in conditiile unei mobilizari economice si industriale intense (gen mariri de impozite, rechizitionarea unor capacitati de productie) Romania ar putea lansa un satelit prin mijloace proprii. Daca intrebi “care tehnologie” probabil uiti ca Romania are tehnologie disponibila mai mult decat crezi. Ind. auto face chiar foarte bine la momentul asta iar ind auto din ziua de azi are nivelul de complexitate a prelucrarilor pe care il avea cea aeronautica in anii 50-60. Exista si destule firme care produc piese sau proiecteaza pentru industria aerospatiala internationala (pe langa cele 4 cunoscute: Romaero, Aerostar, IAR, Avioane Craiova). O problema ar fi cu piesele frezate de mari dimensiuni dar nu cred ca ar fi ceva nerezolvabil. Repet, daca ar fi dispusa sa-si sacrifice de exp. Mai exista si industrie petrochimica, samd. Nu cred ca in conditiiel in care si-ar sacrifica 5% din PIB-ul de aprox 250 miliarde$ Romania nu ar reusi sa lanseze o racheta proprie in 10 ani. Problema e: la ce ar servi sa reinventam roata? Nu e mai normal sa invatam de la altii cum se fac rotile sau chiar sa ne folosim de rotile lor pentru a ajunge la destinatie?

              • Stelian, da, cred ca te-ai explicat un pic neclar sau am inteles eu aiurea. Asa exista si tehnologia armelor nucleare si Romania teoretic poate investi in obtinerea ei, dar asta nu inseamna ca deja o are.

                PIB-ul Romaniei e in jur de 180 de miliarde. Si nu cred ca ne permitem un efort de 5% pe an pentru asa ceva. Iar teoretic e bine sa ai rotile tale decat sa depinzi de cele ale vecinului. Mai ales ca partea dificila (si importanta) nu-i atat satelitul cat rachetele purtatoare.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: