Armata Romana Fortele Aeriene Fortele Navale Fortele pentru Operatii Speciale Fortele Terestre

Rocada la nivel inalt in Armata Romana

Aspect de la ceremoniile recent desfasurate

Aspect de la ceremoniile recent desfasurate

Zilele trecute au avut loc schimbări la vârful Armatei, ca să citez din titlul dat de jurnaliştii de la Ziua Veche. Şi, ca să mai dau un citat dintr-un titlu care mi-a plăcut, “Generalul deşertului, Nicolae Ciucă” a fost numit locţiitor al Şefului Statului Major General (Radio Reşiţa).

Rocada la vârf a reprezentat numirea generalului maior Nicolae Ciucă în funcţia de locţiitor al Şefului SMG, iar comanda Statului Major al Forţelor Terestre a fost predată generalului maior Dumitru Scarlat care deţinea funcţia preluată acum de generalul Ciucă.

“[…]atât Scarlat cât şi Ciucă sunt căliţi în praful deşertului afgan şi în zonele fierbinţi ale Irakului.” – evidenţiază Doru Dragomir, în articolul său din Ziua Veche.

Nu ascund că am zâmbit citind titlul celor de la Radio Reşiţa. Până acum, pe generalul Ciucă l-am văzut şi analizat ca fiind un general de arme întrunite, ca şi pe generalul Scarlat. Frumos titlu. M-a făcut să mă gândesc la “Desert Fox”, supranumele atribuit generalilor care au comandat în operaţii desfăşurate în astfel de zone.

“Generalul deşertului” sună foarte bine şi, iată că în istoria României am ajuns să avem experienţă în teatre de operaţii din deşert.

Cine ar fi putut premoni asta acum câteva zeci de ani, ori chiar mai mult?

Dar, să lăsăm asta.

Vestea am primit-o cu mare bucurie, ba chiar am şi dat câteva telefoane colegilor de redacţie ca să-i anunţ: “Ciucă a fost numit locţiitor la SMG!”. Reacţia colegilor mei a fost la acelaşi nivel cu a mea.

De ce menţionez aspectul ăsta? Pentru că anul trecut, prin primăvară, la una din acţiunile organizate de către Statul Major al Forţelor Terestre în apropierea Zilei de Armă, ca să mă exprim aşa, l-am cunoscut împreună cu colegii de la Resboiu pe generalul maior Nicolae Ciucă.

L-am cunoscut în discuţii pe câteva teme şi mărturisesc că domnul general ne-a pus în dificultate, atât la nivelul stăpânirii de sine a fiecăruia – da, ne cam emoţionasem – cât şi în ceea ce priveşte nivelul de cunoaştere şi înţelegere a Armatei Române dincolo de ceea ce înseamnă dotarea şi istoria pe înţelesul larg.

Domnul general Ciucă ne-a vorbit cu mândrie despre tradiţie şi sacrificiu în Armata Română.

 

– Iulian Iamandi –

 

4 Comments

  • “Generalul deşertului” sună foarte bine şi, iată că în istoria României am ajuns să avem experienţă în teatre de operaţii din deşert.”

    Oare ce mai urmeaza? La tipuri de teatre de operatii ma refer.

  • Sa nu uitam faptul ca trupele romane nu au fost implicate intrun razboi modern, conventional,deschis, cu o alta armata, asa cum au fost cele britanice sau americane, in Irak, in anul 2003, ci au executat doar misiuni de politie militara in care uneori au avut si schimburi de foc cu insurgentii.
    Una este sa lupti impotriva unei armate aflata in defensiva si ai ca misiune anihilarea unor mari unitati inamice mecanizate dotata atat cu tancuri cat si cu artilerie grea, si alta este sa patrulezi sau sa asiguri paza unei anumite zone.

  • Nu prea e productiv să schimbi niște oameni la nivelul acesta, numiți de nici un an pe funcții. Buni sau nu, atât timp cât decidentul militar de deasupra lor e unul gen Dănilă, ori anteriorul său amiralul Marin, care se fac preș în fața unui ministru politic fără nici o competență ori tragere de inimă pentru funcție, iar Dușa e un exemplu elocvent de ministru de paie care nu poate lua nici o hotărâre făra avizul ștampilat și parafat al lui Gabriel Oprea, nu pot face prea mult, trebuie să danseze după muzica ce li se pune.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: