Patrouille Suisse Kecskemet la Air Show 2010

Patrouille Suisse Kecskemet la Air Show 2010

În urmă cu câteva zile, Guvernul Elveţiei a decis ca formaţia naţională de acrobaţie Patrouille Suisse să fie desfinţată în 2016.

Mai murim puţin şi cu această ocazie. Frumuseţea zborului şi pasiunea iubitorilor de aviaţie, vor pierde din nou în faţa Marelui Stăpân… banul.

Odată cu retragerea avioanelor F-5 Tiger şi planificata introducere în serviciu a Saab Gripen, Forţele Aeriene Elveţiene nu mai pot justifica menţinerea unei unităţi dedicate pentru acrobaţia aeriană.

Patrouille Suisse înseamnă enorm pentru elveţieni, dar şi pentru alte sute de mii de spectatori din toată lumea, care admirau anual spectacolul creat de această formaţie de piloţi deosebiţi şi avioane care încântau ochii şi lentilele.

Da. Am zis bine: vom mai muri puţin.

Şi vom muri în continuare, an după an, căci desfinţarea Patruille Suisse ridică o întrebare delicată: mai au viitor formaţiile de acrobaţie, cel puţin în Europa?

Europa are o puternică tradiţie în ceea ce priveşte formaţiile de acrobaţie, iar în perioada Răsboiului Rece, fiecare ţară dispunea de cel puţin una. Acum însă, reducerile bugetare ameninţă şi alte formaţii, cum ar fi Red Arrows, britanică, Patrouille de France, franceză şi Frecce Tricolori, italiană.

Aceste formaţii au şi rolul de ambasador al ţărilor pe care le reprezintă. Ambasador prin spectacol aerian.

Îi pasă cuiva de publicul care va rămâne profund dezamăgit? Au vreo valoare aplauzele şi exclamaţiile a milioanelor de spectatori care au admirat de-a lungul timpului evoluţiile fantastice ale formaţiei Patruille Suisse? Cel mai probabil, nu. Va prima banul, sub forma reducerilor de cheltuieli.

Chiar şi în SUA… Da, şi americanii au pus problema salvării unor sume, iar totul… văzut prin ochii unor contabili insensibili, pentru care cifrele nu au valoare sentimentală şi sunt doar cifre, totul tinde spre apusul unor tradiţii de spectacol aerian: sezonul 2013 de spectacole aeriene ale formaţiei Blue Angels doar… costă!

Atât. Costă! Murim şi noi, alături de piloţi şi avioane. Suntem şi oameni şi maşini zburătoare, victime ale Marelui Stăpân, banul.

Putem manifesta înţelegere? Evidenţa este în faţa noastră: sunt desfinţate baza aeriene şi escadrile de luptă. Aşa, şi?

Cum am putea manifesta înţelegere? Fiecare plătitor de taxe, dacă aude şuierul unui reactor pe cer va ridica privirea să îl vadă chiar şi dacă traversează strada.

Contează că e MiG, că e F, că e Su, ori Mirage? Contează că e bombardier, elicopter, avion de transport, sau civil? Cu toţii ne uităm pe cer şi am vrea să dăm norii la o parte, ori să îl facem senin, ca să vedem păsările de metal…

Nu trăim într-o societate medievală – ba, la dracu, până şi atunci oamenii admirau armurile şi caii şi armele.

Suntem roboţi?

Suntem animale?

Suntem sclavi?

Nu vrem doar să ştim că suntem protejaţi de braţul înarmat al ţării, indiferent de cetăţenie, vrem să vedem parade cu tehnica grea, vrem să vedem Ziua Marinei, vrem să vedem BIAS şi ROIAS şi să ne bucurăm de priceperea militarilor noştri.

Dacă nici Elveţia nu îşi mai permite…

– Iulian Iamandi –