Mk-110 57 mm, adicătelea Bofors 57 mm Mark 3 Freedom class LCS

Mk-110 57 mm, adicătelea Bofors 57 mm Mark 3 Freedom class LCS

În urmă cu vreo patru ani, patru ani şi jumătate, am lansat pe aici lista de dorinţe militare către Moş Gerilă. A fost, s-a dus, s-a clonat chiar – s-o recunoaştem, oricum s-a prescris şi asta – şi a rămas în urmă, pentru noi.

Evoluţie.

Dar.

Darurile de la Moş Gerilă sunt daruri de la Moş Gerilă, reale precum visele.

Visare mi-a provocat o veste taman de pe la mexicani. Şi-o amintire, asta pomenită mai înapoi.

E vară şi nu e, după gust. Moş Gerilă e mai departe cu juma’ de an faţă de depărtarea în care consistă. Poate Sfântului Ilie să-i scriem… dar, cred că ar fi fără de efect: doar n-o îndeplini Sfântul Ilie dorinţe cu antiaeriană! Este?

Nasol.

Să-i invidiem, deci.

BAE System va produce şi mai ales vinde patru tunuri navale către Marina Mexicului.

Tunurile în cauză sunt (Bofors) 57 Mk3, calibrul 57 mm.

“This competitive win shows that BAE Systems’ world-leading 57mm naval gun and ammunition systems continue to be selected as the best solution for both new and existing customers around the world.”

Glazura comunicatului e chiar reală. Brava la ei.

În afară de viitorul în ograda mexicană, 57 Mk3 se află deja în serviciul Marinei şi Gărzii de Coastă SUA, Canada, Suedia, Finlanda şi Malaezia.

Tunul poate trage patru proiectile de 57 mm pe secundă şi poate comuta imediat între diferite tipuri de munişie pentru a angaja în mod adecvat ţinte din mediul aerian, de uscat sau cu baza pe mare, furnizând libertate tactică la toate nivelele de conflict.

Producţia pentru Mexic va începe imediat, iar tunurile vor fi livrate începând cu anul următor şi până în 2017.

Să-i invidiem, deci.

Fără să ne pască falimentul, înzestrarea cu patru 57 Mk3 ar putea reprezenta ceva.

Nu mi-l pot imagina pe Mărăşeşti cu două turele ori cincizeci şi şapte milimetri.

Ar fi la fel de urât arhitectural precum clasele Impavido, Suffren, Tourville, Shirane, Haruna, mai urât şi mai slab în ceea ce priveşte puterea de foc – nu sunt partizanul înzestrării navelor medii, cum ar fi fregatele şi cele de luptă pentru zona litoralului, cu 57 mm ca şi calibru principal şi am mai spus-o: rachetele navă-navă, deşi nu-i lesne de acceptat, se epuizează chiar şi într-o confruntare navală modernă; lupta la piesă de artilerie principală n-a apus şi-atunci să te ţii…

Unu-la-unu, LCS pierde angajamentul de artilerie cu Mărăşeşti.

Struţo-cămilarea cu o turelă de 57 Mk3 şi una de 2×76,2 ar reprezenta un plus, chiar dacă respectiva ar fi ne-stealth. Reducerea semnăturii radar a lui Mărăşeşti, navă cu suprastructură… nu glumă şi mai ales navă ne-proiectată stealth-like, sub forma unei turele de dimensiuni reduse şi stealth, e apă de ploaie.

Bat în lemn la gândul înlocuirii turelei de pe Regele Ferdinand şi Regina Maria cu o turelă cu 57 Mk3. Asta ar mai lipsi, că în rest au de toate.

Haideţi să vizionăm împreună un filmulete de prezentare:

Inspirativ, este?

Eu mă opresc aici.  Continuă cineva scenariul cu aste patru tunuri 57 Mk3 şi impactul unei ipotetice comenzi din partea României, pentru Forţele Navale?

Haideţi.

 

– Iulian Iamandi –