Anexarea Crimeei a produs valuri de îngrijoare în toată Europa: “S-a trezit apetitul Rusiei din hibernare? Apetit pentru extindere?”

Sunt adeptul analizelor reci.

Extinderea teritorială a Rusiei nu va fi de amploare. Cred că extinderea teritotială va fi minimă.

Cum mai dat de înteles în primul articol, pentru a te extinde ca civilizaţie, grup, trebuie să fii omogen şi ca o resursă să te împingă în direcţia aceea. În cazul Rusiei fantoma gloriei trecute este acel resort ce împinge conflictul din Ucraina. Această fantomă motivează că spaţiul tampon al Rusiei cu Occidentul s-a subţiat sub nivelul acceptabil.

Pare invariabil acceptat că Rusia, de-a lungul istoriei, a preferat să se bazeze pe imensitatea teritorială din Est şi să facă mişcări strategice în Vest, incluzând acaparări teritoriale însoţite de dislocări etnice – aceste mişcări având ca scop crearea unei zone tampon care să apere inima Rusiei: Moscova.

Rusia - densitatea pulaţiei

Rusia – densitatea pulaţiei

Priviţia harta rutieră a Rusiei şi apoi pe cea a Germaniei. Vedeţi cum Moscova este centrul incontestabil al Rusiei. Vedeţi cum Germania nu are un pol semnificativ. Spun multe hărţile, în special cele rutiere.

Rusia - harta rutieră

Rusia – harta rutieră

Zonele tampon ale Rusiei există şi pe flancul sudic. Acestea se materializează în forma republicilor, atâtâ a celor ex-sovietice, cât şi a celor din Federaţie (unele semiautonome).

URSS 1939

Cu roşu închis, URSS în 1939

Uniunea Sovietică

Republici

Ceea ce se  întâmplă în Ucraina nu cred că este o ameninţare la adresa Europei. În termeni tragici.

Ceea ce se întâmplă în Ucraina este reacţia unei ţări care se simte bine în izolarea ei. Să iasă din sfera de influenţă şi din zona tampon Ucraina şi să nu te aştepţi la reacţii este o greşeală. (Nu am scris “să scoţi” în loc de “să iasă” pentru că nu sunt de acord cu percepţia că Occidentul a decis unilateral ca Ucraina să iasă)

Ce opţiuni are această ţară care nu ştie să trăiască în relaţii apropiate cu vecinii?

Faptul că sprijină, cel puţin, un conflict în Estul Ucrainei spune că Moscova nu are multe opţiuni. Cel puţin, nu unele de forţă.

În loc de ofensiva deschisă, a ales calea conflictului prin terţi. Terţi pe care îi sprijină aproape vizibil, dar nu atât de vizibil încât să nu existe niciun dubiu în privinţa ajutorului şi intenţiilor. De ce să alegi calea aceasta când eşti o ţară care nu se teme de represalii? Dacă vrei doar să testezi reacţia adversarului şi să cântăreşti opţiunile pentru eventuala extindere, atunci ai distrus surpriza. (Ce surprinsă a fost toată lumea cu alipirea Crimeii!) De ce să ţii la imaginea ta în care tu nu eşti agresorul pe faţă? Decât dacă nu ai atâta putere pe cât ai vrea să ai. Decât dacă ţelul tău e limitat.

Opţiunile Moscovei sunt limitate. Este necesar ca ea să îşi ducă la îndeplinire obiectivul. Şi acela nu este destabilizarea totală a Ucrainei sau ocuparea Europei de Est, ci crearea de zone tampon. Toate acţiunile de până acum nu fac decât să cimenteze graniţele de Vest şi Sud-Vest cu preţul unor sancţiuni pe termen scurt.

Întreaga campanie de până acum a avut ca suport populaţia rusă şi rusofilă. Orice avans dincolo de aceste areale nu îşi găseşte sprijin.

Rusia nu se află în poziţia ţărilor în expansiune şi nici în poziţia unui “disciplinator” (într-un război de pedepsire). Ţările în expansiune pornesc conflicte, în general, din motive economice. Resursele, în mod special. Moscova are resurse. Pe care trebuie să le vândă. Ce nu are, e liniştea ce i-o dă izolarea spaţială (tradiţională) faţă de pieţele de desfacere a resurselor.

 

– Vasile Mihalache –