Armata Romana Fortele Aeriene

Muzeul Aviatiei sau… Fata in fata pentru prima data

O dată reuşită localizarea lui pe hartă, se ajunge foarte uşor la Muzeul Aviaţiei: cu metroul până la staţia Aurel Vlaicu, la ieşire mergeţi pe lângă pod, până la intersecţie, unde faceţi la dreapta, aşteptaţi tramvaiul pentru a vă păstra forţele, sau cheltuiţi câţiva paşi, preţ de o staţie.

Pe urmă nu e nevoie decât să nimeriţi poarta.

La intrare, veţi fi întâmpinaţi cu bucurie, iar după ce achitaţi taxa în valoare de “Bună ziua”, veţi fi invitaţi să pătrundeţi pe un teritoriu plin de amintiri pentru unii, plin de curiozităţi pentru alţii, unde ochii se deschid cu mirare, zâmbitori sau trădând licărul viu al unei lacrimi, paşii devin  puţin şovăielnici, iar inima întreabă cu nerăbdare: “Încotro?”

În trecere, am aruncat un zâmbet de recunoaştere libelulelor de metal aliniate în stânga, am trecut în revistă dintr-o privire păsările colorate ce se odihneau poate puţin înfrigurate în dreapta aleii şi am iuţit hotărât paşii : “Tot înainte!” Tot înainte, ştiam că trebuie să aflu supersonicele. Dar nu, nu către ele mă grăbeam, ci în altă parte. Aveam să amân momentul descoperirii lor, alegând hangarul. Bănuiam că nu aveam să întârzii prea mult pe acolo. Ei bine, aveam să constat că mă înşelasem!

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02127

            Mă aşteptam la câteva machete prăfuite, vreun avion uşor suspendat la întâmplare, motoare şi componente din care nu aş fi înţeles oricum prea mare lucru şi, eventual, la tone de texte explicative, cu un limbaj tehnic greu de descifrat, răspândite la fiecare pas. Am aflat în schimb, la adăpostul unei hale imense, cu o minipistă de aterizare corespunzător semnalizată, care m-a cucerit pe loc prin efectul de surpriză  garantat, avioane întregi, de toate tipurile şi din toate timpurile, cu piloţi pregătiţi de luptă sau gata de catapultare, un paraşutist aterizat în plin război mondial,

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02140

radar şi tehnică de luptă,

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02130

toate încremenite într-o secvenţă continuă, din care doar zgomotele motoarelor şi vocile oamenilor ar fi lipsit pentru a fi completă.

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02132

            Aşa că, de unde intrasem cu dorinţa de a ieşi cât mai repede, ritmul paşilor mi s-a schimbat pe nesimţite. Dacă cineva ar fi îndrăznit să mă grabească, furia mi-ar fi fost explozie! Am străbătut pista puţin înciudată că nu ştiam dacă am sau nu voie să “sar gardul”, cu ochii pe sus şi mintea ascultând un motor imaginar – neapărat un motor de avion, pentru a umple tăcerea. Pentru că aveam să constat, încă o dată, faptul că, paradoxal, avioanele la sol îmi trezesc un sentiment ciudat. O nedumerire. Un fel de ciudă sugrumată. Pe cât de mult mă impresionează în zbor, în aer, pe atât de lipsite de putere mi se par aici jos, parcă în aşteptare. Chiar dacă roţile par să le trepideze de nerabdarea unei noi decolări, aripile par atât de mici, avioanele ele însele, în întregime, chiar supresonice fiind, chiar dacă aceleaşi, îmi par simple jucării. JUCĂRII?! Păsări metalice cu glas de tunet şi răsuflare de foc, înspăimântătoare în vremuri de război şi fascinante în vreme de pace, care fac să-mi lăcrimeze ochii în încercarea disperată de a nu le pierde printre nori sau în cercul soarelui, care-mi fac sufletul să se înalţe ori să coboare o dată cu zborul lor, tot ce reuşesc, o dată fixate la sol, e să ma facă să mă îmbufnez ca un copil ce-şi vede brusc zmeul zăcând cuminte la picioarele lui, prăbuşit din înalt! Mă enervez un pic. Şi privindu-le dintr-o parte, de jos, de sus, de la distanţă sau de foarte aproape, din faţă şi din spate, caut. Caut… ce le lipseşte.

Nu găsesc.

Şi nu găsesc nici pe stradela punte peste timp, amenajată cu grijă între cele două hangare…

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02144

Renunţ deci la căutări şi iuţim paşii spre ieşire. Afară, acolo unde ne aşteaptă cele mai multe exponate, sub cerul puţin înnorat şi trist, dar îngăduitor. Nu plouă, aşa că ne putem plimba în voie. Aici,  afară, nu scrie “Nu atingeţi exponatele”, motiv în plus de grabă.

În curte, supersonicele au părut încântate să zămbească la poză, să fie atinse şi cercetate, să suporte întrebările noastre, să suporte cometariile noastre la adresa utilităţii lor, poate au şi râs pe sub aripi când noi încercam să decoperim diferenţele dintre ele (ba cred că unele se tăvăleau de râs de cum ne întorceam cu spatele) şi să ne privească cu îngaduinţă când ne-am declarat dragostea sinceră unuia dintre ele. Oh, Sniper!

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02178

 Recunosc, m-am îndrăgostit. Rău. Ne-am decis ca atunci când vom fi bogate să nu ne luăm vilă cu piscină şi maşini de lux ci un Sniper, i-am promis şi ne-am continuat plimbarea printre iubirile mai vechi, MIGurile. Pe care le-am mângâiat, le-am ciocănit, le-am scotocit chiar şi în (mă scuzaţi) posterior, unde mai aveam puţin şi intram cu totul, din curiozitate, era un loc chiar interesant!

Le-am boscorodit că era să fac accident la sol cu unul dintre ele, le-am admirat pe rand şi în totalitate. Şi brusc, am înţeles ce le lipseşte… Omul. Pilotul. Omul care să le însufleţească, omul care să le ridice, omul pe care să îl poarte, omul care să ţină manşa, să viseze, să le ceară, să vrea mereu mai mult, mai sus… omul care să le fie inima. Şi zgomotul motorului, muzica dansului lor… Fără omul fragil, din interior, par păsări cu aripi frânte, obiecte dragi cândva, abandonate brusc într-un colţ…

Un moment de tristeţe a fost descoperirea unui bătrân dezmembrat, sprijinit de un gard, pe care l-am alintat cu preţul unui kilogram de pământ luat pe tălpi. Mi-a adus aminte că totul are un sfârşit, chiar şi zborul… Nu mi-a părut a fi “aruncat”. Cel puţin, nu încă. Ci aşezat, la umbră, de mâini deloc indiferente la suferinţa lui…

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02208

Frigul a început să ne muşte, aşa că le-am mulţumit supersonicelor pentru prezenţă şi ne-am îndreptat spre elicoptere.

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02245

Am o slăbiciune mărturisită pentru elicoptere, aşa că le-am acordat atenţia cuvenită. Mi-am ales cel puţin vreo patru din care mi-ar plăcea să privesc pământul şi m-am întors pe călcâie.

Planoarele! Elegante… Silenţioase…

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02260

În copilărie, îmi ţineam respiraţia când îşi opreau motorul, urmărindu-le plutirea cu inima abia bătând, aşteptând momentul în care aveam să ştiu că totul e în regulă şi că va ateriza în siguranţă. Am scotocit în fiecare crăpătură – pe unul l-am scobit puţin şi în nas:

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02268

Am făcut câţiva paşi printre aceste înaripate rare şi ne-am luat rămas bun, cu gândul de a reveni poate, la vară, când frigul nu ne va mai alunga dintre ele…

Nu- mi plac muzeele. Dar sunt locuri, ca acesta, pe care nu le percep ca pe un muzeu, şi cu atât mai puţin ca pe un cimitir. Am avut mai degrabă sentimentul de a vizita nişte personaje,     într-un hotel de pensionari… aproape că le puteam citi vârsta în vârful aripilor, vârstă contrazisă de faptul că păreau gata de o nouă aventură, dacă li s-ar fi permis. Poate că avioanele nu ies la pensie ci doar…primesc un concediu de odihna binemeritat, pe termen nelimitat. Şi… în cele din urmă, dispar. Cu un ultim oftat, pentru că li s-a spus, poate, cândva, că s-au născut, pentru a zbura…

Muzeul National al Aviatiei Februarie 2013 Pz 02251

– LuneBleue –

3 Comments

  • Frumos si emotionant fotoreportaj. Cunosc MAv de multi ani, ma consider prietenul lui intim, l-am vazut in doua locati, i-am numarat exponatele si le-am cautat si eu in fund (in fundul curtii, sigur). Ani la rand am fost si parteneri pentru idealuri educative, si cred ca ambele parti au castigat din asta.
    Am auzit ca in iarna asta au sosit acolo pensionari noi, dar, din pacate, posibile exponate ale Muzeului zac cine stie pe unde. Inca nu e Rombac, Il-28 (care se rupe, in vant, in curtea vechiului amplasament), nu e nici 707le fost prezidential, etc. Si ar mai putea aparea acolo atatea avioane civile, daca cineva ar sti sau ar vrea sa le aduca.
    Poate vreodata …

  • Nu stiu unde este amplasat Muzeul Aviatiei. Nu sunt din Bucuresti, asa incat statia de metrou Aurel Vlaicu, nu-mi spune nimic daca nu este precizata si magistrala. V-as fi extrem de recunoscator daca m-ati indruma.

    • Cu cea mai mare plăcere!
      Adresa: Str. Fabrica de glucoza, nr. 2-4
      De la Gara de Nord, o statie până in Piaţa Victoriei 1. Acolo se schimbă cu M2, Berceni – Pipera, direcţia Pipera. E a doua staţie: Aviatorilor, Aurel Vlaicu, aşa că e uşor de reţinut. M2 se întâlneşte cu M1 în Piaţa Victoriei şi în Piaţa Unirii şi cu M3 în Piaţa Unirii, asta pentru cazul în care vii din altă direcţie decât Gara de Nord. Oricum, nu te sfii să întrebi la metrou, la casă, sau să ceri o hartă a metroului, de multe ori, au!

Leave a Comment

%d bloggers like this: