MiG-23 MF indian lansand o racheta R-23R

Sursa FOTO:bharat-rakshak

R-23 (R-23R – produs 340 Izdeliye 340; R-23T – produs 360 Izdeliye 360)

Biroul de proiectare condus de Bisnovat a in ceput lucrul la R-23 inca de la inceputul anilor ’60. Noua racheta era destinata unei noi genereatii de avion de vanatoare, MiG-23, denuire care a fost utilizata consecutiv pentru 3 tipuri destincte de avioane: primul un derivat al MiG-ului 21; al doilea conceptul STOL cu aripa delta MiG-23 PD, ramas tot in stadiul de prototip; al treilea, configuratia 23-11, cu aripa cu geometrie variabila, introdus in productie ca MiG-23S.

Principalele criterii pe care trebuia sa le indeplineasca racheta erau distanta mare de actiune, agilitate crescuta si capacitatea de angajare a tintei de la orice racurs (all aspect). Mentinandu-se tendinta vremii, au fost dezvoltate doua varinate ale R-23:

  1. R-23T (produs 360 – Izdeliye 360), autodirijata IR, era destinata angajarii tintelor din emisfera posterioara, la altitudine mai mare sau mai mica fata de avionul lansator, in conditii meteo favorabile;

  2. R-23R (produs 340 – Izdeliye 340), gridata semiactiv prin radar oferea capacitate all aspect, putand angaja cu succes tinte indiferent de conditiile meteo, cu posibilitai LD-SD (look-down/shoot-doun). De asemenea ar fi trebuit sa prezinte o buna rezistenta la contramasuri.

MiG-23 ML est-german, cu variante de antrenament ale R-23 si R-60 acrosate

R-23 are o constructie modulara, fuselajul rachetei fiind impartit in nu mai putin de opt sectiuni, dupa cum urmeaza:

  • Sectiunea unu: contine capul de dirijare. La varianta R-23T, capul de autodirijare IR este racit cu azot, procedeu care mareste senzitivitatea, asigurand o distanta mai mare de detectie a tintei cat si capabilitati all-aspect. La exterior se gasesc 4 amenaje trapezoidale (destabilizatoare) asezate cruciform in acelasi plan cu suprafetele portante si cele de comanda. R-23R, fiind mai lunga, are destabilizatoare mai mari;
  • Sectiunea doi: contine focosul radio de proximitate cu cele doua antele dispuse in plan orizontal, alte antene fiind montate in planurile suprafetelor portante;
  • Sectiunea trei: contine pilotul automat iar la exterior prezinta punctul anerior de prindere pe lansator;
  • Sectiunea patru: gazduieste incarcatura de lupta care poate fi fie de tip exloziv-fragmetatie fie tip bara continua;
  • Sectiunea cinci: cuprinde sistemele de generare a energiei la bord – un acumulator de presiune cu combustibil solid care punea in miscare verinele de actionare ale suprafetelor aerodinamice de comanda si un turbogenerator actionat de asemenea gazodinamic cu gaze prelevate de la un generator de gaz;
  • Sectiunea sase: contine motorul racheta cu combustibil solid, iar la exterior doua punte de prindere pe lansator (cel central si cel posterior). La exterior sunt fixate suprafetele portente de forma trapezoidala, fara eleroane sau alte suprafete de comanda;
  • Sectiunea sapte: este o structura inelara, fizata in jurul ajutajului motorului racheta cu combustibil solid. La exterior prezinta suprafetele aerodinamice de comanda, integral mobile. La bordul de atac al acestora, spre varf, sunt montate greutati aniflutter;
  • Sectiunea opt: carenajul terminal al fuselajului rachetei continea de cele mai multe ori o pastila trasoare.

MiG-23MF polonez, inarmat cu R-23

R-23 era parte integranta a sistemului de armament S-23 cu care erau echipate avionele de lupta din familia MiG-23, alaturi de sistemul radar Sapfir-23. Avand in vedere ca punerea la punct a radarului nu s-a incadrat in termenul planificat initial, prima varinata a MIG-23, varianta S, a intrat in serviciul VVS echipat cu un sistem simplificat de armament. Sistemul S-21 avea la baza radarul RP-21 Sapfir 21 care nu asigura solutii de tragere pentru R-23, imprumutat de la MiG-21 SM. Un lot limitat de aeronave MiG-23, fara sufix, a asigurat trecerea intre versiunea MiG-23S si MiG-23M, avand si capabilitatea de a lansa rachete R-23. Rachetele R-23erau acrosate pe lansatoare APU-23-11, la versiunile MiG-23 fara sufix, respectiv pe lansatoare APU-23M la varianta MiG-23M si variantele ulterioare. R-23R putea fi lansata din evolutii cu suprasarcina maxima 4G, de la o distanta maxima de 35 km, desi senzorul putea detacta tinta de la 25 km asigurand (in teorie) o probabilitate de lovire a acesteia de 50 procente. Distanta minima de lansare era de 2 km. In cazul variantei R-23T, autodirijarea in spectrul IR limita distanta maxima de lansare la 11, cea minima fiind de 1.3 km. Probabilitatea de lovire a tintei era (tot in teorie) de 70 procente. Datorita necesitatii inlocuirii la sol, inainte de decolare, a unor blocuri electronice  specifice fiecarei variante (R, respectiv T), MiG-ul 23 MF nu putea lansa in acelasi timp cele doua versiuni ale R-23.

R-24 (R-23R – produs 140 Izdeliye 140; R-24T – produs 160 Izdeliye 160)

 

MiG-23 MLD afgan, inarmat cu R-24 si R-60

In cadrul Vympel, o echipa de proiectare sub conducerea inginerului Pustovoitov, a inceput lucrul la varianta imbunatattita a rachetei inca de la introducerea in serviciu a binomului R-23/MiG-23, demers oficializat printr-o Ordonanta a Consiliului de Ministri din 9 ianuarie 1974. In 1975 o schita a proiectului nvariantei imbunatatite K-24 a fost prezentata oficialitatilor.

R-24 (produs 160 – Izdeliye 160) a fost optimizata pentru utilizarea cu MiG-23ML (L de la lyohkiy, insemnand usor, cu greutate redusa). Prin utilizarea unor tehnici de reducere a greutatii, noul vanator avea o manevrabilitate crescuta fata de versiunile anterioare; de asemenea utilizarea unui nou sistem de conducere a focului Sapfir-23ML asigura detectarea si incadrarea tintelor de la distante mult mai mari. In consecinta, racheta R-23 trebuia optimizata si imbunatatita pentru a fi compatibila cu caracteristicile noii variante a MiG-ului 23.

Noua racheta era echipata cu un nou senzor semiactiv radar RGS-24 (9B-1022) cu distanta de detectie marita si o mai buna rezistenta la contramasuri electronice. Faza incipienta a zborului, cea de zbor autonon, a fost prelungita pana la maxim 10 secunde, datorita utilizarii unui system inertial incipient, asa-numita legatura pseudocinematica, asigura o crestere cu 30% a distantei de angajare a tintelor. Cu aceasta varianta, pentru prima data, s-a asigurat posibilitatea angajarii elicopterelor in zbor la punct fix la joasa inaltime, sau a tintelor manevriere in zbor la joasa inaltime.

Pentru obtinerea unei eficientei maxime s-a folosit o noua incarcatura de lupta si un nou motor racheta cu combustibil solid, aranjamentul interior al armei fiind substantial schimbat. Astfel, numarul de sectiuni ale rachetei a fost redus de la opt la cinci: prima continea capul de dirijare, a doua continea senzorul de proximitate Skvorets, pilotul automat si un turbogenerator actionat de un acumulator de presiune. Sectiunea trei continea incarcatura de lupta de tip bara continua si mecanismele de armare si siguranta ale acesteia. Distanta eficace de actiune a incarcaturii de lupta era de 10 metri. Sectiunea patru continea motorul racheta, PRD-287, cu combustibil solid. Sectiunea cinci continea un bloc generator de gaze care asigura rezerva de energie pentru actionarea suprafetelor aerodinamice de comanda.

MiG-23 MLD, complet inarmat (cu R-24R si R-60) deasupra Afganistanului

La exterior, o diferenta notabila o constituia forma suprafetelor portante care, spre deosebire de cele ale R-23, aveau bordul de fuga in sageata. De asemenea a fost dezvoltata si o varianta cu autodirijare in IR, echipata cu un sensor IR TGS-23T4. R-24 putea fi lansata de avioane MiG-23 ML, P sau MLD de pe lansatoare APU-23M1. Distanta maxima de lansare era de 50 km la R-24R (35 km la R-24T), suprasarcina avionului lansator putand varia intre 5 si 8 G. Anvelopa de altitudine a tintei varia intre 0.4 si 25 km.

R-23/R-24 au fost exportate, impreuna cu variantele “avansate” ale MiG-23 (incepand de la MF la ML) in tarile membre ale Tratatului de la Varsovia, in Africa, in Orientul Mijlociu (Siria si Irak), in India, Corea de Nord si Cuba. In Romania s-a copiat racheta R-23 sub denumirea de A-901/A-911; nu exista informatii concrete despre nivelul la care au ajuns lucrarile, nu se cunoaste daca copia a ajuns sau nu in serviciul operational.

Caracteristici tehnice R-23R (R-23T) :

  • lungime – 4.46 m (4.16 m la R-23T)
  • calibru – 200 mm
  • anvergura – 1 m
  • greutate – 223 kg (216 kg la R-23T)
  • incarcatura de lupta – 25 kg
  • distanta de actiune – minim 2 km-maxim 25 km (1.3-11 km la R-23T)
  • inaltime de lansare – 400-25000 m

 

Limitele de lansare ale R-23R, comparativ cu AIM-7B si F Sparrow

PS – In lupta:

Pilotii sovietici au doua victorii confirmate, obtinute impotriva a doua elicoptere iraniene AH-1J Cobra, in septembrie 1988, si mai revendica una probabila impotriva unui F-16A pakistanez (pierdere nerecunoscuta de Pakistan). Sirienii revendica doborarea a nu mai putin de sase F-16A, un F-15A si un F-4E,chiar si un avion AEW&C E-2C, in timpul operatiunilor din 1982 de deasupra Libanului, victorii obtinute cu rachete R-23R. Israelienii nu recunosc pierderea nici unuia dintre avioanele revendicate de sirieni. Singura victorie confirmata de ambele parti a unui pilot sirian, obtinuta cu o racheta R-23, este o drona BQM-34, doborata pe 6 iunie 1982.

Cubanezii revendica un C-130 Hercules (nerecunoscut de sud-africani ca fiind pierdut) si un Mirage F1CZ, doborat de Alberto Rey Rivas pe 27 septembrie 1987, deasupra Angolei. Irakienii revendica mai multe avioane iraniene doborate (printre care nu mai putin de 70 F-14, evident neconfirmate; un singur F-14 iranian a fost doborat de avioane irakiene langa insula Khark, in august 1984). Singurele pierderi iraniene confirmate in fata MiG-urilor 23 ML inarmate cu R-23/R-24 sunt un F-5E Tiger si un avion civil Fokker F-27, ambele doborate in februarie 1984

Surse:
Russian aircraft weapons
backfiretu-22m.tripod.com
Global Secutity
bharat-rakshak
Siria – Victorii
Irak – Victorii
URSS – Victorii
Cuba – Victorii
Apex
vnfawing forum