Aviaţie Rubrici permanente Tehnica Militara

Martea tehnica: Kh-66/Kh-23 (AS-7 Kerry)

Mig-23 MF Nr. 203, expus impreuna cu variantele de inarmare, Giarmata, 1997. Se observa cele doua Kh-23.

Mig-23 MF Nr. 203, expus impreuna cu variantele de inarmare, Giarmata, 1997. Se observa cele doua Kh-23.

Multumim domnului Virag Mihai pentru permisiunea de utilizare a fotografiei

La mijlocul anilor ’50 în SUA a început dezvoltarea armamentului aer-sol dirijat. Astfel, Martin Aircraft Co. a demarat dezvoltarea unui sistem de arme ce va deveni operaţional în 1959, destinat avioanelor ambarcate de atac A-4 Skyhawk – AGM-12 Bullpup. În Franta, în aceeaşi perioadă a fost dezvoltată AS-20, rachetă ce va fi introdusă în serviciul mai multor state membre NATO.

În URSS, în timpul testelor rachetei K-5MS(RS-2US) au fost executate trageri împotriva unor ţinte terestre şi navale, pentru a stabili viabilitatea utilizării rachetei în misiuni aer-sol. În urma lansărilor efectuate de pe un avion MiG-19PM, rezultatele au fost considerate încurajatoare dar s-a simţit nevoia unui focos mai greu care să asigure o putere distructivă suficientă.

În 1965 Consiliul de Miniştri al URSS a dispus începerea dezvoltării unei rachete aer-sol care să fie folosită de vânătorul tactic cu geometrie variabilă MiG-23. Responsabilitatea noului sistem, denumit Kh-23, a revenit biroului de proiectare condus de A.L. Lyapin. Având în vedere lipsa de experienţă a industriei aeronautice sovietice în dezvoltarea unei asemenea clase de rachete ghidate, biroul de proiectare al Uzinei Mecanice Nr. 901 a sugerat, pentru economisirea timpului de proiectare, utilizarea unor componente stoc pentru rachete aer-aer (RS-1-U, RS-2-U, R-4, R-8M) aflate deja în fabricaţie la uzină. Astfel, VVS a însarcinat biroul de proiectae al Uzinei 901 cu dezvoltarea unui sistem similar cu Kh-23. Cu scopul dezvoltării noului sistem, denumit Kh-66 (Izdeliye 66, Produs 66) colectivul de proiectanţi a primit în 1966 titulatura de OKB, sub conducerea lui Yuriy Korolyov. În 1976 OKB-ul va fi redenumit Zvezda.

Kh-66

Kh-66

Kh-66 (Izdeliye 66, Produs 66)

Are aceeaşi configuraţie aerodinamică şi structurală ca şi racheta aer-aer RS-2-US de la care a împrumutat chiar şi sistemul de dirijare. Avantajul evident al acestei configuraţii era acela că Kh-66 putea fi lansată de aceleaşi platforme care utilizau RS-2-US. Motorul rachetă a fost împrumutat direct de la racheta aer-aer R-8, fiind echipat cu un ajutaj bifurcat (datorită faptului că sistemul de dirijare luat de pe RS-2-US trebuia dispus în conul terminal al rachetei). Secţiunea anterioara a rachetei era ocupată de încarcatura de luptă tip exploziv/fragmentaţie cu efect cumulativ, cu greutaea de 103 kg. Darea focului se făcea printr-un focos de impact. Deşi dezvoltarea rachetei a început în Martie 1966, datorită utilizării de componente deja disponibile, în Septembrie acelaşi an primele Kh-66 începeau testele acroşate de avioane MiG-21 PFM. Iniţial precizia armei lasa de dorit dar, odată cu modificarea radarelor de conducere a focului instalate pe avioane, acurateţea a crescut.

Specificatii tehnice Kh-66:

    • Lungime – 3.63m
    • Calibru – 0.275m
    • Anvergură – 0.82m
    • Greutate – 278 kg
    • Greutate încărcătură de luptă – 103 kg
    • Rază de acţiune – 10 km
    • Înălţimea de lansare – 500-5000m
    • Condiţii de lansare – picaj de 10-30 grade
    • Viteza maximă – 650 m/s (2340km/h)
    • Intrare în serviciu – 1968
Kh-23 si Kh-23M

Kh-23 si Kh-23M

Kh-23 (Izdeliye 68, Produs 68)

În paralel cu dezvoltarea Kh-66, viitorul Birou de Proiectare Zvezda a continuat munca la Kh-23. Între timp, industria sovietică de profil făcuse progrese în ceea ce priveşte sitemele de ghidare, reusind să producă sistemul Delta, de dirijare prin comenzi radio. Componentele Delta încăpeau perfect în carenajul terminal al Kh-66. Astfel Kh-23 s-a obţinut cu modificări minime ale Produsului 66. În ceea ce priveşte aspectul exterior, singura diferenţa între cele două modele este carenajul terminal.

Principile de dirijare sunt însă foarte diferite: Kh-66 este dirijată pe fascicolul de radiolocaţie emis de radarul avionului lansator (MiG-21 PFM/PFS) în timp ce Kh-23 este dirijată pe principiul MCLOS – Manual command to line of sight metodă ce creşte foarte mult volumul de muncă al pilotului. Pentru a asigura antrenamentul piloţilor în utilizarea noii metode de dirijare a fost construit şi un simulator cu baza la sol. Rezultatele începeau să apară după câteva ore petrecute în acest simulator.

MiG-23BN inarmat cu Kh-23 si S-24

MiG-23BN inarmat cu Kh-23 si S-24

Spre deosebire de Kh-66, Kh-23 este echipată cu un motor mai puternic şi prezintă anumite rafinamente aerodinamice. În timpul perioadei de testare au fost întâmpinate probleme datorate integrarii sitemului de ghidare pe platformele de lansare. Astfel, pe lângă sistemul integrat Delta N a fost dezvoltată şi o variantă containerizată denumită Delta NG. Kh-23 a fost spusă testelor de acceptare în serviciu între 1970 şi 1973, sistemul fiind declarat operaţional în 1974. A echipat MiG-23, Mig-27, Su-17/22, Su-24 şi Yak-38.

Specificatii tehnice Kh-23:

  • Lungime – 3.59mCalibru – 0.275m
  • Anvergură – 0.785m
  • Greutate – 286 kg
  • Greutae încărcătură de luptă – 108 kg
  • Raza de acţiune – 10 km
  • Înalţimea de lansare – 80-5000m
  • Condiţii de lansare – zbor orizontal sau picaj de 10-30 grade
  • Viteza maximă – 700 m/s (2520km/h)
  • Intrare în serviciu – 1974
Comparatie a Kh-23, Kh-23L si Kh-66

Comparatie a Kh-23, Kh-23L si Kh-66

Kh-23 a ajuns în inventarul Comandamentului Aviaţiei Militare în 1979 odată cu primul lot de avioane de vânătoare MiG-23, în variantele MF şi UB. Acestea au echipat pentru început Escadrila 1 a Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare cu baza pe aerodromul Mihail Kogălniceanu şi Escadrila 1 a Regimentului 93 Aviaţie de Vânătoare, cu baza pe aerodromul Giarmata. În 1980 Escadrila 2 a Regimentului 57 a făcut conversia pe MiG-23.

Conform unor surse, rachetele aer-sol Kh-23 au fost operate excusiv de cele două escadrile ale Regimentului 57 Av.V. fiind utilizate probabil pentru misiuni de luptă anti-navă. După alte surse pe 20 Decembrie 1989, Reg. 93 Av.V. a intrat în stare de alarmă, piloţii luând decizia ca în cazul în care unitaea lor ar fi fost atacată de alte formaţiuni ale Armatei Române, să decoleze şi să se refugieze în Iugoslavia. La cererea comandantului Escadrilei 1 a Regimentului 93 Av.V. avionul acestuia a fost înarmat cu rachete aer-sol de mari dimensiuni, ghidate radio (Kh-23), acesta fiind hotărât ca în drum spre graniţă să atace sediul Securităţii din Timişoara.

Potrivit The Naval Institute Guide to World Naval Weapons Systems, editia 1997-1998, pagina 234-235 fabricaţia Kh-23 a fost asimilată în ţară produsul rezultat fiind denumit A-921.
Kh-23 a fost fabricată de asemenea în Iugoslavia, fiind destinată înarmării avionului de atac la sol Soko NJ-22 Orao. Rezultatele testelor au fost foarte slabe ducând la abandonarea dezvoltării acestei arme în favoarea achiziţionării de AGM-65 Maverick.

 

Surse:
Russian aircraft weapons
Valka
FAS
Sisteme de arme

– Marius Constantin –

8 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: