Marină Rubrici permanente Tehnica Militara

Martea Tehnica: Corvetele clasei Flower in Kriegsmarine

HMCS Snowberry converted to a Kriegsmarine Flower corvette

HMCS Snowberry convertită într-o corvetă a clasei Flower din serviciul Kriegsmarinei

Despre corvetele clasei Flower am citit cu toţii în cărţile scrise despre luptele navale din cel de-al doilea război mondial, în special prin paginile acelora dedicate convoierii şi combaterii submarinelor germane U-boat.

Faptul că această clasă de nave a fost dezvoltată dintr-un tip de baleniere care ţineau foarte bine largul în condiţii grele, nu mai poate fi considerată o informaţie deosebită şi nu am să insist asupra aspectelor legate de… să zicem rădăcinile şi istoricul corvetelor Flower.

Pe scurt, din cauza crizei de escortoare, a apărut clasa Flower şi a avut succes: în total au fost construite 267 de nave.

Succes… poate este un compliment prea puternic, având în vedere faptul că personal mi-aş fi dorit ca, dacă ar fi fost să fiu marinar în al doilea război mondial, să mă aflu la bordul unui crucişător greu şi nu să înfrunt furtunile şi inamicul de pe un escortor de o mie de tone.

Reacţia mea este una simplă şi, cred, generală. Aşa tratăm, majoritatea, navele de tonaj mic. Desigur, există oameni care s-ar simţi la bordul unei vedete torpiloare ca un cavalerist în plină şarjă, dar sunt sigur că majoritatea ar prefera totuşi să simtă în toiul luptei protejaţi de o cuirasă a cărei grosime să aibă cel puţin câteva degete.

Corveta, ca să mai fac o menţionare, este o navă mică de escortă, în original un termen franţuzesc “corvette” care a definit în epoca velelor navele situate între fregate şi sloop-uri militare. La noi, dacă n-am ţine seama de influenţa clasificărilor alianţelor în care ne-am aflat şi a modelelor urmate, consider că ar fi fost foarte normal să numim escortoare atât corvetele cât şi fregatele.

Zicând asta, parcă mă bucur că nu am adoptat termenul de contratorpilor sau avizou şi am folosit în majoritatea timpului mai potentul termen de distrugător.

Poignard or PA4 Flower class corvette under construction

Poignard / PA4 în construcţie

La scurt timp după isbucnirea războiului, Marina Franţei a comandat 18 corvete clasa Flower. Şase astfel de nave urmau să fie construite în şantierele navale franceze – două la Ateliers et Chantiers de France la Dunkerque şi restul de patru la Chantiers de Penhoët la Saint-Nazaire.

Construcţia primelor două nave a fost anulată, însă cele patru de la Penhoët au fost confiscate de către nemţi, neterminate.

Trei dintre acestea au fost completate pentru serviciu în cadrul Kriegsmarine şi acceptate în serviciu în 1943 – 1944. Arquebuse, Hallebarde şi Sabre, au fost botezate în Marina Germană cu numele de PA-1, PA-2 şi PA-3, iar Poignard a primit numele de PA-4.

PA însemna prescurtarea de la Patroullienboot Ausland, sau nave străine/capturate de patrulare. Numai corvetele clasei Flower au primit numele de “PA”.

Datorită volumului mare de muncă alocat şantierelor navale, atât pentru construcţia de navei noi cât şi pentru repararea celor avariate, dar şi din cauza lipsei de materiale, germanilor le-a luat foarte mult timp să finalizeze navele Flower capturate.

PA-urile au fost repartizate la 15 Vorpostenflottille, staţionate în Le Havre şi au fost utilizate pentru misiuni de convoiere şi patrulare costieră în Canalul Mânecii. Cel puţin una dintre nave a fost adaptată special ca şi platformă maritimă mobilă purtătoare de artilerie grea anti-aeriană.

15. Vorpostenflottille

15. Vorpostenflottille

Navele Flotilei 15 erau foste baleniere şi trawlere germane şi dispuneau de un armament format dintr-un tun antitanc de 37 mm în amplasament naval dispuns în prova şi câteva tunuri şi mitralierele antiaeriene, unele dintre ele posedând un tun antitanc de 37 mm şi în pupa.

Fostele nave de pescuit germane întâlneau în patrulele nocturne vedete rapide enlgezeşti, atât vedete torpiloare cât şi purtătoare de artilerie (MTB, respectiv MGB). Despre vedetele britanice şi mai ales despre misiunile lor în Canalul Mânecii a apărut în urmă cu mulţi o carte şi pe la noi – al cărei nume nu îl reţin, dar o trec pe lista de recitire…

Confruntările cu englezii nu prea aveau rezultate mulţumitoare pentru Kriegsmarine, la capitolul nave de mici dimensiuni care se încăierau pe întuneric, dat fiind faptul că – cel puţin în Flotila 15 – era necesară mai întăi iluminarea ţintei, iar tunurile antitanc de 37 de milimetri nu puteau să se achite de această sarcină.

Era nevoie de un calibru mai zdravăn, un 88 de milimetri şi în urma cererilor de dotare a navelor existente sau de suplimentare a navelor existente cu unele dotate cu tunuri în acest calibru, au fost furnizate PA-urile.

PA 2 a fost prima corvetă din clasa Flower care a intrat în serviciul activ al Kriegsmarine, implicit în cadrul 15. Vorpostenflottille şi a îndeplinit prima sa misiune în noaptea dinspre 26 spre 27 Septembrie 1943.

La acea dată, PA 2 executa o misiune de convoiere escortând cargoul Maladi împreună cu dragoarele M82, M84, Von der Groeben, Jungingen precum şi cu V1507 din Flotila 15. Convoiul a fost atacat de către vedete torpiloare aparţinând marinei olandeze împreună cu vedete purtătoare de artilerie ale Royal Navy. Lupta s-a soldat cu avarierea navei Jungingen şi scufundarea cargoului Maladi.

PA 3 a intrat în serviciu activ pe 16 Noiembrie 1943, însă cum jurnalele de bord ale navelor Flower din Kriegsmarine au dispărut, nu se cunoaşte când a avut parte de botezul focului.

Nava PA 3 este totuşi menţionată într-o misiune de escortă a spărgătorului de blocadă Munsterland care se întorcea încărcată din Japonia. În drum dinspre Boulogne către Calais, pe 20 Ianuarie 1944, cargoul Munsterland era escortat de V1506, V1507, V1509, V1511, V1512, ale 15. Vorpostenflottille şi R43, R46, R47, R48, R49, R50, R51, R115, R126, R128, din 4. Räumbootflottille.

PA 2 - Hallebarde

PA 2 – Hallebarde

Munsterland a fost scufundat însă de către bateriile de coastă de la Dover care au executat foc condus de radar. Artileriştii au tras în total 46 de salve. Spărgătorul de blocadă a încercat să evite focul advers aruncând peste bord încărcătura pentru a fi mai uşor şi a executa manevre de zig-zagare, însă fără succes.

Prima misiune comună pentru PA 2 şi PA 3 a fost una de escortă, în care au asigurat protecţia petrolierului Reckum care naviga de la Cherbourg către Le Havre, pe 26 Februarie 1944. Alături de cele două corvete din clasa Flower, la misiune au mai participat şi V1506, V1507 şi V1509.

Convoiul a fost atacat de vedete torpiloare şi purtătoare de artilerie, în câteva valuri, iar corvetele PA 2 şi PA 3 au tras 344 proiectile de iluminare calibru 105 milimetri, permiţând astfel o ripostă efectivă fără de care petrolierul protejat nu ar fi putut ajunge în Le Havre.  Britanicii au pierdut o vedetă torpiloare.

Petrolierul Reckum a fost scufundat mai târziu de către tunurile grele de coastă de la Dover.

Ultima navă care a intrat în serviciul activ al Kriegsmarinei a fost PA 1, pe 15 Aprilie 1944. PA 4 nu a apucat să servească activ, fiind scufundată în La Telindiere (Nantes) după invazia Aliaţilor.

PA2 Hallebarde Flower class corvette Kriegsmarine

PA2 Hallebarde Flower class corvette, Kriegsmarine

Înaintea debarcării din Normandia, din vara anului 1944, supremaţia aeriană a aliaţilor a crescut, la fel şi atacurile vedetelor torpiloare şi purtătoare de artilerie, sprijinite chiar şi de distrugătoare.

PA 2 a fost scufundată în timpul unui raid executat cu 325 bombardiere grele Lancaster asupra portului Le Havre în noapte dintre 14 şi 15 Iunie 1944, împreună cu alte şase nave ale Flotilei 15.

PA 3 se pare că a supravieţuit puternicului bombardament, dar nemaifiind considerată bună de reparat a fost scoasă din serviciu pe 17 Iunie.

Despre soarta finală a corvetei PA 1 nu se ştie nimic sigur. Se pare că a supravieţuit raidului de bombardament, dar a fost scoasă din serviciu pe 24 August 1944.

15. Vorpostenflottille a părăsit Le Havre pe 28 August 1944, iar rolul corvetelor clasei Flower a fost preluat de către V716, fostul pescador francez Alfred II, care dispunea de un tun de 105 milimetri şi câteva piese antiaeriene de 20 şi 37 milimetri.

Legat de armament, corvetele din clasa Flower care au fost în serviciul Kriegsmarine au dispus de câte un tun german de 105 mm, naval, ca armament principal, montat direct pe punte, la prova.

Ca armament antiaerian, corvetele au fost înarmate cu tunuri uşoare de 20 şi 37 milimetri.

Pentru combaterea submarinelor, corvetele dispuneau de două aruncătoare în fiecare bord montate pe punte.

Corvetele posedau şi echipament pentru dragarea minelor.

Cea de-a patra navă, a fost lansată la apă în Septembrie 1944 şi a intrat în serviciul Forţelor Franceze Libere sub numele de La Telindiere, ieşind din serviciu în 1946.

La prima vedere, corvetele clasei Flower nu reprezintă un subiect interesant. Fiecare navă are însă povestea proprie, iar istoricul misiunilor deosebit de grele pe care aceste escortoare le-au executat atât în serviciul marinelor Aliaţilor cât şi în cadrul Kriegsmarine cu siguranţă ar umple multe rafturi de biblioteci.

Din păcate, doar atât am găsit despre PA 1, PA 2, PA 3 şi PA 4…

Surse:

Axis History Forum

Finescale

Subsim

Wikipedia

CBRNP

 

– Iulian Iamandi –

5 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: