Armata Romana

Licitatie pentru radiotelefoane

transmisionisti

MApN va organiza o licitație pentru furnizarea de radiotelefoane profesionale portabile in banda de frecventa 136-174MHz. 

Valoarea contractului ar putea fi de 1,9 mil. RON(aproximativ 400.000 euro), numărul de stații ce ar putea fi cumpărate variază între 118 bucăți și 2.350 bucăți.

Perioada de derulare a contractului urmând să fie de 36 de luni, în fiecare an bugetar ar putea fi livrate între 10 și 600 radiotelefoane în cadrul câte unui contract subsecvent.

sursa: tenderise.eu

sursa foto: evz

– David Victor –

44 Comments

  • E bine, dar nu ar trebui să facem ceva mai important decât să achiziţionăm radiotelefoane ? Norica Nicolai spune că nu avem muniţie decât pentru 8 ore. Să sperăm că nu e aşa, dar dacă este ? Ar fi mai bine să fabricăm muniţie în acest caz.

  • Deh, acum 25 de ani erau vreo două intreprinderi indigene, capabile să participe (poate să şi câştige)la licitaţie. Acum, “actorii lor şi caii noştrii”!
    Poza e cam veche. Mai are Armata ARO? Unde, la muzeu?

      • Păi, nu mă refer la firme care fac comerţ cu radiotelefoane de import, într-un apartament cu trei angajaţi. Apoi, presupunând că mai funcţionează Tehnoton (aragaze) sau altă fostă intrepridere cu profil electronic, puteţi să-mi indicaţi o singură componentă electronică fabricată în România? Proiectare ar exista, că n-au plecat toţi în State, dar bază materială nexam! În plus, cu o rată de fabricaţie între 10 şi 800 de exemplare pe an, probabil cu decontarea după livrare, să văd cine şi-ar băga capul în laţ. Nici măcar UTI …

        Cu ARO nu vă contrazic, or mai fi unele “plimbate” puţin, dar dacă e nevoie de piese de schimb, un RK ceva?

        • Productia de semiconductoare nu mai e de noi dupa ’89. Tehnologia a evoluat mult in raport cu ce aveam altadata la IPRS Baneasa. Viziunea lui Ceasescu cum sa producem in tara tot era utopica.

          • @NLG
            Dacă n-aţi avut contact cu tehnologiile pentru fabricarea semiconductoarelor, afirmaţia dvs este scuzabilă. IPRS nu a fost îngropat din cauza tehnologiilor ci din cauză că trebuia dăruit de guvernul Năstase lui Hayssam. IPRS era specializat în tehnologii bipolare ale germaniului şi siliciului, iar alături, la Microelectronica, se dezvoltau tehnologii MOS. În timp ce noi vindeam şi distrugeam totul, Koreea de Sud (în urma noastră în 1989) ne depăşea şi astăzi sunt lideri mondiali în tehnologii LCD şi LCD-LED.
            Viziunea lui Ceauşescu nu era utopică. Era o urmare a Cortinei de Fier, cea care ne despărţea de produsele şi tehnologiile occidentale şi ne obliga să facem schimburi economice în cadrul CAER. Nu vă mai închinaţi la alţii că nu sunt mai deştepţi ca romănii, au beneficiat doar de alte condiţii politice şi, implicit, economice mult mai bune.

            Nenorocirea este că astăzi, după ce am făcut praf tot ce funcţiona şi se putea dezvolta, după 25 de ani de lipsă pe pieţele Lumii, suntem în imposibilitatea de a fabrica măcar brichete în condiţii concurenţiale normale!!!

            • Sa-mi fie scuzata necunoasterea dar nu stiu un loc in Romania unde se/s-ar produce wafere. Daca e asa ce industrie microelectronica poti avea fara substrat?
              Legat de IPRS si BJT-urile de acolo – pai asta e cea mai veche tehnologie si singurul ei avantaj era in cazul Ge potentialul mai min (comparat cu Si) de deschidere al tralzistorului. In rest mare lucru nu mai faci cu el…
              Si Singapore/Taiwan erau in anii 80 cultivator de orez pe cand noi faceam integrate si uite ca acum s-a intors roata – noi suntem porumbari si ei pun sute de milioane de tranzistori pe un timbre.
              Cat despre romani destepti – nu ma indoiesc, dar cu siguranta nu destui ca sa faci o industrie. De asemenea nu cunosc univertitati care sa aibe R&D pe acest domeniu deci nu e fezabil…

              • Domnule Mihai, sunteţi scuzat! La IPRS exista o staţie de crescut monocristale de siliciu şi germaniu şi utilajele de tăiat şi şlefuit … wafere. Tranzistoarele cu Ge erau cerute pentru aplicaţii speciale şi linia nu a fost închisă pentru că existau cereri la export. Sigur că IPRS nu avea echipamente pentru producerea de microcontroller-e, dar avea tot ce trebuie pentru producerea de circuite integrate pentru aplicaţii auto şi industriale. Apoi, dacă erau lăsaţi şi nu se dorea cu orice preţ distrugerea, existau firme de renume care doreau să cumpere IPRS-ul. Vă asigur că IPRS nu a murit de “moarte bună”, din cauza concurenţei. A murit fiindcă era dispus pe un teren valorors din punct de vedere imobiliar. Ca idee, toţi inginerii care lucrau la secţia “circuite integrate” şi nu aveau vârsta pensionării, pot fi găsiţi în occident, majoritatea în Silicon Valley …
                Ca să faci o industrie nu numărul oamenilor este important ci existenţa pieţelor. Si, până la închiderea forţată, IPRS-ul a avut piaţă şi profit!
                Dar, citind mesajul dvs, îmi dau seama că este mai bine acum. Planul lui Emil Borisovici Valev este implementat pas cu pas, este adevărat cu alţi “parteneri” …

                • Eu ma intrebam daca există nu daca a existat, Probabil ca IPRS statia era Czochralski de 2″ sau 3″ ceea ce se traduce prin randament scazut. Nu pun la indoiala daca aveau sa nu profit/contracte si da, de asemenea consider ca s-a vrut distrugerea centrului, din motive imobiliare.

              • se faceau wafere mos, de prin anii 70, era si la fosta microelectronica statie, ma rog era mare secretomanie
                statie de facut wafere mai este acuma doar la ce a mai ramas din fostul icce

                de calitate – la microelectronica ce era mai de doamne ajuta gen cipurile de la ceasul de oltcit, waferul era din rdg

            • Pana la Hayssam e cale lunga. Ce produceam dupa ’89 de eram asa competitivi in raport cu marile firme in domeniu ? Stiu si eu catalogul lor si s-au vazut vanzarile. Dupa ce treaba n-a mai mers intra in ecuatie povestea de o stim cu totii.
              Nu am spus ca inginerii nostri nu erau capabili. Nu aveam management pe masura, nici bani si multe altele din ce inseamna o afacere.
              A fost o perioada cu o tehnologie a anilor trecuti, si-a trait gloria, dupa ’90 soarta era pecetluita si de ar fi venit Isus.
              Da, altii au beneficiat de un alt context politic, economic, social etc. De unde si soarta fabricii in raport cu altii.
              Politica avuta o consider utopica, de face tot si nimic in loc sa facem doar putine si bune (ca mai toata omenirea).

              • la microelectronica a fost oarece idee de specializare, dar in cadrul caer
                inginerii foarte buni, de acolo se ramanea pe capete pe unde prindeau cate o specializare, erau multi pilosi si loaze ocupate sa vanda kiturile de cobra cu z80 furate – era o adevarata industrie la ciubuc si furat in paralel cu productia “oficiala” 🙂

                catalogul – la liniar ce avea fairchild in 1967, aveam si noi 20 de ani mai tarziu
                da lasa-i pe “nostalgici”, au fost si ei tineri atunci 🙂

                  • alm nu deranjati pe nimeni aici, cu chestii de bun simtz
                    Cu electronica, a fost ca si cu dacia, ca si cu elicopterele etc – nu prea eram competitivi in anii 1990, dupa ce au venit noii “emanatzi” fiindca toate erau in pipera sau pe barbu vacarescu, toate au fost luate de diversi cu “imobiliare”, cine a fost mai destupat la cap a plecat afara sau si-au facut o mica firma proprie sa isi vanda know-howul si creierul propriu pentru r&d, pacat ca asa doar la modul individual,

              • Îmi pare rău că vă faceţi că nu pricepeţi. Până în 1989 eram competitivi cu firmele din CAER, adică ograda în care ne permitea Cortina de Fier să ne manifestăm. După 1989, dacă nu era degringolada post decembristă, probabil că firmele în discuţie n-ar fi stat pe loc. Totuşi, firmele de componente electronice făceau parte din industria electronică orizontală. În clipa în care integratorii au început să cadă pe principiul dominoului, era firesc să apară cutremure şi în industria orizontală. IPRS-ul era “curtat” de câteva firme mari, printre care Delco Remy şi ELMEFA, interesată de matriţeria şi secţia de injecţie mase plastice. În acest timp, IPRS-ul era supus unor şicane despre care cred că nu era străin APAPS: pene de curent care blocau cuptoarele de creştere a cristalelor, oprirea agentului termic iarna, datorii închipuite după ce intreprinderea fusese ruptă de la bugetul de stat (poate nu ştiţi, dar intreprinderile socialiste nu aveau conturi proprii, banii intrau şi ieşeau din bugetul de stat, devalizat de primul guvern post decembrist). Producţia a fost restrânsă la câteva secţii pe profit, spaţiile (cum era şi noua fabrică de condensatoare electrolitice miniatură devenită tipografia lui Sârbu – ProTV) au fost închiriate, puţurile cu apă pură au fost închiriate de fabricanţi obscuri de sucuri, “dezvoltatorii” imobiliari roiau “cot la cot” cu câinii vagabonzi în jurul terenurilor fabricii. Cu ce s-a ales statul? Cu câteva sute de şomeri, oameni calificaţi într-un domeniu de vârf şi cu câteva zeci de ingineri care au emigrat în Vest şi peste Ocean. Plus alte pagube economice.
                Recitind mesajul dvs îmi dau seama că bat tastatura degeaba. Nu le aveţi cu economia unei ţări. E mai bine că nu avem unde să angajăm tinerii, unii de mare valoare, obligaţi să plece aiurea? E mai bine că dăm materii prime ca să căpătăm produse finite? Dacă da, atunci mă închin în faţa dvs şi-mi dau seama că sunt un perimat …

                • Am spus doar parerea mea despre sansele acestei industrii de productie semiconductoare. Nu ca-s bucuros de cele intamplate ci doar realist (in microuniversul meu).

        • @ ALM – exista firme care fabrica circuite electronice in Romania, scot si produse finite in domeniul automotive, produse care se vand la OEM -ii care scot masini premium! Iesiti din logica anilor ’80 se fabrica multe chestii in Romania de tehnologie foarte inalta, in domeniul electronic.
          Chiar daca mosfet-ii ii cumparam din vest asta nu inseamna ca PCB-urile nu se fabrica in Romania sau ca circuitele electronce nu se proiecteaza de la schema la layout in tara.
          Faptul ca nu sunt fabrici de stat ci ale unor corporatii internationale nu arata decat faptul ca statul roman si-a dovedit incompetenta in a pastra astfel de industrii.
          As putea sa va dau si exemple de firme pe care le cunosc din domeniul electroncii aplicate de varf dar mi-e ca omit pe una in beneficiul alteia.

    • 10 bucăţi pe an? Hai, 600 pe an, adică 12 bucăţi pe săptămână? Ca glumă este bună! Oricum, Electromagnetica n-a fabricat niciodată radiotelefoane, telefoane da. Cred că faceţi confuzie cu IEMI. IEMI cred că mai are dotări pentru producţia de radiotelefoane militare, dar nimeni nu se apucă să facă pregătire de fabricaţie pentru o piaţă de maximum 2350 de unităţi. Cred că licitaţia va fi câştigată de Shi Ying sau altă firmă din China. La banii puşi la bătaie, din occident (şi alea se fabrică în China) se pot lua nişte second hand ca şi celebrele F16 …

  • Saraca industrie romaneasca de radiotelefoane nu a reusit sa proiecteze si sa si produca ceva fiabil, in acelasi timp. Celebrele RTP si RTM erau licenta suedeza (SRA) apoi licenta daneza (Storno) si, dupa revolutie, proiect chinez, facut in china si ansamblat vai de steaua lor in Romanica (Shendunl. Au incercat niste grozavii de radiotelefoane dar erau niste caramizi aproape inutile (Pescarus, Colibri), unele chiar in banda de 27 MHz. Apoi, s-au facut (ansamblat) niscaiva Racal Panther, in care apareau celebrele fire trase de colo pana dincolo si imobilizate cu termoplastic. Cat despre copiile statiilor militare, ba rusesti, ba americane, erau sublime dar iti blestemai zilele cand incercai sa le pornesti؛ era mai imprevizibil rezultatul decat la LOTO.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: