MiG-23 Syria

După modelul Armata lui Saddam Hussein este a patra din lume, Voice of America pune osul la campania de influenţare întru pregătirea intervenţiei militare asupra regimului Assad anunţând că Forţele Aeriene Siriene sunt printre cele mai mari din Orientul Mijlociu.

La prima vedere cei treizecei de mii de membri şi faptul că dotarea este alcătuită din avioane furnizate de către Uniunea Sovietică, mai apoi de către Rusia, ar trebui să impresioneze opinia publică. Vax.

S-a dus vremea când numai apariţia celor două cuvinte “Uniunea Sovietică” prin vreo cuvântare sau vreun articol îi făcea pe mai toţi plătitorii de taxe să se revolte şi să răspundă cu grimase. Ura asta s-a stins precum Sovietica Uniune. Iar Rusia, să fim realişti, nu provoacă acelaşi efect precum URSS.

Tactica asta, până aici, parcă ar fi făcută de vreun tip depăşit de vremuri, de unul care îşi aşteaptă pensionarea din Voice of America liniştit, împăcat cu sine şi mai ales cu ideea că nu s-a putut adapta schimbărilor şi cerinţelor lumii de după. Cam ca şi cei de la Cugir, pe care îi văd la fel cum am descris proaspăt terminatul profil de lucrător la Vocea Americii: aia e, mai facem şi noi o puşcă, proastă, dar uite că aduce cu modelul care mergea în tinereţe. Şi dacă nu e bună, ce? Se întâmplă şi pe la case mai mari, de exemplu pe la Voice of America, ce nu poate scorni un pattern modern şi adaptat noilor situaţii.

Pe cine oare încearcă Voice of America să sperie menţionând că Forţele Aeriene Siriene includ interceptoare  MiG-21? Singurii care au mai fost impresionaţi de aceste avioane au fost bulgarii la aplicaţia Thracian Star, când au păţit-o ca un boxer lovit prin surprindere la ficat: staţi bre, că nu se pune… n-am fost pe fază!

Diferenţa este – în cazul Siriei, că la ei ne-am întors – cu două faţete: sirienii posedă avioane MiG-21MF şi MiG-21 Bis, nicidecum LanceR, iar de partea viitorilor agresori puşi pe democratizare nu vor fi MiG-29 din primele variante, ci F-16 în diverse variante, Mirage 2000, F/A-18 Hornet şi Super Hornet, F-15, Tornado, Typhoon şi Rafale.

Puţin probabil F-22 şi F-35, dar foarte probabil Sea Harrier italiene, spaniole şi aparţinând Marines. Nu detaliez de ce am făcut afirmaţiile astea legate de F-22, F-35 şi Sea Harrier, pentru că altul este subiectul prezentului articol şi am senzaţia că nu va fi scurt, chiar şi fără precizările neprecizate.

Îndărăt la Vocea Americii, meseriaşii spun că Siria are MiG-23 pentru “ground assault”, foarte modernul MiG-29 şi chiar o flotă de avioane Suhoi. Hm. La nişte ani distanţă, Christiane Amanpour se scuza că a minţit poporul cu televizorul, de pe la ABC sau CNN, când dezinforma şi influenţa contra-Saddam.  Aşteptăm viitorul, poate remuşcările îi vor re-muşca şi pe cei de la VoA.

Necesitându-se o citare oficială, pentru greutate, se precizează că Pieter Wezeman – expert în comerţul cu armament – de la Stockholm International Peace Research Institute, a spus că în Decembrie 2012 a fost semnat la Moscova un contract pentru 36 avioane Yak-130.

Mi-e dor de nişte manipulări gen copiii cu SIDA ai lui Ceaucesku, ceva care să aibă impact şi mai ales să se simtă că a fost muncit. Mi-e greaţă de citarea lui nea’ Stockholm International Peace Institute ăsta, care a zis o treabă de o ştiau şi căţeii mei.

Pe cine vrea să sperie Vocea Americii cu nişte avioane de antrenament care nu au fost livrate? Cine se sperie de… nimic, de ceva ce nu va înfrunta? Şi chiar dacă ar fi fost de înfruntat, ce ar fi putut face treizeci şi şase de avioane de antrenament împotriva unor avioane dedicate misiunilor de luptă, sprijinite de avioane AWACS? Şi, ar mai fi rămas treizeci şi şase capabile de a decola după valurile de rachete de croazieră cu care s-ar fi făcut deschiderea în intervenţia asupra Siriei?

Cel citat, declară probabil cu mustrări de conştiinţă, durându-l că participă la asemenea manipulare:

“It’s a training plane,” “It’s a light plane, a lighter plane which can be used for training but also has a very clear combat function. It can be armed with bombs and missiles and is typically the kind of aircraft which would be, let’s say, very suitable for the Syrian regime in the current conflict,”

Cel citat continuă cu ceva mai consistent de data asta, punând accent pe “dramatica” îmunătăţire din ultimii ani a apărării antiaeriene a Siriei. Cu gândul că Siria poate şi-a tras cele mai moderne sisteme sol-aer extraterestre, bat trei cruci şi zic un “gata!” atunci când întâlnesc:

“Analysts say if Western nations decide to intervene militarily in the conflict in Syria, its air defenses will be far more challenging than those of Libya.”

Lămîie! Vă rog, porţie dublă! (Urma influenţarea cu marina siriană…)

– Resboiu –