Dragi cititori! Astăzi avem iarăşi motiv de sărbătoare naţională dar, de această dată, nu sărbătorim o persoană, un eveniment sau o armă sau categorie de forţe. Nu, astăzi sărbătorim un simbol, iar acest simbol este, după cum probabil v-aţi dat seama din titlu, drapelul naţional.
Şi, după cum probabil am reuşit vă obişnui, la rubricuţa de poveşti, vom povesti acum puţintel despre drapelul naţional, şi cum a ajuns el să fie taman în această zi sărbătorit.
În primul rând, trebuie a defini de ce este drapelul atât de important? Acest aspect nu este atât de greu de explicat: drapelul vine din timpuri antice ca mod de recunoaştere a unei autorităţi sau a unei structuri de comandă, când, pe o prăjină, fie ea şi lance, din motive de evidenţă a privitorilor, a fost montat un simbol anume, fie rigid, fie flotant. Nu dorim a intra aici într-o discuţie mai vastă decât subiectul ales pentru astăzi, relativ la forme, tipuri şi moduri de purtare, ci doar să extragem esenţialul definiţiei.
Sărbătoarea de astăzi este legată de primul decret dat de către guvernul provizoriu al Ţării Româneşti din data de 26 iunie 1848. Acest decret stipula faptul că drapelul ţării este tricolorul albastru, galben, roşu, purtând inscripţia DREPTATE FRĂŢIE, scrisă în alfabet româno-chirilic de tranziţie (între cel chirilic clasic şi cel latin, folosindu-se caractere din ambele alfabete).
Datorită faptului că decretul era lacunar cu privire la descrierea dispunerii culorilor şi erau folosite ambele variante, adică şi cu culorile orizontale şi cu cele verticale, mai este dat un decret la 25 iulie care stipulează clar dispunerea culorilor verticală, cu albastrul la lance şi roşul la zbor.
Totuşi, astfel avem prima utilizare a tricolorului de astăzi, ce se legiferează definitiv, în forma păstrată până acum, abia la constituţia din 1866.
Mai jos avem o imagine de epocă ce redă drapelul în culorile verticale, de pe coperta Albume Moldo-Valaque apărut la Paris la 24 septembrie 1848, redată în lucrarea generalului Petre Năsturel apărută la 1903. Se observă aici faptul că tricolorul românesc, aşezat în stânga, alături de stindardul roman şi cel francez, are descrierea de mai sus, însă toate elementele unui drapel francez, arătând astfel fraternitatea epocii între cele două state. Totodată inscripţia de pe drapel este mai mult explicativă decât deviza revoluţiei, recte NATIONALITÉ ROUMAINE.
În afară de aceasta, mai este de menţionat utilizarea tricolorului cu culorile verticale de către studenţii “moldo-valahi” parizieni care au arborat acest drapel în semn de raliere la revoluţia franceză, observaţie făcută de Gazeta de Transilvania la 26 martie 1848, deci cu trei luni înaintea decretului de la Bucureşti.
Drapelele orizontale totuşi, din pricina evenimentelor, rămân în uz în mod comun, mai ales că singurul drapel militar păstrat de atunci are culorile astfel dispuse.
Mai aducem în atenţie faptul că alăturarea celor trei culori este mult mai veche de 1848. Aici există o întreagă dispută cu privire la variile culori purtate pe drapelele principatelor române, ce toate joacă în această paletă. Ceea ce ste clar este că, odată cu adoptarea drapelelor militare de la 1834, avem folosit pentru Ţara Românească, tricolorul dispus orizontal cu roşul superior, galbenul la mijloc şi albastrul inferior iar Moldova foloseşte o cruce albastră pe un drapel roşu.
Mai jos avem aranjament de elemente militare pentru Ţara Românească unde se pot observa drapelul infanteriei şi flamura de lance a cavaleriei, de altfel prima menţiune din regulamentele organice despre culori pentru armată fiind aceste flamuri galben-albastre. Pentru Moldova, flamurile erau albastru-roşii.
Citând în concluzie versul “Steagul să lucească, steagul, pentru el trăim” nu putem decât să urăm La Mulţi Ani tuturor celor care stau sub drapel chiar şi numai cu inima!
– drd. Emil Boboescu –
LA MULTI ANI DRAPELULUI SI MULTUMESC EMIL PENTRU INTERESANTA LECTIE DE ISOTRIE !!!
CUM SE ZICE: “CINE STIE CUNOASTE”.
Felicitări pentru acest articol domnule Boboescu!
Mi-ar fi plăcut ca acestei sărbători să i se dea mai multă importanță de către clasa politică. Măcar un îndemn public la a purta tricolorul în piept de ziua asta, sau…ceva!
Dar aceasta sarbătoare, la fel ca și Ziua Independenței României, va trece în liniște, aproape ca o jenă…
Multumesc frumos pentru aprecieri.
În ceea ce priveşte amploarea evenimentului, importanţa există şi este acordată. Puteţi observa că în toate oraşele de garnizoană ale ţării s-au ţinut ceremonialuri de arborare a drapelului, ţinute toate dupa acelaş tipic, de altfel statutat prin legea din 1998. Îndemnul de a purta tricolor îl salut, dar în acelaş timp pot spune că o impilare a acestui gest ar duce la repulsie din partea populaţiei. De aceea aş prefera să rămână un gest personal, care acordă, din punctul meu de vedere, onoare purtătorului şi respectul meu personal.
Da, s-au ținut ceremonialuri, evenimentul a fost „marcat” și apoi prezentat sumar la buletinele de știri.
La toate astea cetățenii au fost doar spectatori.
Nu cred că este suficient. Nu cred că a fi spectator înseamnă a sărbători ceva (orice).
Și nici nu cred că ar produce repulsie îndemnurile publice (dublate de exemplul personal) al politicienilor de sărbătorire a acestei zile (măcar) prin purtarea tricolorului la piept. Ba din contră!