Resboinici Rubrici permanente

La multi ani lui Valer Muresan, stapanul MiG-ului 29!

MiG-29 Sniper

MiG-29 Sniper

Astăzi îl serbăm pe unul dintre cei mai cunoscuţi dintre piloţii români: Valer Mureşan.

Valer Mureşan a stăpânit la cel mai înalt nivel al măiestriei, cel mai spectaculos supersonic aflat în dotarea Forţelor Aeriene Române: îndrăgitul şi temutul MiG-29.

Pe scurt, pilotul Valer Mureşan a fost stăpânul MiG-ului 29!

Am dreptate, nu?

Când, deodată, vocea crainicului anunţă ceva ce aşteptam cu nerăbdare de la început. Un pilot al Bazei Aeriene ce găzduieşte mitingul îşi va începe zborul.
Pe Valer Mureşan, pe atunci căpitan-comandor, îl cunoscusem deja cu un an în urmă, tot aici, la, un exerciţiu internaţional. Îmi revin în minte scene de la demonstraţia sa de atunci, când a oprit respiraţia unor colegi străini veniţi să-i vadă pe români la antrenament. Nu reuşisem să schimb decât vreo două-trei cuvinte cu el, înainte de a pleca la avion.
Abia acum înţeleg de ce atâta reţinere. Pentru că un artist nu are nevoie să-şi justifice opera. Iar Valer Mureşan este de mult timp un artist al zborului, un inger dansând pe cer…
În sfârşit porneşte.
Începe zborul.
Într-un ţipăt ascuţit, pasărea argintie ţâşneşte.
Încă puţin şi o văd acolo, sus, în lumea plutirilor şi a închipuirii. Acolo, unde omul se contopeşte cu maşinăria de nu mai ştii să faci deosebirea între ei.
Îl văd când ciocârlie, repezindu-se drept în sus, când delfin jucăuş rostogolindu-se în cercuri şi rasucindu-se, când şarpe ridicat ameninţător, când bidiviu galopând ascultător pe câmpia nesfârşită a sufletelor… Tonou şi looping, immelman şi semi-cobră, toate se succed într-un dans al vieţii şi al morţii , când năvalnic, când potolit, de îţi iau  răsuflarea.
Jos, muritorii, cu palma streaşină la ochi, chiar că nu mai respiră.
Sus, acolo departe, Mureşan îşi urmează dansul, fără să ştie ce emoţii stârneşte în noi. Sau poate ştie şi tocmai acest lucru îl face sa ne ţină pe foc moale…
Un salut de-a lungul pistei şi apoi urmeaza aterizarea.
Dar nu! Ca şi altădată, Mureşan ne dă, şăgalnic, o mostră de amăgire. De la un cot de faţa pistei, cu trenul deja scos, se înalţă iar în trombă, despicând cerul spre înalturi. Pentru noi, cei de jos, niciun calmant nu-şi mai face efectul. Nici măcar după ce aterizează cu adevărat şi trece prin faţa noastră, spre locul de parcare, nu ne putem stăpâni emoţia după cele ce am văzut şi am trăit.
Pentru că zborul, cu Valer Mureşan şi cu alţii ca el, nu poate fi exprimat în cuvinte. Zborul se simte, este o trăire interioară, este o creaţie, este un sentiment.
Toată suflarea de lângă pistă a înţeles. Iar Valer Mureşan – unul dintre mulţii artişti ai zborului de la noi, a primit Premiul pentru cel mai bun pilot militar roman al RoIAS-2001.

Aşa se povesteşte aici.

Eu nu am fost la ROIAS. Mă aflu numai în mulţimea de pasionaţi pentru care numele pilotului Valer Mureşan este trecut la loc de cinste, într-un imaginar top al românilor deosebiţi – categoria piloţi de vânătoare.

La mulţi ani, domnule Mureşan! Sănătate lungă şi vă dorim să vi se facă poftă de scris.

Cu siguranţă vom cumpăra cu toţii cartea cu memoriile dumneavoastră.

Nu putem trece însă peste amintirea tristă:

Baza 57 aeriana Mihail Kogalniceanu, cunoscuta ca cea mai moderna si
dotata din Romania, dispare ca entitate militara la sfirsitul lunii
aprilie. Se stringe arhiva, se impacheteaza echipamentele militare,
munitia si motoarele de avion. Apoi se va pune lacat. Asa sustin
persoane din conducerea bazei.

In aceste zile, la Mihail Kogalniceanu vin si pleaca ofiteri superiori
din Statul Major al Fortelor Aeriene. Cel mai des apare generalul de
brigada Marinel Petre, director in SMFA. Se fac bagajele, se stringe
arhiva si se impacheteaza echipamentele militare. In vara anului trecut
erau 1.650 de militari, cei mai multi renumiti pentru profesionalismul
lor. Unii dintre ei, cei mai tineri, vor fi repartizati catre alte
unitati aeriene din tara. “Batrinii” ies la pensie sau isi cauta de
lucru in civilie. Mutarea a inceput de mult, pentru ca baza trebuie
eliberata pina pe 30 aprilie. Cele mai multe echipamente ajung la Baza
86 aeriana de la Fetesti, dar si la diverse depozite militare din tara.
Mihniti, oamenii refuza sa vorbeasca despre soarta lor si a unitatii in
care au lucrat ani buni. Stiau de anul trecut ce-i asteapta. Spun ca au
aflat-o in toamna trecuta, chiar din gura sefului SMFA, general Gheorghe
Catrina. Li s-a spus ca vor fi sacrificati primii pentru ca sint
inscrisi in procesul de restructurare a armatei impus de structurile
euroatlantice. Urmeaza, cel mai probabil in 2005, baza de la Timisoara.
Asa ca, unde-i ordin, cu placere. Mai ales ca de aceeasi soarta vor avea
parte mai multe baze aeriene din Romania. Cite mai ramin din cele 11
existente acum? Suficiente cit sa serveasca angajamentele fata de NATO,
spune purtatorul de cuvint fata de SMFA, comandor (r) Dumitru Amariei.

Unii dintre angajatii Bazei 57 nu vor sa plece din Mihail Kogalniceanu.
Este cazul cpt. comandor Valer Muresan, cunoscut drept cel mai bun pilot
de MIG 29 din Romania. Are 42 de ani, si in momentul in care Ministerul
Apararii a decis oprirea la sol a MiG-urilor 29 a preferat sa se
pensioneze. A lucrat 17 ani in baza si a pilotat zeci de avioane, pina
la supersonice, insa de cind a trecut in rezerva si-a propus sa nu mai
puna piciorul pe aerodrom.

A sters cu buretele anii de zbor si a aterizat in… politica.

Sursa: Lista de discuţii Aviaţia, de pe Yahoo

Da, pilotul Valer Mureşan a fost timp de două mandate primarul localităţii Mihail Kogălniceanu. Al MK-ului de lângă MK.

MiG-29 si MiG-23 pe MK

MiG-29 si MiG-23 pe MK

Fotografie publicată cu permisiunea domnului Adrian Sultănoiu, căruia îi mulţumim foarte mult.

MiG-urile sunt stocate, ca să mă exprim oficial şi nu din suflet.

– Iulian Iamandi –

5 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: