Dragi cititori! Astăzi dorim a aduce în atenţia dumneavoastră două arme importante în eşicherul militar atât contemporan, cât şi istoric.

Prima la care dorim a face referire este infanteria. Supranumită “regina câmpului de bătaie”, istoria infanteriei se îngemănează cu istoria militară românească şi mondială. A doua armă la care dorim a face referire este logistica militară, o armă pentru a cărei importanţă nu putem decât să cităm clasica expresie britanică: “an army marches on its stomach” (o armată mărşăluieşte pe stomacul ei). În continuare, vom vorbi câte puţin despre fiecare.

Mai întâi, să vorbim despre infanterie. Istoria infanteriei, după cum spuneam şi mai sus, este strâns legată de istoria armatei pe de-a-ntregul fiind arma cea mai veche din punct de vedere al dezvoltării militare, din cele mai vechi timpuri până în ziua de azi. Primul ostaş al epocii preistorice, până la urmă a fost infanterist! Cele mai vechi forme de luptă documentate până astăzi portretizează luptători pedeştri. Arme ulterioare, precum cavaleria, călare sau cu care de luptă, sau forme incipiente ale artileriei şi geniului, apar de abia în antichitate.

Sărbătoarea de care suntem legaţi astăzi îşi are originea chiar în actul de naştere al armatei moderne pe aceste meleaguri. După cum scriam şi în alte notiţe puse pe aici, anut 1830 este anul de graţie în care instituţia militară modernă renaşte în Principatele Române. În scriptele păcii de la Adrianopole încheiate la 2/14 septembrie 1829 era stipulat ca în principate să se înfiinţeze o miliţie pentru paza carantinelor, a cordoanelor sanitare şi ordinea internă. Aceste stipulaţii s-au transformat în titlul al VI-lea în regulamentele organice pentru cele două principate, acestea purtând numele de Regulamentul Miliţiei, pentru Valahia şi Regulamentul Jandarmeriei, pentru Moldova. După cum afirmam şi în alte rânduri, temenele de miliţie şi jandarmerie la momentul respectiv aveau titlul de a defini forţe militare teritoriale, cu caracter incipient militar.

Sărbătoarea noastră de astăzi este legată de primul decret de înfiinţare a acestor unităţi, ce vine din partea valahă. În acest decret era trecută înfiinţarea a trei regimente de infanterie, compus fiecare din câte două batalioane a patru companii, având ataşate şi câte două escadroane de cavalerie. Cazărmile acestor regimente au fost decise a fi aşezate în Bucureşti, Craiova şi Ploieşti, cu companiile detaşate în teritoriul arondat. La puţin timp după aceea se dă decretul de înfiinţare a unui regiment de infanterie cu două escadroane de cavalerie şi în Moldova. Însă, din cauze bugetare, la 1830, nu se înfiinţează decât un batalion şi un escadron, cel de-al doilea batalion şi cel de-al doilea escadron fiind înfiinţat abia la 1844. Cazarma primelor unităţi moldovene era decisă la Iaşi cu detaşare la Galaţi.

Din punct de vedere al uniformelor, echipamentului şi instrucţiei, unităţile militare româneşti se asemănau unităţilor ruse, care, la rândul lor, se asemănau cu cele germane şi cam din toată Europa.

Mai jos aveţi câteva imagini cu aceste prime unităţi, imagini însă cea de-a doua este mai târzie, luată la 1851.

P1260075

 

Foto5

Şi, ca să avem un termen de comparaţie, între istoric şi contemporan, vom arăta imagini de la Retragerea cu torţe organizată cu ocazia Zilei Forţelor Terestre, ce tocmai trecu. Imaginile se cuplează foarte bine cu ceea ce am prezenta aici, datorită faptului că participanţii la această defilare au fost membrii unei unităţi emblematice a infanteriei române, Batalionul 2 Infanterie “Călugăreni”.

Picture-027

Întâi prezentăm steagurile de identificare. Aici avem pe cel al Statului Major al Forţelor Terestre, al Diviziei 1 Infanterie “Dacica”, al Brigăzii 1 Mecanizate “Argedava”, al Batalionului 2 Infanterie “Călugăreni” şi al Batalionului 495 Infanterie “Căpitan Ştefan Şoverth”.

Picture-012

Trupa pregătită pentru defilare.

Picture-033

Corpul de comandă, condus de gl. mr. Nicolae Ciucă, comandantul S.M.F.T.

Picture-030

Corpul de comandă primeşte onorul trupei în defilare.

Picture-035

Muzica divizionară în marş.

Picture-052

Steagurile de identificare şi trupa în marş.

Picture-054

Antemergător în exerciţiul funcţiunii

Acum să trecem la cea de-a doua armă adusă în discuţie, şi anume Logistica militară. Această armă are o denumire mult mai nouă deşi ea în sine este mult mai veche. Termenul de logistică a intrat însă în vocabularul militar românesc mult mai târziu, obişnuinţa fiind aceea de a vorbi despre Intendenţă şi Administraţie.

Ei bine, fix această Intendenţă este cea care ia naştere în anul 1861, deşi bazele sale existaseră dinainte, în armatele celor două principate mai sus descrise, dar incipient şi la nivel de structură de comandă, ocupând un birou din cadrul Ştaburilor Oştirilor, adică, mai pe limba noastră actuală, statele majore ale celor două oştiri.

Intendenţa şi administraţia, fiind atunci considerate arme necombatante, aveau grade specifice şi nu grade militare normale. Astfel intendenţii erau colonei, subintendenţii, locotenenţi-colonei, iar adjuncţii cl. I şi cl. II, maiori şi respectiv căpitani. De nivelele inferioare se ocupau, administratorii, astfel că administratorii cl. III, II şi I, erau echivalaţi cu ofiţerii inferiori iar administratorul principal era echivalat cu maiorul.

La înfiinţare însă, serviciile aveau puţini membri, primul Birou al Intendenţei având numai 12, dar suplinirea era făcută de un serviciu adus din lumea apuseană şi anume acela al vivandierelor sau cantinierelor. Acestea erau femei angajate în armată, de obicei, soţiile unor subofiţeri, care vindeau mici produse trupei şi ajutau la distribuirea diverselor necesităţi.

Mai jos avem o imagine cu asemenea vivandiere, împărţite pe unităţi.

vivandiere

Iar mai jos, un intendent şi un administrator, de pe la 1872, însă.

19

LA MULŢI ANI INFANTERIEI!

LA MULŢI ANI LOGISTICII MILITARE!

Surse: Istoria militară a poporului român, vol. 4 şi 5.

Albumul Armatei Române, 1830-1930

Regulamentele Organice, ediţia din 1944.

– drd. Emil Boboescu –