Istorie

La chemarea tarii pentru dezrobirea Ardealului rapit prin dictatul de la Viena ati raspuns cu insufletire si credinta in izbanda dreptatii neamului romanesc

Ostasi romani

Ostasi romani

„La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii neamului românesc.

Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu pieptul vostru aţi făcut zăgaz de neînfrânt duşmanului care vroia să ajungă la Carpaţi. […] Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump.

Prin ploi, noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avantgărzile trec pe pământ străin pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme.

Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi, ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul”.

Ordin de Zi nr. 392 din 27 octombrie 1944, comandantul Armatei a 4-a, general de corp de armată Gheorghe Avramescu

Odată cu acest ordin de zi se consfinţea eliberarea teritoriului naţional de sub ocupaţia trupelor ungaro-germane, ce avusese loc cu două zile înainte, odată cu eliberarea oraşului Carei, considerată, pe bună dreptate, ultima palmă de pământ românesc eliberată, făcând parte din operaţiile Armatei a 4-a.

La începutul lunii octombrie 1944, Armata a 4-a Română avea în subordine Corpul de Munte cu Diviziile 1 munte, 3 şi 6 infanterie, Corpul 2 Armată cu Diviziile 8 cavalerie moto şi 20 infanterie şi Corpul 6 armată cu diviziile 7, 9 şi 21 infanterie. În rezerva sa se găseau Diviziile 1 cavalerie, 11 infanterie şi Grupul Blindat al armatei. În faţa trupelor române se gaseau Divizia 8 cavalerie SS „Florian Geyer” şi Diviziile 2 blindată şi 3, 9, 16, 25, 26 infanterie din Armata a 2-a maghiară.

La 9 octombrie a început ultima fază a operaţiunii ofensive pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei. Grupul Blindat, aflat în avantgarda Corpului 6 român, a forţat râul Arieş şi a atacat poziţiile diviziilor 25 şi 26 infanterie ungare. În urma unei înaintări rapide de 40 km a fost eliberată localitatea Apahida (est Cluj), şi apoi acest grup a sprijinit Corpul 6 în realizarea unui cap de pod peste Someş, împotriva atacurilor diviziei 23 blindate germane.

În ziua de 11 octombrie, Diviziile 2 munte şi 18 infanterie române, împreună cu unităţile Corpului 104 armată sovietic, în subordinea căruia se aflau, au eliberat Clujul.

În acelaş timp, în dreapta Corpului 6 armată, Corpurile 2 armată şi de Munte au forţat, începând cu 9 octombrie Mureşul şi au avansat pe direcţiile Bonţida şi Gherla.

În sudul frontului Armatei 4 române, armatele 27 şi 65 tancuri sovietice au declanşat la 14 octombrie operaţia ofensivă pentru cucerirea Debreţinului şi încercuirea armatelor 8 germană, 1 şi 2 ungare, aflate în nord-vestul Transilvaniei.

Căderea Debreţinului, la 20 octombrie, unde Divizia „Tudor Vladimirescu” şi-a dat obolul de sânge, primind astfel chiar de la sovietici numele onorific al oraşului cucerit, şi avansarea Armatei 6 tancuri sovietice spre Tisa, au determinat retragerea rapidă a frontului ungar spre vest, ceea ce a facilitat acţiunile Armatei a 4-a române. Ea a reuşit astfel ca până la 25 octombrie 1944 să elibereze Careiul, ultima localitate românească de sub ocupaţia maghiară.

Astfel această zi a ajuns să se numească Ziua Armatei în urma Decretului 381 din 1 octombrie 1958. Înainte de aceasta Ziua Armatei se sărbătorea pe 2 octombrie, ziua înfiinţării Diviziei „Tudor Vladimirescu” în Uniunea Sovietică, mai exact din 1951, iar până în 1951 nu exista o zi a armatei propriu-zisă. Existau zile de arme, infanterie, artilerie, cavalerie, marină, aviaţie etc. care se sărbătoreau în funcţie de zilele patronilor spirituali ale acestor arme. La fel se întâmpla şi în cazul unităţilor, care aveau câte un „patron, în calendar”.

Deşi poate unii consideră că alegerea acestei zile, nu este poate cea mai potrivită, existând în ultimii douăzeci de ani polemici mai mici sau mai mari, acestea nu întinează cu nimic sacrificiul marcat de această zi în anul 1944, nici în toate toate timpurile sau locurile unde soldatul român şi-a varsat sangele pentru ţara sa.

 

LA MULTI ANI ARMATEI ROMÂNE!

Surse informaţii:

Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I. Scafeş, Cornel Andonie, Ioan Dănilă, Romeo Avram, Armata Română 1941 – 1945, Bucureşti, Editura RAI, 1996.

http://www.presamil.ro/OM/2005/42/a-5.pdf

– Drd. Emil Boboescu –

4 Comments

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: