Între 7 și 11 februarie 2014 am fost oaspetele US Navy la bordul navei USS Donald Cook, un distrugător purtător de rachete din clasa Arleigh Burke (Flight II). Această oportunitate rară a fost prilejuită de desfășurarea la baza de la Rota, Spania a unei escadre de distrugătoare americane în cadrul etapei I a strategiei americane de apărare antirachetă a Europei. USS Donald Cook este prima navă din această escadră, ea fiind urmată de alte 3 distrugătoare până în 2015. În mod normal ar fi trebuit să petrec 2 zile la bordul navei, împreună cu alți 14 jurnaliști europeni, dar vremea nefavorabilă din Atlantic și Marea Nordului a însemnat prelungirea sejurului, spre bucuria mea de marinar de apă dulce.
Pentru resboinici am alcătuit un album cu arsenalul aflat la bordul lui USS Donald Cook împreună cu o serie de impresii de la fața locului. · USS Donald Cook este o navă elegantă și frumoasă, care ține foarte bine mare. Cei 100000 CP furnizați de 4 turbine GE LM2500 o fac extrem de rapidă și manevrabilă. Este un adevărat ogar al mării. La 28 de noduri are un siaj impresionant.
· Oamenii de la bordul navei sunt profesioniști care își iubesc meseria și își servesc patria. Pe parcursul șederii mele la bord am încercat să-i încurc cât mai puțin. Echipajul lui Donald Cook m-a tratat cu politețe și ospitalitate. Am descoperit un echipaj doritor să interacționeze cu străinii aflați la bord și foarte interesați de România.
· Pe parcursul șederii la bordul lui USS Donald Cook am fost tot timpul escortat de un ofițer sau maistru militar al US Navy, din rațiuni de securitate și siguranță. Doi ofițeri și doi maiștri militari din partea serviciului de afaceri publice al US Navy au fost alocați grupului de 15 jurnaliști europeni care au fost îmbarcați la Funchal.
· La bordul navei am trăit că orice marinar al US Navy. Am primit o cușetă într-una din cazărmi și am mâncat mâncare servită de popota navei.
· Nava este un univers de oțel și alamă. Cum ajungi în interiorul navei te izbește un miros puternic de ulei și zumzetul mașinilor. Peste tot sunt depozitate echipamente de combatere a incendiilor sau pentru limitarea inundațiilor. Conductele cu apă și combustibil sunt la vedere. Toate echipamentele au plăcuțe cu seturi de instrucțiuni pe care oricine le poate înțelege.
· Accesul de pe punte în interiorul navei se face prin intermediul unui sas, nava fiind presurizată pentru a face față atacurilor NBC. Între compartimentele etanșe ale navei există de asemenea sasuri pentru a proteja mai bine distrugătorul de incendii și inundații. Am învățat destul de repede cum se securizează un sas.
· Acțiunea apei de mare asupra navei, în special asupra suprastructurii este corozivă. Așa că nava era spălată și vopsită aproape zilnic. Întotdeauna erau 2-3 marinari pe punte cu bidineaua în mână care încercau să acopere cât mai bine echipamentele și fitingurile cu vopsea. Puntea navei are o textură specială pentru împiedica depunerea sării de mare și a asigura o aderență cât mai mare pentru încălțămintea marinarilor. Dacă aveți ocazia să vizitați o nava militară sau mergeți cu una recomand să purtați o pereche de bocanci.
· O navă de luptă nu este o navă de croazieră. Cazărmile sunt destul de înghesuite, cușetele la fel – nu le recomand celor care sufere de claustrofobie. Marinarii dorm în cușete cu câte trei paturi suprapuse, în care este extrem de greu să urci sau să te dai jos, cel puțin pentru un civil. Patul de jos sau patul cel mai de sus sunt cele mai proaste poziții. Cușetele au spații de depozitare, pentru a le accesa fiind nevoie să ridici patul. Fiecare marinar are în plus un dulăpior pentru depozitarea efectelor personale care trebuie musai asigurat cu un lacăt. Astfel se evită suspiciunile de furt.
· Noaptea cazărmile și coridoarele de acces spre puntea principală sunt iluminate cu lumină roșie pentru a nu afecta acuitatea vizuală pe timp de noapte.
· Dacă nu ești obișnuit cu mișcarea navei, somnul este dificil, mai ales la viteze mari (28 de noduri) și pe mare agitată. Timp de 3 zile am avut parte de hulă, iar comandantul naviga noaptea cu 28 de noduri pentru a „fugi” de furtuni. Dormitul a fost dificil și din cauza zgomotului continuu cauzat de diferite agregate, de motoarele navei și de megafonul care era utilizat pentru anunțare carturilor sau diferitelor manevre. „Stingerea” se dă la 22:00, „trezirea” la 06:00.
· Pe timpul nopții cazărmile sunt ventilate cu aer rece pentru a împiedica apariția bacteriilor și a elimina mirosurile neplăcute.
· Pe navele americane sursele de curent, cu excepția celor care alimentează anumite agregate, funcționează la 110V. De aceea e musai sa ai un adaptor dacă ești european și ești obișnuit cu surse de curent de 220V. Toate adaptoarele trebuie inspectate și aprobate de electricianul navei.
· Scările de pe navă sunt abrupte și trebui să fii atent când cobori sau urci.
· Internetul pentru uz cotidian este extrem de prost. Toată lărgimea de bandă disponibilă este folosită pentru traficul militar. (Intuind acest lucru nu m-am mai obosit să cer o conexiune la unul din computerele US Navy). La bordul navei, în larg, telefoanele mobile sunt inutile și până și cele cu conexiune directă la satelit pot funcționa prost.
· Mâncarea pe navă este foarte bună, fiind gătită la cazan sau deep fried în băi cu ulei de palmier. Între mese bucătăria e închisă, dar popota rămâne deschisă. Este de evitat între mese să treci pe lângă bucătărie din cauza mirosului greu de ulei de palmier.
· Fumatul în interiorul navei este interzis, se poate fuma doar pe punte, cu excepția cazurilor în care nava este alimentată.
Probabil ca e pura coincidenta sa citesc despre romani aflati la bordul distrugatoarelor Arleigh Burke in doua zile consecutive. Pentru ca si pe USS Truxtun sunt romani, ce-i drept, militari.
Sa speram ca e un bun inceput.
PS Jur ca prima data am citit ca George Visan s-a aflat pe USS Donald Duck 🙂
M-am gandit ca americanii au simtul umorului dezvoltat si o sa aflam ca in curand vom fi vizitati de USS Chip-n-Dale 🙂
George a fost foarte secretos, dar acum avem ocazia sa il descoasem.
Asa… descoasere! 🙂
Nu am sa intreb despre armament si trageri, va las pe voi. Eu intreb despre mancare cam de fiecare data.
George, cum era organizata popota? Careul ofiterilor, careul maistrilor, trupa (aici am uitat termenul)? Sau toata lumea la gramada?
Stiu ca am citit undeva, probabil in “Victoria de la Midway” a lui Walter Lord, ca pe portavioanele americane, toti, de la Amiral pana la ultimul marinar, mancau aceleasi feluri pregatite la bucatarie.
Era un fel de solidaritate care probabil avea un impact psihologic deosebit.
Sunt curios de ce ne va spune George Visan.
Mess Deck-ul era lipit de bucatarie/cambuza. Se manca in ture. In popota era un separeu special pentru maistrii clasa I, dar care nu cred ca il foloseau foarte des. Mai era o popota pentru maistrii clasa a II-a si a III-a – un fel de careu, pe aceeasi punte cu mess deck-ul. Chiar si asa subofiterii intre ei nu erau “segregati” maistrii cls I puteau manca o data pe saptamana cu maistrii principali, iar acestia din urma puteau oricand sa invite maistrii cls I in careul lor.
Careul ofiterilor era in suprastructura navei. Acestia mancau separat de echipaj, impreuna cu capitanul. Iar meniul era separat de cel al restului navei. Am mancat o singura data cu ofiterii in compania capitanului.
Phalanx-ul poate sa distruga P-800 Yakhont?
Phalnax-ul poate distruge un P 800 Yakhont, la fel ca orice alt CIWS, problema este data de timpul de reactie care la o racheta supersonica este foarte scazut de ordinul secundelor, de aceea se prefera Sea RAM sau alte rachete care pot intercepta rachetele nava-nava mult mai departe de nava proprie.
Cred ca se pune problema daca CIWS-urile pot sa “vada” cu radarul Yakhonturile in conditiile in care chestiile alea zboara cu Mach 2.5 la 10 metri deasupra apei.
Cred ca cea mai mare problema e ca zburand la 10 metri deasupra apei, presupun ca e imposibil de detectat dincolo de linia orizontului (10-15 km), iar cand in sfarsit ai detectat-o mai ai 10 secunde maxim ca sa reactionezi…
Si cred ca aceeasi problema o are si Sea RAM in cazul in care detectia rachetelor anti-nava nu se face de altundeva decat de pe nava care urmeaza sa fie lovita.
Rachetele de care vorbesti nu zboara 10 m deasupra apei pe toata traiectoria de la lansare si pana la tinta.Abia la o anumita distanta de tinta coboara si zboara la joasa altitudine.Si da CIWS inclusiv ESSM sunt facute mai ales pentru astfel de tinte.
Rolul secundar al sistemelor de tipul asta este inclusiv detectia si anihilarea ambarcatiunilor mici si rapide care pot haladui pe langa nava.
Un ultim post, sistemele de acest tip au demonstrat ca pot detecta si lovi proiectile de mortier iar timpul de reactie a fost de sub 10 secunde.
Pai atunci nu tre sa aiba probleme nici cu Yahkhont. Desi citeam ca daca lanseaza Yakhonturile in grup, adica mai multe deodata, atunci treaba de vine foarte naspa ca au ceva soft care le face sa se comporte asemanator unei haite, celelalte re-asignand tinta in cazul in care una din ele e doborata.
Pe de alta parte, intr-adevar nu zboara pe toata durata, cred ca depinde foarte mult de ce distanta ii ia ca sa coboare la nivelul marii.
Oricum, cred ca e indicat sa ai ceva AWACS ca sa detectezi lansarea, mai ales daca se intampla la 3-400 km distanta.
Eh acum n-am zis ca ar dobori toate Yahonturile ci doar ca le pot detecta si angaja in timp util.
Pentru prima data cand il invidiez pe George Visan, bravo colegu!
Sa ne aduci si alte stiri si nu doar pozele acestea!
https://www.resboiu.ro/wp-content/uploads/2014/03/Phalanx.jpg
Octogoanele alea de culoare usor diferita din stanga si dreapta Phalanx-ului ce or fi? Blindaje?
Fagurii aceia? Antene.
Radarele AESA ale distrugatorului sunt prezente pe distrugatoatele AEGIS
E PESA nu AESA.
Scuze my bad, citisem undeva ca o sa se upgradeze la AESA si mi-am insusit acest lucru de parca le-ar fi avut deja integrate.
AMDR va fi un radar activ pus pe Flight III al clasei Arleigh Burke.
Aegis An/Spy-1 radar antene.
George ai scris ca sunt 2 canistre de tipuri diferite pentru Harpoon, asta inseamna 2 modele?
Da. CSO-ul, ofiterul responsabil cu sistemul de lupta nu a vrut sa zica ce tip de Harpoon aveau la bord. Dar eu sunt sigur ca aveau 4 Harpoon 1 si 4 Harpoon 2 – Harpoon 2 vine in caniste Mk 141. Mai interesant e ca CSO le-a caracterizat ca fiind ‘legacy weapons’ – adica vechi. Oricum ele nu sunt integrate cu sistemul Aegis sunte separate de acesta, desi primesc date de tintire de la radar.
Avea hangar?
DDG-75 avea doar punte de aterizare si sisteme de ghidare si navigatie pentru un elicopte Lamps III. Hangarele sunt pe navele din seria Flight II A (adica de la DDG-79 in sus)
George- ai prins ceva antene daca rachetele Harpoon – ” legacy ” vor fi inlocuite in viitor de altceva?
Exista de ceva vreme programul LRASM.
De ele stiu, dar nu imi inchipui ca toate navele vor fi dotate cu LRASM, ma astept la o masura un pic mai clasica adica la un urmas direct al Harpoon
Va fi LRASM.
Interesante puncte de vedere. Doar un mic amendament pt iubitorii de “toys for boys”:
La tunul de 25 mm, acea fereastră nu este de evacuare a tuburilor trase ci de alimentare cu benzile cu lovituri. Vezi pozele de mai jos:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/70/US_Navy_111231-N-KS651-967_A_Mk_38_MOD_2_25mm_machine_gun_system_aboard_the_amphibious_dock_landing_ship_USS_Pearl_Harbor_%28LSD_52%29_ejects_casings_d.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bd/US_Navy_111231-N-KS651-228_Sailors_load_a_Mk_38_Mod_2_25mm_machine_gun_system_aboard_amphibious_dock_landing_ship_USS_Pearl_Harbor_%28LSD_52%29.jpg
My bad. Eu am crezut ca e evacuarea si nu alimentarea, si am si uitat sa intreb. Oricm voiau sa traga cu ele, ca sa le curete tevile. Nu au mai avut timp din pacate.
[…] Vă invităm la amintiri legate de distrugătorul american Donald Cook – click aici pentru articolul lui George Vişan, oaspete pe DDG 75. […]