Partea a IV-a – Structura actuală și echipament: Forțele navale japoneze
Ceea ce începe bine trebuie să se termine magistral spune o veche vorba italiană cu referire la una din operele lui Verdi. Am lăsat ceea ce este mai interesant și mai important după părerea mea la sfârșit. Forțele navale japozene.
Profesorul universitar Stephen Morillo împarte în cartea sa „What is Military History” puterile militare în două – terestre și navale. Daca ne orientam după această împărțire putem face această evaluare fară a avea date prea multe cu privire la forțele militare ale anumitor țări ci pur și simplu după poziționare geografica.
Constatam astfel că Rusia este o putere terestră, pe când SUA este o putere navală.
Multe țări încearcă să găsească un echilibru în acesta paradigmă având și deschidere la mare și granițe terestre. Cazul Japoniei este clar, dacă cifrele forțelor terestre și forțelor aeriene au fost impresionate, să detaliem și dimensiunea navală cunoscând faptul că Japonia a fost și este o putere navală.
Forțele navale japoneze au în structura lor un număr de aroximativ 50.000 de militari excluzând din aceste cifre unitățile de infanterie marină care se află sub controlul operațional al statului major al forțelor terestre.
Comanda categoriei de forțe aparține sefului statului major al forțelor navale, un amiral cu patru stele ( NATO OF9 ).
Ca să ne dăm seama ce înseamnă 50.000 de militari activi în serviciul naval, Marina Regala a Marii Britaniii măsoară 33.000 marinari și marina Republicii Franceze 36.000 cu tot cu unitățile de jandarmi maritimi (Maritime Gendarmerie) și pompieri (batalionul de pompieri naval de la Marseille).
În nave de luptă efectivele japoneze înseamnă 154 de nave, la care se adaugă 346 de avioane și elicoptere aflându-se în subordinea forțelor navale.
Structural avem – trei comandamente mari, comandamentul flotei, comandamentul de pregătire și instrucție aeriană și comandamentul logistic naval.
La rândul sau comandamentul flotei este împărțit în flotila de escortă, forțele aero-navale respectiv unitățile de aviație ale marinei, flotila de submarine, flotila de minare/deminare, divizionul maritim de cercetare stintifică și dezvoltare, divizionul de informații navale și în final unitatea oceanografică și suport.
În cadrul acestor structuri clasice de flotă, ceea ce captează atenția sunt doua structuri apărute după evenimentele din 2001. În subordinea directă a statului major al forțelor navale avem SBU – Special Boarding Unit. Unitatea speciala de îmbarcare și MIT – maratime interception team. În fapt sunt două structuri de operații speciale similare unităților SEAL.
O privire în detaliu asupra echipamentului la dispoziția forțelor navale japoneze identifică o curiozitate și mai exact prezența în rândul flotei a 4 distrugătoare port elicopter având un deplasament (To) de 27000 (clasa Izumo) respectiv 19000 (clasa Hyuma).
În mod standard deplasamnetul unui distrugător este de în jur de 9000t, ori aceste nave au dublu.
Problema rezită în art 9 din Constituția Japoneză care interzice expres menținerea capacităților militare ofensive în rândul categoriilor de forte. Conform definiției sale protavionul este un mijloc de poiectie a forte militare.
Nu este un mijloc defesiv. În acest sens navele respective deși îndeplinesc rolul tactic de portelicopter sunt denumite încă distrugătoare port elicopter (helicopter destroyer). Nu doar atât, achiziția avioanelor de tip F35B împreună cu dezvoltarea unui model similar de industria locala de aprare l-au făcut pe seful statului major al marinei japoneze să afirme că analizează rolul acestor avioane în contextul navelor din clasa Izumo, care ar fi capabile să opereze astfel de tehinca.
Din limbaj diplomatico-militar în traducere liberă, acest aspect înseamnă existenta de facto a unui port avion în rândul forțelor navale japoneze. În poză, „portavionul” nominal distrugător port elicopter „Kaga” lansat în 2013.
Kaga
Deci, în discuție avem pe lângă 4 portavioane/portelicptere, 22 de submarine clasa Soryu și Oyashio de 4200 t respectiv 4000 t având propulsie clasică.
Flota mai cuprinde 3 nave amfibii de asalt, portelicopter (Amphibious warfare ship) cu un deplasament de 14000 t care operează V22 Osprey, CH47 Chinook și transportoare amfibii de tip AAV-P7/A1. Tot de pe acest tip de navă se operează și cu nave pe pernă de aer de tip LCAC (Landing Craft Air Cushion).
Personal aș argumenta că nici acest tip de nave la un deplasament uriaș și dotate pe măsură nu au o mare tangență cu noțiunea de apărare, ci acest tip de navă asigură toate mijloacele necesare pentru un desant în toată regula asupra unei plaje inamice deci misiuni prin excelență ofensive.
Că să concluzionam aceasta serie prin cele prezentate mă raliez integral opiniei analiștilor Suisse care au conceput un index de calcul a puterii militare astfel: 5% numărul personalului activ, 10% numărul tacurilor operaționale, 15% numărul elicopterelor de atac operaționale, 20% numărul aeronavelor disponibile, 25% numărul portavioanelor disponibile și 25% cel al submarinelor.
Prin aceasta evaluare care nu este optimă într-adevăr, dar cred că este destul de apropiată de o opinie majoritară a tuturor analiștilor militari, Japonia actualmente este a patra putere militara mondială.
S.M.Schiller
Bibliografie:
What is military history – Stephen Morillo, Michael F. Pavkovic 3rd Ed. 2006
http://www.mod.go.jp/asdf/English_page/
http://www.mod.go.jp/msdf/formal/gallery/ships/ss/index.html
https://nationalinterest.org/blog/buzz/1-thing-stopping-japan-building-aircraft-carriers-39252
https://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/lcac.htm
http://publications.credit-suisse.com/tasks/render/file/index.cfm?fileid=EE7A6A5D-D9D5-6204-E9E6BB426B47D054
Abonează-te la Resboiu TV
Avand in vedere caracterul insular al Japoniei, navele mari de desant pe perna de aer nu sunt ofensive. Asigura deplasarea de trupe si tehnica intre propriile insule.
Asa zic si ei. Dar in cazul unei invazii, le=ar fi greu sa faca desant pentru a-si recupera insulele ocupate.
Poate ar trebui sa vedem in Coreea un posibil viitor al Japoniei. Depinde de viitor.
In principal ma refer la dotarea fortelor navale cu nave de tip ASW ca find integral o ciudatentie in contextul defensiv – https://en.wikipedia.org/wiki/Amphibious_assault_ship . Astfel de nave de pe care se poate opera si cu mijloace pe perna de aer sunt niste monstrii maritimi prin excelenta ofensivi. In fapt sunt mijlocul tehnic prin care poti aduce la usa inamicului o brigada de infanteristi. Daca facem o pararlela cu MEU-urile, Marine Expeditionary Uniturile ei pot servi unui scop general defensiv, unui razboi defensiv insa misiunea lor va fi una ofensiva iar apararea elementelor cucerite va putea fi ulterior misiunea unor structuri regulate.
Comparatia cu Franta si Regatul Dezunit nu este chiar cinstita. Chiar daca fortele japoneze sunt mai mari le lipseste forta de a proiecta puterea global lucru pe care Franta si Regatul Dezunuit o pot face datorita numeroaselor baze de pe tot globul. Plus tehnica acestora este totusi superioara celei japonese: portavioane CATOBAR, submarine atomice, nave de aprovizionare oceanice etc