Atacul Siriei

Atacul Siriei

Miercuri, 21 august Ghouta, zona verde și concomitent o zonă rezidențială de la marginea Damascului, a fost ținta unui atac cu arme chimice lansat de forțele guvernamentale siriene împotriva rebelilor care se aflau în acea parte a capitalei siriene. Deși atacul nu a putut fi confirmat în mod corespunzător, multitudinea de dovezi indirecte și circumstanțiale prezentate, precum și mărturiile locuitorilor indică fără tăgădă utilizarea de către regimul lui Bashar al Assad al unei neurotoxine împotriva locuitorilor și rebelilor din Ghouta. Atacul a fost extrem de sângeros numărul morților fiind estimat a fi undeva între 322 de persoane (cea mai conservatoare estimare) și 1800 de persoane. Alte peste 3600 de persoane au fost rănite de atacul cu arme chimice din 21 august conform Médecins san Frontières. Mărturiile rebelilor arată că armele chimice au fost lansate cu ajutorul unei salve de rachete nedirijate (cel mai probabil de tip Katiușa) care au eliberat gazele de lupta sub forma unor aerosoli la o înălțime prederminată.

***

Atacul de la Ghouta reprezintă o escaladare fără precedent a ostilităților în cadrul războiului civil atât prin numărul de victime cauzat, cât și prin utilizarea de gazelor de luptă pe scară largă. Acest atac se încadrează fără doar și poate la categoria crimelor de război și împotriva umanității așa cum sunt ele definite în dreptul internațional. Din punct de vedere politic atacul de la Ghouta reprezintă un prag de netrecut – așa cum a fost definit de președintele Barack Obama în discursurile sale referitoare la situația din Siria.

În ultimele zile președintele american a ordonat comunității de informații americane să determine natura atacului de la Ghouta și a desfășurat patru distrugătoare americane din clasa Arleigh Burke în apropierea coastelor Siriei. Întrebarea care se pune în momentul de față este că o dată ce linia „trasă în nisip” a fost depășită de regimul Assad vor exista și repercursiuni. Deja o parte din aliații americani au cerut intervenția împotriva regimului lui Bashar al Assad pentru utilizarea armelor chimice împotriva propriilor cetățeni, în virtutea doctrinei privind responsabilitate de a proteja, responsibility to protect (R2P). Președintele Franței François Hollande și premierul britanic David Cameronau cerut „un răspuns ferm din partea comunității internaționale” și au caracterizat atacul de la Ghouta ca fiind o crimă împotriva umanității.

O intervenție în Siria este o acțiune riscantă, cu consecințe serioase și nebănuite pe termen lung. Judecând doar după forțele pe care SUA le-a desfășurat în prezent în apropierea Siriei cel mai probabil scenariul presupune o serie de atacuri limitate asupra locațiilor unde se bănuiește că sunt depozitate armele chimice ale regimului lui Bashar al Assad. Distrugătoarele aflate în prezent în Marea Mediterană, precum și submarinele americane (a căror prezență nu a fost confirmată de SUA) pot lansa rachete Tomahawk asupra presupuselor depozite de armament siriene. Loviturile cu rachete de croazieră vor fi dublate de atacuri ale aviației navale americane de pe portavioanele aflate în apele Golfului Persic și ale Mediteranei. Acestei forțe de intervenții s-ar putea alătura avioane multirol britanice cu baza în Cipru care ar putea lansa rachete de croazieră sau vor bombarda ținte aflate în adâncimea teritoriului sirian, precum și unul sau mai multe submarine de atac britanice echipate rachete Tomahawk. Franța ar putea utiliza portavionul nuclear Charles de Gaulle aflat în prezent în Mediterana la baza sa din Toulon și care poate fi desfășurat rapid în apropierea coastelor Levantului. Forțe de operațiuni speciale americane și/sau aliate vor putea lovi discret, locațiile bănuite că ar adăposti arme chimice – dar tipul acesta de operațiuni sunt extrem de riscante ținând cont de dinamica războiului civil sirian.

***

Intervenția, când se va produce, nu va avea drept scop înlăturarea regimului Assad sau sprijinirea rebelilor. Mai curând scopul politic este de a demonstra hotărârea americană de a-și respecta angajamentele – a se vede „pragurile de netrecut” pe care administrația Obama și le-a asumat de fiecare dată când pe agenda internațională apărea situația din Siria. Utilizarea armelor chimice a pus în discuție credibilitatea politicii externe americane – în momentul de față aceasta trebuie restabilită.

***

Obiectivele urmărite de SUA în cazul unei intervenții în Siria vor fi limitate și din cauza că interesele americane sunt fundamental minore, iar administrația Obama dorește să nu adopte o politică intervenționistă în Orientul Mijlociu, atât timp cât agenda sa de politică internă este încărcată: relansarea economiei, sprijinirea clasei mijlocii americane, aplicarea reformei sănătății, reforma legilor imigrației, „prăpastia fiscală”, sechetrarea fondurilor Pentagonului, și opoziția obstrucționistă a Republicanilor din Camera Reprezentanților. Administrația Obama are în momentul de față un apetit redus pentru o intervenție de durată în Orientul Mijlociu, care ar consuma resurse politice și militare. Scopul este nation building at home nu în exterior.

 

Extras, pe sarite, din articolul publicat de George Visan pe CivitasPolitics