Diverse

Eu vara nu… pot sa ma satur inca de insomnii

 

Clipul ăsta cu Timberlake îmi aminteşte de Gripen. Da, cel cu dansatoarea – evident – blondă, cu sânii mici. Păi ce ar putea să semene mai bine cu o blondă cu sânii mici?

Rafale, evident, seamănă cu o voluptoasă.

Priveşte-l printre pleoape, de pe mal, când Moş Ene vine pe la gene

Tehnologia modernă deranjează malul Dunării.

Moare bateria.

E bine că e linişte. Taci.

Da, nu poţi.

– Ce planuri ai?

Dacă fac inventarul, mă bat singur. Şi am mâna grea, moştenire de la daci.

– Ă?

“Ă” ăsta, mare de mână este pe cât de rar… pe atât de des şi de înţelept. Te scoate din ciocolată.

– La mare!

– Da..

Minunat.

– De câte ori te duci?

La o sută şi ceva de kilometri, eşti mai aproape de dânsa decât ea. Care e din Bucureşti.

Get-beget.

– Probabil de trei ori.

– În ce loc?

Aş vrea ceva cu care să mă pocnesc. Eu nu prea mint:

– Capu Midia…

– Mă iei şi pe mine?

– Dracu ştie, merg numai pe bază de invitaţie…

– Vreau şi eu!

– Nici eu nu ştiu dacă am să ajung. Am alte planuri…

Par tâmpit pentru multă lume.

– Păi ce ai de făcut?

Şi scap:

– Cartea aia…

– Care carte?

Mă salvează Rocăru, pe înţelesul ei:

– Aşa facem noi mişto. În loc de hârtie igienică..

Râde. E stupid de frumoasă când râde.

O invidiez.

– Citeşti pe veceu?

Chiar o invidiez.

– Nu, ăsta şi scrie!

Rocăru merită şi el jumulit. Mai des, aşa.

– Pe veceu?

Zâmbetul meu tâmp nu o convinge. Îngaim emoţionant un:

– Nu..

– Dar despre ce carte e vorba?

Struţii îşi înfig capul în nisip.

Mă salvează Rocăru:

– Cu Libia..

Am crezut că m-a salvat.

– Păi, o scrii sau o citeşti? Că n-am înţeles…

Mă salvez singur:

– Rocăre, ieşi din cort! Am o idee…

Ştii cât este de deosebită? Este un fel la fel, dar mai altfel.

*

Doarme. Nu mai pune întrebări.

Rocăru, lugubru, sperie peştii:

– Păi mă dusăăăăi, păi măă dusăi să treec la Ooolt…

Mi-a amorţit braţul, dar doarme frumos. Dacă o trezesc stric farmecul unei insomnii reuşite.

Şi-i dulce. Şi, evident, e blondă.

– A fost –

– Săptămâna trecută –

– Nu ştie să iasă dincolo de Facebook –

8 Comments

  • “A venit o blonda mica, subtire, rosie de ger, s-a bagat in fatza, a dat peste cap toate teoriile. Pleca cu doi covrigi amarati. A fost o blonda autentica, parul era lucios,moale, avea culorea aceea blond-cenusie, de neimitat, si mirosea cum miroase doar parul blondelor nevopsite. Pleca cu doi covrigi amarati, unul a fost mancat pana la usa, stiu asta pentru ca ma uitam la ea, de sus pana jos. Dupa ce a trecut pe langa mine, si am simtit cum miroase parul, m-am uitat la ea. Vreau sa spun, aveam dupa ce sa ma uit. Parul blond-cenusiu aurit in lumina difuza, puloverul gros, blugii desenau picioare fine, lungi, cat de lungi pot fi picioarele unei blonde scunde? Doar pro-por-tio-nal. Mi-ar fi placut sa plec cu blonda aceea. Trebuia sa merg langa ea si sa spun, stii ce, hai sa punem la un loc covrigii, cate doi de fiecare. M-am oprit, era ceva care nu se potrivea; daca nici blonda asta n-are pe nimeni cu care sa isi manance covrigii, seara lunga de iarna, anii de viata. Inseamna ca lumea e plina de tampiti.”

    Doru Davidovici, Aripi de argint

    Fiecare cu blondele lui.

  • Povestea e gata.

    Sa se duca la Poetu’, pe Povesti de Aerodrom, sau sa apara in numarul din August al revistei noastre? Sau ambele?

    Ce ati citit a reprezentat un schelet, un draft first hand.

    Nu mai scrisesem de mult si mi se facuse pofta sa o fac, de exercitiu. Dupa un schimb de mailuri cu Poetu’ am decis (impins de la spate de el) sa o scriu de-a binelea.

    Acum, e gata. E mai mare, are carne peste schelet si modificari.

  • pana la urma tot de o bruneta s-a inamorezat :)).
    DD, adica…

    “Tu, cand ai fost ultima oara in Conakry, dupa ce ai facut curat prin avion, ai strans tavitele din plastic si ai aruncat paharele de carton cerat, te-ai dus glont la shop.
    Ca si prima oara, de altfel. Si ai cumparat de acolo masti si arme de negri watushi-vanatori de capete – arme autentice, evident, autentic fabricate la Steel Corporation. Arat cu un gest scurt scutul african oval pe care se lafaie o masca ranjita, incadrata de doua lansi incrucisate tipandu-si lacul manerelor si nichelul varfurilor prelungi. Pe urma te-ai dus cu autocarul sa faci un tur prin oras, te-ai intors la aeroport, si acum imi povestesti Africa!

    Irina ridica din umeri, parul lung, negru, luceste si unduie lin, ca un val de smoala.”

    stiuardeza, e adevarat…

  • trebe sa caut insula nevazuta de doru davidovici
    acolo ce avea ?
    aro10, cocker, si blonda sau bruneta ? Nu mai tin minte 🙁

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: